Rachita, protectia malurilor

Intr-o postare anterioara va povesteam ca am permis rachitei crescute la parau sa cresca nestingherita, rachita pentru a-mi proteja malul de eroziunea provocata de apa atunci cand se umfla paraul in urma ploilor.

Rachita poate creste sub forma de tufa foarte mare:

Proba adevarului, a venit apa mare dupa atatea ploi, ridicandu-se la un metru ( nu asa mare sa ne sperie dar puteau fi pagube) fata de nivelul obisnuit. Iata cum "lucreaza" rachita: se culca de-a lungul malului sub forta apelor si a sedimentelor, nepermitand apei sa rupa din mal:

Apa trece, malul ramane!

Inverzirea pamantului sau mica mea jungla

Urat mi-a fost sa vad pamantul gol. Prefer un teren cu balarii si buruieni decat unul "barbierit".  Verdele plantelor inseamna viata. Am mai scris aici  La plantat de 1 Decembrie despre consolidarea unui mal al paraului ce reprezinta spatele gradinii mele.

Inceputul lui decembrie 2011.
Locul e ingradit cu crengi, resturi vegetale pentru a nu permite intrarea animalelor sa strice. Am facut doar un gard din materiale ce se vor descompune in timp si va fi inlocuit de un gard viu din rachita, salcie, si arbusti cu maracini ( cu flori si fructe) si ce imi va mai pica in mana. Experimentez, vad ce merge si ce nu.  Pret gard 0 lei. Ceva dureri si intepatiri in maini.
 Peisajul era deprimant, cerea intervetie.

Practic terenul e format din doua bucati, cea de sus, inclusa in gradina printr-un gard de plasa si plantat din 2010 si cea de jos, spre parau, inconjurata de gardul din crengi.


Sus, pe mal

Jos, langa garla

Primavara lui 2012. Se vad niste trepte facute din resturi de pavaje sau caramida la care am adaugat mai tarziu o mana curenta din lemn de salcam sa cobor intr-o zi la garla direct pe aici.

Primavara lui 2013.

Plantari noi de salcam, rachita, inlocuit salcioara care nu s-a prins. 2012 a fost destul de capricios, ploaie multa primavara si seceta cumplita de vara pana toamna.  Am aruncat si  seminte de lucerna, facelia, ce mi-a picat in mana. Dar pleava de fan a fost cea mai tare. Ceva experimente cu catina, paducel si maces puse in gardul din maracini. Am pus si niste mana Maicii-Domnului, creste repede si inveleste in catva ani crengile sterpe. Catina s-a prins usor, paducelul ( dar si macesul) are o radacina adanca si nu prea merge transplantat decat daca e mic, o sa incerc la toamna sa seman fructele cu samburi, am citit ca se inmulteste usor asa. Dar e mult de la teorie la practica. Toate par asa frumoase cand sunt scrise prin carti, dar cand plantezi ceva rupandu-ti spinarea si astepti o juma' de an sa se prinda sau sa rasara si nu sunt semne bune .... Dintre arbustii/arborii care se preteaza in zona la mine cel mai bine pentru garduri vii sunt paducelul, lemnul cainesc, visinul, corcodusul, macesul, catina.  Gardurile vi sunt foarte importante, aici isi pot face culcusul sau cuibul multe vietati folositoare pentru o gradina sanatoasa. Murul e iarasi bun pentru gard, inteapa si pentru ca poate imbraca repede si frumos  gramada de crengi moarte, dar trebuie sa ma duc mai la munte sa caut. Timp sa fie. Liber.

Am inceput sa folosesc la consolidare malului si aparare amvelope uzate, din cele de autoturism ( le-am vopsit in alb sa nu incinga pamantul din ele la vara) prin gradina pe marginea potecii, anvelope de camion umplute cu bolovani in interior si cu pamant in mijloc pentru consolidarea malului. De ce pamant si nu cu pietre ca toata anvelopa sa fie foarte grea? Pentru ca am pus in mijloc rachita, de fapt am aplecat o parte din ramurile unei tufe de rachita apropiate, am bagat-o pe dedesupt prin cauciuc si practic am inmultit rachita prin marcotaj. Rachita face repede radacini. Rachita se inmulteste prin infigerea ramurilor in pamant dar eu maresc suprafata unei tufe si prin asezarea unui bolovan peste cateva ramuri aplecate din tufa.  Uitati-va bine la imaginea de mai jos. Trebuia sa fac foto atunci cand nu era inverzita rachita, dar totusi se pot zari ramurile din dreapta aplecate pe sub cauciuc.
Anvelopele umplute cu bolovani sunt cea mai ieftina si mai sigura metoda sa te aperi de inundatii, am vazut acum multi ani, cand a venit paraul mare si a inundat: un monolit din beton imens  a fost luat de ape, un cauciuc de camion cu bolovani in el a ramas pe loc chiar daca apa a trecut cu catva metri inaltime peste el. Un parau cand vine mare nu e format doar din apa tulbure, aduce bolovani si busteni imensi care se deplaseaza pe sub suprafata apei lovind cu putere precum berbecii armatelor antice. Cauciucul e elastic, incaseaza loviturile pietrelor si bustenilor si nu-l misca, iar bolovanii ii asigura greutate sporita . Cel mai frumos cand pui si o salcie, rachita sau un salcam in mijloc. Frumos, ecologic si folositor.

Pe poteca:
galbenele

 Rosii

Salvie

Salcam plantat in anvelopa.

In coltul unde loveste apa am pus doar doua cauciucuri de autoturism pline cu pietre sa se sparga apa de ele cand va veni mare. Le-am legat cu sarma de resturile unui gabion din care nu au ramas decat niste bucati metalice. Langa am niste salcie prinsa de 2 ani pe care apa nu a doborat-o chiar daca a luat-o in plin.  Poate va intrebati de ce nu fac un zid din cauciucuri:
-ar arata foarte urat, ca la un depozit de anvelope uzate, eu vreau sa fie cat mai natural iar cauciucuri cat mai putine, sa fie camuflate de vegetatie
-nu ma opun apei  precum un zid sau baraj, apa daca i te opui doboara tot, in plus ca poate "bate" in alta parte si strica, cel mai bine e sa fi flexibil, sa o lasi sa treaca dar sa nu rupa. Unde trece apa prin rachita  o apleaca si lasa pamant, nisip.  Parca si la aikido li se da un exemplu cu rachita care se apleca dar nu se rupe. Nu te opui fortei.  Urmaresc de multisor modul cum se manifesta apa cand vine mare si urmele lasate de ea, unde a rupt si unde a lasat pamant ( nomol, nisip, etc).

 Mica mea jungla :)
 Salcamii au inflorit foarte frumos anul acesta dar nu am fost in stare sa-i pozez. Unul s-a rupt de atata greutate a florilor.
Inca de anul trecut am raspandit catva saci de pleava de fan aici. Si doua roabe de gunoi de pasare, ca prea era sterp. Nici daca imi dadea cineva gratis n-as fi pus gazon, oare iarba facuta de Dumnezeu nu e buna? Sau e cea mai buna? Pamantul galben si sterp scos din excavatii e acoperit de ierburi de tot felul acum: sulfina, pelin, nalba, patlagina, papadie, mierea-ursului, toporasi, etc. Mi-au rasarit catva corcodusi si...2 meri de-o schiopa. Sper sa reziste. Am pus doua vite-de-vie langa gardul de plasa, in 2-3 ani sa-l acopere si sa-mi ofere putina intimitate. Si struguri pentru pasarile cerului.

Stiu ca mai e de lucru dar cel mai important este sa astept sa creasca ceea ce am plantat........

Cateva imagini de la tara

Dealul releului

Salcioara inflorita Elaeagnus angustifolia

Sor cu frate Melampyrum bihariense

Lemn cainesc
Ligustrum vulgare

In fata casei

 

Florian la parau arunca cu pietre

Posibile confuzii (partea a II-a) Morcovul salbatic vs. Cucuta

       Am ramas dator cu poze facute cucutei. Le-am facut cu telefonul dar cred ca vor fi destul de clare pentru a deosebi morcovul salbatic de cucuta. Le pun alaturat celor de morcov salbatic pentru a vedea diferentele

Morcov salbatic

Cucuta

         Floarea morcovului este concava ( se poate vedea si mai sus ), unele din ele au un punc rosu-maroniu in centru ( de unde si numele de rusinea fetii :) ),  floarea cucutei are forma convexa si seamana cu cea de leustean la forma

Floarea cucuctei

      Tulpina morcovului salbatic e putin paroasa, de culoare verde-inchis ( vezi imaginea cu morcovul marita) pe cand tulpina cucutei e lucioasa, de culoare verde deschis-albastruie cu puncte maro-rosiatice, goala pe dinauntru

Tulpina morcov salbatic

Tulpina cucutei

Cucuta este extrem de otravitoare!

Din nou catre releu si despre cateva balarii intalnite in cale

     Tanjeam de prea multa vreme dupa o iesire iar cand un cumul favorabil de imprejurari ( sarbatori consecutive in care nu mi-am mai rupt spinare prin gradina dupa buruiana, vremea mai buna ) mi-a permis, am infascat traista in care mi-am pus aparatul foto, hamacul de la Dapyx si o sticla de apa si am tulit-o pe deal catre releu.

Ma asteptam sa inot in iarba, dar pentru ca vitele au pascut pana tarziu in mai, iarba era destul de mica. Mi-a fost usor sa remarc cateva plante pe care le-am fotografiat:

Morcovul salbatic (Daucus carota)

 

din care provine morcovul de cultura. Morcovul salbatic e destul de interesant:planta medicinala dar si aliment salbatic. Pe scurt despre importanta ca planta medicinala: din seminte se extrage un ulei deosebit pentru tratarea si intretinerea pielii, in antichitate semintele erau pe post de anticonceptionale cica acum s-ar fi dovedit prin teste. Or fi fost. Plantele erau utilizate de multe ori empiric pe principiul similitudinii, adica daca o componenta a lor semana cu ceva de la om se considera ca era buna pentru acesta. Cel mai cunoscut exemplu e al plamanaricii, pentru ca pe frunzele ei sunt niste pete precum cele de pe plaman, se folosea in afectiuni respiratorii ( lucru dovedit inutil). De ce va zic asta? Pentru ca in centrul florii de morcov salbatic se gaseste de multe ori o pata rosie sau doar inchisa la culoare, drept pentru care popular morcovului salbatic i se zice “rusinea fetii” :) explicandu-se cumva folosirea ei in contraceptie.

 

 

Bunnn. Facem bushcraft azi, nu? Hai sa va arat un morcov salbatic crescut in curte la mine pozat acum o luna:

Mai bine hranit (am pus gunoi asta toamna pe iarba din fata casei) si-a dezvoltat mai mult partea aeriana si radacina decat fratele sau de pe deal:

  

radacina e alba si emana un miros puternic de morcov. Se poate consuma doar cat e tanara pentru ca se lemnifica mai tarziu.

Atentie mare: morcovul salbatic poate fi confundat usor cu cucuta ( nu m-a dus capul sa fac poze si ei , poate cand mai ajung la tara), aceasta fiind una din ele mai cunoscute plante otravitoare de la noi. Ca sa n-o mierlim ca dusmanii lui Stefan cel Mare sa vedem diferentele dintre cele doua plante. Priviti tulpina morcovului, e paroasa pe cand cea de cucuta e neteda. Cucuta mai are niste pete rosiatice pe tulpina si oricum miroase urat.

Trifoiul de munte (trifolium montanum), inrudit cu trifoiul alb si cel rosu are cam aceleasi utilizari medicinale ca si cele doua. Probabil ca-i si alimentar , trebuie studiat.Frumzele sunt cam fibroase totusi.

Mai incolo niste tataneasa (Symphytum officinale), cunoscuta planta medicinala.

Din Ovidiu Bojor am aflat ca alantoina pe care o contine e substanta care ii da actiunea antiinflamatoare si cicatrizanta. Si o recomanda doar extern. Cine nu a folosit oare crema cu tataneasa?

Intern e interzis insa sa o folosim pentru ca alantoinele au actiune “carcinogena, hepatotoxica si genotoxica”. Si cand ma gandesc cate articole pe net sau prin reviste dau retete cu tataneasa......... Trebuie sa moara si omul de altceva decat de tutun asa ca alegeti cu incredere tataneasa.

O excludem deci din meniul “verde” chiar daca prin “Plantele alimentare din flora spontana a Romaniei” e inclusa.

Mai bine ne oprin asupra galbinelelor (Lysimachia vulgaris ). Nu galbenele, acelea-s din gradina.

Poti face ceai contra diareii, friguri etc. Si e frumusica

De aglica am mai vorbit, face niste tuberculi mici precum arahidele, dar naspa rau la gust. Poate am nimerit eu perioada neprielnica consumarii lor. Cica se pot fiebe. asta nu am incercat. Dar de trei ani ii tot gust dar nu-mi plac.

De ce sa ne complicam cand peste tot creste una din delicatesele mistretilor? Scaiul dracului

(Eryngium campestre), rostogol, scaiul vantului sau mai simplu scai. Necazul celor ce fac nutret din fan, mereu trebuie ales ca nu pune vita gura pe fan daca da cu gura de el.

Pentru ca ma grabeam sa trag un pui de somn in hamac am curatat radacina de abia acasa. Am inlaturat partea exterioara care era lemnificata si am mancat miezul. Precum pastarnacul la consistenta as zice, destul de placut la gust si aromat. La fel ca si radacina, lastarul are o aroma apropiata de patrunjel mi s-a parut mie.

 

Am lasat balariile comestibile si am urcat catre releu. Darmozul ( Viburum lantana) deja are fructele verzi.

Pe tot drumul am fost insotit de o mireasma imbietoare. Lemnul cainesc (Ligustrum vulgare)  inca nu-si scuturare florile.

 

Profitand de caldura albinele au dat navala la florile lemnului-cainesc, acesta fiind destul de apreciat de insectele care se hranesc cu nectar. Erau catva gandaci, bondari, furnici si albine, binenteles, pe care le-am surprins la cules.

Am pus in gradina in toamna lui 2010 lemn-cainesc luat direct de pe deal, anul acesta mi-a inflorit prima data ( nu am facut poze). M-a luat prin surprindere cu infloritul, cu toate ca a crescut destul de incet fata de varul lui cultivat in marile orase, a facut flori pe micutii lastari.

Protejata intr-o tufa mare formata din sanger, lemn cainesc si ulm de gurile flamande ale caprelor creste o vita salbatica. Cred ca-i salbatica pentru ca nu prea are de unde sa apara una domestica plus ca asta toamna stiu ca a facut niste ciorchini mici cu boabe rare si marunte. Pentru mine e un monument pentru ca nu o vezi decat foarte rar.

Boabele cica pot fi mancat. Evident. Dar nu m-am indurat niciodata sa le rup.

Mai incolo un gospodar a facut putina ordine pe aria sa. Inlaturand prin taiere tufele a lasat ulmilor libertatea sa se dezvolte. Si pe ei i-a curatat de crengile inferioare pentru ca sa creasca pe verticala si sa se ingroase. Buna treaba, imi zic. In felul acesta peste catva ani vom avea copaci, poate sa fie un inceput de padure? E o adevarata problema cu alunecarile de teren pe dealul acesta, niste ulmi vigurosi ar mai stopa fenomenul. Problema e ca orice copac daca e mancat si ros de capre sau vite nu mai e copac, poate deveni doar o tufa. Ulmii acestia, protejati initial de arbustii din jur au crescut suficient sa nu mai poata fi mancati. Sper sa scape atentiei amatorilor de bulimaci pentru gard.  Aaa, acum imi dau seama privind poza, peste catva ani merge sa leg hamacul de ei.....