Curatatul catinei

       Catina (Hippophae rhamnoides), acest minunat fruct bogat in vitamine si cu beneficii pentru sanatate este destul de greu de recoltat de pe ramurile arbustului datorita tepilor lungi si ascutiti. Usor e sa o cumperi de la taraba dar ca orice produs de la piata nu prea sti ce cumperi. Poate a fost culeasa prea devreme sau din locuri nu foarte curate. Sau de maini nu prea curate!  Daca vrei sa o culegi singur si esti descurajat de ideea de a alege bobitele moi de catina de pe crengutele tepoase te pot incuraja cu cateva sfaturi.

Recoman purtarea unei manusi din piele (gen lacatus) in mana cu care apucam ramurica de taiat. Taiem ramurelele cu o foarfeca de vie. Alegem ramurele pline de fructele boabe. Le strangem intr-o galeata, de preferat una mare, pentru mortar. E partea cea mai simpla si de scurta durata. Am strans doua galeti in jumatate de ora.

Ajungem acasa fasonam ramurelele de tepii mai mari, etc. Le introducem la congelator pentru un timp suficient sa fie foarte inghetate boabele. Daca nu e timp lasam pe a doua zi.

Dupa congelare scoatem un numar redus de crengute si le curatam de boabe cu  ajutorul dosului unei furculite intr-un vas larg, de preferat un ligean. Apoi scoatem alte cateva crengute si le curatam  si tot asa pana terminam lada. Daca le-am scoate pe toate in scurt timp bobitele se inmoaie si se vor zdrobi la trecerea furculitei.  Am auzit de metoda prin scuturare puternica a crengutelor dar la mine nu a functionat. Cred ca merge la catina de cultura, aceasta nu  are frunze si tepi numerosi in zonele ramurelelor cu fructe, dar la catina salbatica frunzele si tepii reduc impactul. Catina de cultura posibil sa fie selectata sa aiba coditele bobitelor mai firave dar si boabele sunt mai mari.  In etapa aceasta m-am intepat de cateva ori, puteti folosi o manusa in mana in care tineti crenguta.

Vasul cu catina contine multe frunze fructe uscate-stricate si tepi, plus ca e nespalata, deci plina de plaf. Punem apa peste ea si gunoaiele ( frunze, resuri de lemn si tepi) se vor ridica deasupra. Spalam pana suntem multumiti. Nu framantati, altfel zdrobiti fructele bobite si pierdeti sucul.

Alegeti resturile ramase printre fructe si catina curata o puneti la scurs.

O ambalati in pungi convenabile, nu foarte mari, pe care introduceti in congelator, volumul pungilor sa fie de preferat cat amestecati la un borcan cu miere tinut in frigider pe care il consumati in cateva saptamani. Alta metoda e sa o treceti prin storcator si sa puneti sucul in pungi de cuburi de ghiata. Rupeti cuburi  doar cat va trebuie la un ceai un amestec cu miere etc. Se poate conserva si cu zahar sau miere in borcan si tinute in camara dar exista riscul de fermentare (am patit-o mai demult). Sa amestecam de la inceput toata cantitatea cu miere si sa fie introduse in frigider ar ocupa tot volumul acestuia. Tineti in frigider doar un borcan din care consumati.
  Mai jos sunt aproximativ 3,5 kg de catina pe care le-am introdus in congelator.

Dupa mure

   Ce bine! A venit mini-vacanta de Sfanta Maria! Sa profitam si sa facem putina miscare. Daca nu exista motivatie iti cauti una: de exemplu iti zici ca vrei sa culegi mure salbatice. M-am gandit cat de bune sunt cele salbatice fata de cele cultivate ce au gust de dude decat de mure si motivatia e gata. Arunc rucsacul in spate, o sticla de apa in el, cateva vase cu capac pentru mure, briceag si doua tricouri de schimb. Sa nu uit, telefonul in buzunar pentru fotografii. Nu mai car aparatul foto dupa mine ca-i prea incomod.  Am pornit la drum pe dealul Chichilaia catre satul Corcoianu printre tufe de catina:

  

 

   Dealul e alcatuit din hume ce  formeaza ravene.

 

    Pe marginea drumului vad un porumbar: fructele sunt tari si acre acum dar sunt astringente. Sunt excelente daca te-ai deranjat la stomac.  Mai tarziu, in toamna sunt mai moi si se mai indulcesc. Porumbarul e alaturi de corcodus stramosul prunului.

    Ajung in satul Corcoianu si caut un loc pe unde sa urc pe deal. Stiu ca multe poteci au fost inchise de gradini noi sau au fost ocupate de maracini in absenta animalelor domestice numeroase de alta data. Pe unde am urcat anul trecut nu mai pot. Aleg "pe la Iustin" loc umblat mai des de oameni cu animalele la pascut. Urc. Atentie pe unde calc: apar gauri in hume de pana la un metru in care iti poti rupe piciorul:

  Poteca printre catini e batuta de animale si oameni, ma bucur, sper sa nu am surprize:

  Hopa: era prea frumos, s-a infundat poteca. Ma intorc si caut urme, o iau la dreapta si ocolesc.

 Dau in poteca, dincolo de ea o gradina cu porumb cultivat la altitudine.

 Poteca ce-mi place, marginita de maluri inalte cu maracini:

Ma uit inapoi:

 Mai este de mers, vad niste tufe de catina pline de fructe, anul acesta e bun pentru cules, s-a facut multa catina. Am vazut ca se vinde inca de acum o luna de zile, dar inca nu e suficient de coapta pentru un maxim de vitamine. Stim smecheria: acum se culege cel mai usor, cand e coapta se zdrobesc  fructele:

    Am ajuns in locul cu salcii numit la Bâlci. De unde pana unde sa fi fost aici vreodata un  bâlci? Am intrebat si eu pe oameni din Corcoianu deoarece ei ii spun asa. Cineva a vrut sa ma lamureasca dar m-a bagat in ceata mai rau: "asa ii zicem pentru ca era un loc unde duceam vitele la adapat". Apelez ca tot omul modern la google si pe dexonline gasesc:

bâlci

1. Târg mare ținut în anumite perioade ale anului, la sărbători importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare. 

Citesc mai mult:  bấlcă sf [At: DAME, T. 74 / V: bălc sm / Pl: ? / E: nct] (Rar) 1 Ulcior. 2 Conținutul unei bâlci (1). 3 Ulciorul împreună cu conținutul.

     M-am prins:   bâlcă e numita fantana improvizata de unde beau animalele, pluralul-bâlci pentru ca sunt mai multe ochiuri de apa acolo. Pe un deal destul de uscat doar aici pot creste salcii. Locurile de adapat sunt azi neingrijite, totusi apa persista in ciuda secetei cumplite.

 

   Dupa un pic de odihna la umbra salciilor am ajuns si la mure. Nu sunt toate coapte, dar asa sunt murele, se coc pe rand pana in septembrie. 

 

     Un mic secret destainuit de un prieten: in situatii de supravietuire o fiertura din frunze de mur si de zmeur este cel mai indicat ceai alimentar. Nu prea concentat, fiert cateva minute bune, iti poate repara stomacul daca ai mancat cine stie ce porcari din natura si te si hraneste cat de cat ca o supa.

 

     Frunzele ca frunzele, sa vedem fructele. Am umplut patru galetuti de iaurt cu mure nu inainte de a ma satura eu.  Pentru ca eram infierbantat de la mers nu am vrut sa beau apa pana nu imi revin, am mancat in schimb mure zemoase si minune mare, mi-a disparut setea. Nu mancasem nimic de dimineata la plecare si am simtit ca imi revine si energia. Chiar sunt bune!

   O iau la vale, ma uit departe pana in lunca raului Buzau:

 V-am convins? Ce mai stati, haideti pe deal!

Culesul coarnelor

Week-endul trecut am fost la cules coarne.

Fructele acestea rosii, placut acrisoare sunt astringente. Din ele se prepara cornata, o bautura asemantoare visinatei si preparata la fel. De asemeni, iese o pasta foarte gustoasa. Cele pe care le-am cules vor merge cele mai multe la pasta si o parte la cornata. Pentru ca multi le cunoasteti nu insist prea mult, puteti veni voi cu chestii noi, vreau doar sa va arat o metoda de cules coarne simpla si eficienta. Culesul bobita cu bobita implica prea mult timp, ne-ar lua o saptamana sa strangem cateva kilograme. Asa ca se aseaza sub corn o patura, folie sau o foaie de cort. Daca e chestie de supravietuire iti scoti si jacheta de te tine :) . Se scutura cornul iar fructele se strang cu usurinta de pe lucrurile intinse. Sa arat:


Toporul datorita coziilungi l-am folosit doar la aplecat, scuturat. Arbustii nu au avut de suferit nimic din pricina metodei de cules.
Iata si rezultatul muncii: