Cruci din piatra cu inscriptii chirilice

Asta iarna, domnul profesor Grigore Rotaru imi scria ca in comuna mea sunt mai multe cruci din piatra trecute pe lista monumentelor istorice din judetul Buzau. In primavara, in urma unor plimbari am reusit sa fac cateva fotografii ale acestora. Fotografiile le uitasem prin calculator, mi-am amintit de ele dupa ce prietenul meu Florea Mircea Ion a prezentat troitele din piatra din zona sa. Mi-am amintit si....iar am uitat de ele. Un puternic stimulent al memoriei l-a avut articolul Muscel, un sat uitat din Tinutul Troitelor al neobositului Viorel Irascu, caruia nu cred ca i-a mai ramas vre-un coltisor necalcat al tarii noastre. Astazi am vazut pozele din nou, le pun pe blog, pe una din ele scrisul inca se pastreaza binisor.

Sa incep:

Crucea din fata cimitirului si bisericii din Sibiciu de Jos, datata 1791.
Nr crt din lista monumentelor istorice Buzau :868. Cod LMI 2004 : BZ-IV-m-B-02544








Crucea din fata cimitirului si bisericii din Panatau, datata 1790.
Nr crt din lista monumentelor istorice Buzau :860. Cod LMI 2004 : BZ-IV-m-B-02536




vedere laterala




Crucea de la Muchea Priporului, datata 1825.
Nr crt din lista monumentelor istorice Buzau :864. Cod LMI 2004 : BZ-IV-m-B-02540.
Este cea mai bine conservata, se poate citi binisor pe ea.
Alaturi de ea, la cativa metri, mai este o cruce din piatra datata 1928, se intelege, scrisa cu alfabet latin( aceasta din 1928 nu este trecuta in lista monumentelor istorice).




vedere din partea stanga (cum privin catre ea)si din dreapta

Crucea din 1928





Crucea din fata cimitirului si bisericii din Plaisor, datata 1793.
Nr crt din lista monumentelor istorice Buzau :863. Cod LMI 2004 : BZ-IV-m-B-02539






Crucea din crivina (Sibiciu de Jos). Se gaseste pe vechiul drum catre Zaharesti, acum e pe un teren agricol privat. Nu este trecuta in lista monumentelor istorice pentru ca nu cred ca s-a stiut de existenta ei. In copilarie, am putut distinge in lateral, cred ca anul 1824. Nu-mi mai amintesc exact, nu am mai vazut crucea de 20 si ceva de ani. Oricum, stiu ca o plasam cumva la catva ani dupa revolutia lui Tudor Vladimirescu. Scrisul se mai distingea pe atunci dar nu ma pasiona prea tare....Ar merita trecuta si ea in lista monumentelor istorice.





Mai este trecuta in lista monumentelor istorice crucea din piatra din gradina lui N. Toma. Nr crt din lista monumentelor istorice Buzau : 869. Cod LMI 2004 : BZ-IV-m-B-02545. Banuiesc ca este crucea din curtea lui nea Nicu Toma, o cunostinta de-a mea. De putoare ce sunt (sta la cateva sute de metri de mine) nu m-am abatut pe ulita unde locuieste pentru o fotografie. Cand voi ajunge la tara voi face un update la articolul acesta.

Salcioara

Asta primavara, am trecut paraul din spatele gradinii in incercarea de a face putina miscare si a-mi mai clati ochii prin vegetatie. Era cam dupa trecerea florilor la salcam. Mi-a atras atentia o "salcie" pe care o vedeam din curte si nu i-am dat nici o importanta pana atunci. De ce? Pentru ca emana un miros tare placut, apropiat cerii de albine si era tot o bazaiala. M-am apropiat, un numar mare de albine cercetau florile galbene, mirositoare, ale acestei "salcii". Frunzele erau de salcie dar trunchiul era contorsionat, semana mai mult a maracine, plus ca ramurile tinere aveau ghimpi. Am fost derutat, chiar nu stiam de vreo salcie sa aiba astfel de flori si sa infloreasca atat de tarziu. Si salcie cu ghimpi ??? Rusinicaaa...! Sunt si eu necunoscator ca multi altii. Cel putin , cat batusem coclaurile, nu o stiam de prin zona. Am intrebat vecinul care o plantase (cu scopul de a apara malul paraului de inundatii) si mi-a zis ca a fost prinsa cu un butas adus de cineva.

Interesul meu a crescut. Cum se numeste? Ce caracteristici are? Am vazut ca e apreciata de albine, dar cat de melifera e? Ar fi bine sa o plantez si eu ?
Verbal nu mi-a putut spune nimeni, toti ii ziceau salcie. Initial am mers pe un drum gresit, o cautam printre membrele familiei salciilor. Chiar si in "Arbori si arbusti meliferi" (scrisa de dr. ing. Nicoleta Ion), o carte care nu trebuie sa lipseasca din biblioteca iubitorilor de natura, o cautam unde nu trebuie trecand peste pagina unde era prezentata si eu nu stiam. Arbustul se numeste Salcioara (Eleagnus angustifolia l. ) sau Salcie mirositoare (normal :) ) si face parte din familia Elaeagnaceae adica e inrudita cu catina!!!
Poze cu florile nu am facut atunci, dati o cautare pe net, dar va pot pune altele facute mai tarziu de mine. Se vad frunzele care m-au indus in eroare. Ghimpii si fructele asemanatoare maslinelor (in unele tari i se mai spune si maslin rusesc, ca de pe acolo se trage).


Pe scurt, din carti, de pe net, dar si observatii directe facute de mine, de-a valma:
-e de origine din vestul si centrul Asiei;
-seamana cu salcia dar are trunchiul precum catina (se intelege, mult mai inalta6-8 metri);
-are ghimpi;
-infloreste intre salcam si tei, e bine cercetata de albine, da cam 100 kg la hectar;
-e excelenta ca arbust decorativ in curti, parcuri, frunzele argintii, florile mici, galbene, placut mirositoare;
-ramurile nu sunt bune de impletit precum la salcie;
-fixeaza bine solul (uraaa, chiar am nevoie de asa ceva pe malul garlei);
-e buna la creat perdele de protectie datorita ghimpilor (as spune ca destul de slab totusi, nu se compara cu catina);
-ii merge si pe soluri sarace gen prund de rau;
-fixeaza azotul in sol (buna treaba);
-apreciaza lumina (atentie unde o punem, totusi, daca va uitati in prima poza, salcioara e asezata la nord de un nuc falnic, are lumina directa doar dimineata);
-ajunge la maturitate in doar catva ani;
-am gasit pe undeva ca rezista bine inundatiilor, putand sta mai mult timp acoperita de ape, informatie pentru care nu bag mana in foc;
-lasata de capul ei e invaziva dar nu asa de periculos precum cenuserul (otetarul salbatic);
-se inmulteste prin marcotaj, butasire si seminte (prefer sa caut puieti crescuti in pepiniera naturii, e gratis );
-daca mai stiti si alte caracteristici adaugati voi ( de exemplu nu stiu nimic despre fructe la ce sunt bune), pe mine m-a convins sa o plantez.

Legat de inmultire, acum ca am indentificat-o, am inceput sa o vad peste tot (sunt in cautare de puieti) : pe prundul raurilor, pe campuri nelucrate, in prejma oraselor, in parcuri, chiar in cateva curti taranesti. Am pus ochii pe cativa puieti aflati in apropierea mea:



Pe soseaua de centura a Buzaului, intre fabrica de bere si Dedeman sunt hectare intregi acoperite cu salcioara, daca nu am de unde, iau de acolo!

O iesire usoara cu familia pe sub Gosa

Daca timpul liber imi este acum dedicat familiei, mai gasesc cate o ocazie in care sa mai ies. Pentru ca am iesit cu familia am ales sa iau masina sa fac o tura pana la Muscelul Caramanesc, un loc atat de drag mie.
Am facut un mic popas la intrare in sat pentru a-l menaja pe cel mic, timp in care am retinut pe aparatul foto cateva cadre cu Gosa



Poze asemanatoare din zona ati mai vazut la mine.

In satul inlemnit de canicula am cautat biserica. Era inchisa, am fi vrut sa o vedem deoarece am inteles ca pictura are ceva deosebit. Am indentificat masa cu tablia formata dintr-o singura lespede de piatra.


sprijinita de peretele bisericii o cruce cu inscriptie in chirilica


Pe drumul de intoarcere am hotarat sa ne oprim undeva la umbra pentru ca baiatul nostru nu mai facea fata caldurii, in ciuda aerului conditionat. Am gasit la poalele Goshii, pe malul unui parau, un palc de padure. Se vede clar diferenta dupa lumina. Afara era cuptor.

Am intins foaia de cort, deasupra foii am pus pentru izolare folia de acoperit parbrizul , pentru ca nu am gasit altceva prin masina. Buna si aia. Ador sa improvizez.
Piciul a fost tare incantat. Se vede ca-i prieste in natura.



a papat laptic si a adormit repede. Am adunat pelin pe care l-am pus imprejurul sau pentru a alunga furnicile. Stiam ca purecii si capusele nu agreaza pelinul si am constatat, urmarind niste furnici, ca nici ele nu-l plac, ocolindu-l. Atentie, paianjenii nu au nici o treaba cu pelinul, par chiar sa le placa, unii verzi la culoare se adapostesc in el.


Oricum, metoda a dat roade. Baiatul nu a fost piscat de nici o insecta cu toate ca misuna de furnici si altele. L-am supravegheat mai mult timp si am vazut cum furnicile se abateau de la drumul lor cand intalneau pelinul.


Am profitat de asta si am adunat niste fragi. Ne-a ajuns pentru un borcanel de dulceata. Asa, ca delicatesa.
Pe drumul de intoarcere am cascat ochii mai bine dupa "balarii". La un ciuciur cu apa mi-a atras atentia Degetarul sau Degetarul Galben (digitalis grandifora)


O planta cu o floare foarte frumoasa. Din frunzele ei (ca si ale inruditelor Degetel Lanos, cu care l-am confundat prima data datorita florilor galbene si Degetelul Rosu care se si cultiva) se extrage digitalina, o substanta care am inteles ca nu a putut fi sintetizata in laborator. Digitalina e folosita in anumite boli de inima. Atentie, nu urmati sfaturile unora din tot felul de reviste sau carti care spun ca se poate face ceai din frunze de degetar sau din degetel. Se foloseste doar sub forma de preparate farmaceutice si sub indrumarea medicului specialist. Planta e toxica!

Putin mai departe m-am trezit fluierand ca dupa playmate-uri. Am dat masina inapoi sa vad mai bine.



Nu o mai vazusem decat in carti. Sunt aproape sigur ca e Branca Ursului ( heracleum spondylium). Daca ma insel , corectati-ma. Barbatii stiu la ce e folosita ;) . Si nu doar de ei. Adica e cea mai buna din domeniu din flora spontana. Sunt familii care au avut in sfarsit, dupa lungi straduinte, copii urmand cura cu tinctura de Branca Ursului.

Ceva mai departe, tot pe marginea drumului, am vazut o tufa de Slabanog ( impatiens non-tangere).


Frumoasa floare mai are.
Dupa nume se intelege la ce era folosita in trecut.

Pe marginea paraului am retinut si Varga Ciobanului sau Scai Voinicesc ( dispsacus silvestris). Momentan nu ii daduse maciuliile caracteristice dupa care e si foarte usor de indentificat.


La ce e buna ca planta medicinala putem gasi pe net sau in carti, eu doar atrag atentia asupra unei proprietati interesante a frunzelor. Aduna apa de ploaie dar si cea de roua si o tine toata ziua. In poza de mai jos nu am surprins prea multa cantitate de apa , dar langa casa mea e un sant pe care creste o balarie ca aceasta si dupa trei zile caniculare era adunata foarte multa apa, cred spre o jumatate de pahar la o pereche de frunze. Daca ne place infuzia cu insecte, se poate bea linistit cu un pai :) . Dar cel mai des ea creste pe langa ape asa ca mai bine cautam de baut sursa de apa!


Incantati de darurile naturii ne-am intors acasa. Cand vom putea sa mai iesim in natura vom mai vedea. Am si eu filosofia mea: planurile cele mai bune se fac din mers!

Nucul rasarit din nuca

Intr-o epoca in care talibanii nostrii nu fac decat sa culce la pamant paduri intregi si apoi se dau stalpii societatii, autenticul taran roman, care si-a primit bucatica lui de pamant exploatata nemilos in cadrul C.A.P.-ului, incerca sa ii redea infatisarea pe care si-o aminteste ca o avea ogorul lui pe vremea parintilor sai. In primul rand vrea sa isi delimiteze proprietatea si sa fixeze solul supus alunecarilor de teren sau atacului apelor revarsate prin plantari de salcami si nuci.

In ultimii 20 de ani regiunea unde locuiesc s-a inverzit prin cultivarea celor doi arbori. Acestia au si valoare economica pentru gospodariile taranesti pe langa cea de fixare a solului. Lemnul nucului si salcamului, florile salcamului , fructele nucului . Atat de mare e valoarea nucului ca teoretic ar trebui luata, conform legilor in vigoare, autorizatie pentru o taiere a lui. Talibanii au legile lor asa ca nu au nevoie de autorizatie. Nu insist aici. Ei traiesc in lumea lor, eu intr-a mea.
Eu doar vreau sa discut alt lucru. Si anume ca nucul rasarit din nuca are o capacitate de fixare a solului cu mult mai mare decat a nucului plantat ca puiet. De ce? Omul de la tara cand scoate puietul de nuc din pamant stie ca ii reteaza '' morcovul'', adica pivotul. Am si eu nuci prinsi prin plantare. Se prind si asa dar radacinile vor creste predominant pe orizontala pe cand la nucul rasarit direct din nuca radacinile se vor duce in adancime, pivotul ajungand la aproape 10 metri. Am aflat acest lucru de aici , de la un specialist.Aflati in articol si despre cum sa saditi nucile. E perfect pentru cei care fac agricultura. Pentru unul ca mine e prea complicat. Sau poate sunt eu prea lenes (99%). Eu urmaresc natura sa vad cum actioneaza ea. Acesta e si scopul blogului. Am vazut o multime de nuci rasariti singuri. Lasati de capul lor s-ar face ditamai arborii. Dar nu au rasarit intotdeauna unde sunt necesari, adica la marginea ogorului. Nucul are si defectul ca sub umbra lui nu prea mai creste nimic. Nu pot lasa sa-mi creasca nuc in gradina de zarzavat. Asa ca ar fi bine sa ingropam cateva nuci pe langa gard si sa asteptam 20 de ani ? Dar de ce nu rasar toate nucile cazute pe pamant? Pentru ca doar cele care intrunesc cateva conditii. Una din ele este nuca sa aibe crapatura in sus. Ca sa va edificati am smuls dintre randurile cu salate un nuc rasarit singur. Sa ne uitam cu atentie:







Concluzia: sa ingropam la mica adancime nuci cu despicatura in sus si sa asteptam. Mai multe sa avem de unde alege, nu toate incoltesc sau unii nuci vor fi mai firavi si ii inlaturam lasandu-i pe cei vigurosi. Sa le ingropam toamana ca atunci cad ele din nuc. La mica adancime caci asa sunt ele ingropate natural, prin inveliri cu pamant in urma ploilor, lucrarilor agricole, etc. Avem impresia, ca fara noi oamenii, nu ar exista pomi fructiferi. Atunci cine a sadit nucul din padure? Poate cativa, restul sunt de la nucile cazute. Sa asteptam luna mai sa vedem apoi ce a rasarit. Si.... sa asteptam cativa ani buni sa ne bucuram de ei.
Ca daca punem nuci, salcami, daca plantam sau nu pomi si padure, vremea tot trece. Asa ca mai bine sa plantam pomi. Cine poate mai multi. Vremea trece, pomii cresc. Si putem sa ne mandrim in fata copiilor: acesta e pus de mine pentru tine! E ca in reclama aceea cu lucrurile de nepretuit.

Despre ororile traite de prizonierii de razboi in lagarele sovietice si cate ceva despre ...macris

Pe domnul Gima mi-l amintesc vag: era un batranel retras care fusese invatator. Socializa doar cu cateva persoane, stiam de la acestea ca a avut niste deceptii vis-a-vis de rudele dansului dupa venirea in tara din prizonieratul de la "rusi", deceptii care l-au facut sa rupa legaturile cu familia. Un prieten care s-a apropiat mai mult de dansul mi-a spus ca era un bun cunoscator al plantelor medicinale si ca l-a initiat in cunoasterea lor. Se pare ca intocmise un manuscris despre plantele medicinale de pe la noi dar cred ca s-a pierdut.
Acum 13 ani, cei care au avut grija pana in ultima clipa de acest batranel mi-au permis sa "xeroxez" cateva hartii ramase de la dansul. Asa am aflat despre viata de iad pe care a dus-o si au dus-o prizonierii de razboi inchisi in lagarele sovietice. Cititi mai jos un fragment din ce am gasit:




Prizonierilor li se permitea corespondenta cu cei dragi, dar cenzura nu permitea decat carti postale si scrisori in care cei inchisi nu puteau decat sa-si anunte familia ca sunt "sanatosi si vor veni cat de curand acasa"

carte postala din lagar, fata-verso:

Alta carte postala dar dupa doi ani
fata-verso:




Mai adaug doua carti postale trimise de domnul Gima tatalui sau in timp ce era in armata romana (se intelege, sunt de dinainte de prizonierat), le pun pentru cei interesati de felul cum arata corespondenta pe atunci:

prima carte postala:




a doua carte postala:





Grele vremuri au trait unii oameni. "Criza noastra" de acum e doar criza bunastarii noastre, existenta nefiindu-ne pusa in pericol ca acum 60 de ani, daca am constientiza acest lucru am trece peste asta mai usor.

Ce legatura e cu macrisul? Undeva domnul Gima a scris: "numai mancand fel de fel de ierburi-in special macris, am scapat cu viata si ne-a revenit vederea. Mancam tot felul de criditati numai sa nu murim de foame. Cepe crude, varza, cartofi numai sa putem rezista."


Cred ca vorbea despre macris( Rumex acetosa ) pe care il veti vedea mai jos. Poate inlocui spanacul sau stevia de gradina. Macrisul poate fi consumat in salate, ca agent de acrire a ciorbelor (are un gust acru precum corcodusele) si ca leguma in diferite mancaruri. Amatorii de acrituri de primavara, adica copii, il pot manca deci in locul corcoduselor. E plin de vitamina C. Sa-l spele bine inainte, eu m-am chinuit de la o nemernica de afta bucala o luna, cred ca de la macris prost spalat am facut-o.....

Trebuie atentie in consumarea lui, in cantitate mare poate fi daunator datorita acidului oxalic pe care in contine. Contraindicat reumaticilor si bolnavilor de rinichi.


Macris cultivat in gradina la parinti:


Am primit cu amabilitate de la Mircea Florea Ion (ii multumesc pe acesta cale) mai multe fotografi cu macris salbatic, observati ca, ascuns in iarba, acesta este deja foarte mare acum, are inflorescente sau chiar samanta:


Si inca una de pe blogul lui Mircea Florea Ion in care se vede macrisul mai indeaproape: POZA MACRIS SALBATIC


Macrisul cultivat si cel salbatic seamana foarte mult, poate macrisul cultivat e varianta "domesticita" a rudei sale salbatice, asta nu mai stiu. La mine in poza, macrisul de acasa nu s-a inaltat sa faca samanta pentru ca poza mea e facuta devreme pe la Pasti. Acum cred ca are si al meu samanta si seamana deja cu cel pozat de Mircea Florea Ion.

Sa nu facem confuzie intre macris si stevie, in primul rand frunzele de stevie sunt mult mai mari iar cele de macris sunt la petiol decupate precum la sageata. Mai jos am pus una langa alta o frinza de macris si una de stevie porceasca, cea de stevie porceasca am ales-o cat mai mica pentru a vedea diferentele. Macrisul e la stanga:




Stevia cultivata e destul asemantoare cu ruda sa salbatica, are frunzele mai mari decat cea porceasca si sunt mai verzi,creste prin gradini fiind ingrijita pentru consum inmultirea e controlata prin semanarea semintelor, stevia porceasca creste precum buruiana.
Mai jos tufa de stevie porceasca, cu stevie cultivata am uitat sa fac poze, o sa revin cu ele cand voi avea ocazia sa o intalnesc pe la tara.


Mai avem un fel de macris: Macrisul iepurelui (Oxalis acetosella). Diferenta este vizibila, seamana cumva cu trifoiul. Creste prin paduri de rasinoase sau amestec. Consumat crud primava e foarte bun pentru vitamina C. Atentie, cica contine acid oxalic in cantitate mare, daca abuzam si consumam peste o jumatate de kg de macrisul iepurelui ne poate fi rau sau ... o mierlim.
Oricum sunt precum cele de macris ( rumex acetosa) contraindicate reumaticilor si bolnavilor de rinichi.

Tufa de macrisul iepurelui:



UPDATE In sfarsit, am facut poze proaspete la macrisul de gradina. Se vede ca are seminte deja acum.