Săpun și creme facute în casă

        Acum doi ani m-am apucat de făcut sapun și creme din ingrediente naturale. La inceput a fost puțin mai greu până am stapânit tehnologia, acum după mai multe încercări, mi-am fixat  câteva rețete pe care le urmez. Proprietățile săpunurilor le-am verificat pe pielea mea, deasemeni cei ce le-au folosit au venit cu sugestii ce au condus către produsul final.

         Săpunul e universal, pentru corp, față și cap. Din cinci uleiuri: masline, palmier, ricin, cocos și rapiță. Beneficiilor uleiurilor adaug pe cele ale plantelor: hamei, galbenele și lavandă.

Cremele sunt din ulei de masline în care au fost macerate plante. Mai pot combina uleiul de masline cu ulei din sâmburi de struguri, rapiță sau ricin. Crema e deasemeni universală: pentru cosmetică, după bărbierit sau chiar cicatrizantă pentru răni. Unele doamne au folosit-o pentru călcâie și bătături. Cineva a avut rezultate mulțumitoare după ce a aplicat-o pe tatuajul proaspăt: s-a vindecat și nu a făcut coajă!

Curatatul catinei

       Catina (Hippophae rhamnoides), acest minunat fruct bogat in vitamine si cu beneficii pentru sanatate este destul de greu de recoltat de pe ramurile arbustului datorita tepilor lungi si ascutiti. Usor e sa o cumperi de la taraba dar ca orice produs de la piata nu prea sti ce cumperi. Poate a fost culeasa prea devreme sau din locuri nu foarte curate. Sau de maini nu prea curate!  Daca vrei sa o culegi singur si esti descurajat de ideea de a alege bobitele moi de catina de pe crengutele tepoase te pot incuraja cu cateva sfaturi.

Recoman purtarea unei manusi din piele (gen lacatus) in mana cu care apucam ramurica de taiat. Taiem ramurelele cu o foarfeca de vie. Alegem ramurele pline de fructele boabe. Le strangem intr-o galeata, de preferat una mare, pentru mortar. E partea cea mai simpla si de scurta durata. Am strans doua galeti in jumatate de ora.

Ajungem acasa fasonam ramurelele de tepii mai mari, etc. Le introducem la congelator pentru un timp suficient sa fie foarte inghetate boabele. Daca nu e timp lasam pe a doua zi.

Dupa congelare scoatem un numar redus de crengute si le curatam de boabe cu  ajutorul dosului unei furculite intr-un vas larg, de preferat un ligean. Apoi scoatem alte cateva crengute si le curatam  si tot asa pana terminam lada. Daca le-am scoate pe toate in scurt timp bobitele se inmoaie si se vor zdrobi la trecerea furculitei.  Am auzit de metoda prin scuturare puternica a crengutelor dar la mine nu a functionat. Cred ca merge la catina de cultura, aceasta nu  are frunze si tepi numerosi in zonele ramurelelor cu fructe, dar la catina salbatica frunzele si tepii reduc impactul. Catina de cultura posibil sa fie selectata sa aiba coditele bobitelor mai firave dar si boabele sunt mai mari.  In etapa aceasta m-am intepat de cateva ori, puteti folosi o manusa in mana in care tineti crenguta.

Vasul cu catina contine multe frunze fructe uscate-stricate si tepi, plus ca e nespalata, deci plina de plaf. Punem apa peste ea si gunoaiele ( frunze, resuri de lemn si tepi) se vor ridica deasupra. Spalam pana suntem multumiti. Nu framantati, altfel zdrobiti fructele bobite si pierdeti sucul.

Alegeti resturile ramase printre fructe si catina curata o puneti la scurs.

O ambalati in pungi convenabile, nu foarte mari, pe care introduceti in congelator, volumul pungilor sa fie de preferat cat amestecati la un borcan cu miere tinut in frigider pe care il consumati in cateva saptamani. Alta metoda e sa o treceti prin storcator si sa puneti sucul in pungi de cuburi de ghiata. Rupeti cuburi  doar cat va trebuie la un ceai un amestec cu miere etc. Se poate conserva si cu zahar sau miere in borcan si tinute in camara dar exista riscul de fermentare (am patit-o mai demult). Sa amestecam de la inceput toata cantitatea cu miere si sa fie introduse in frigider ar ocupa tot volumul acestuia. Tineti in frigider doar un borcan din care consumati.
  Mai jos sunt aproximativ 3,5 kg de catina pe care le-am introdus in congelator.

Remediu impotriva insomniei

  Insomnia este o tulburare de somn care afecteaza din ce in ce mai multi oameni. Cauzele pot fi alte afectiuni, consumul excesiv de cafea sau ceai verde, prea multa munca sau prea putina, lipsa activitatilor in aer liber si perfidul stres. De obicei cauzele sunt multiple. Lipsa somnului e foarte grava, puterea de aparare a organismului scade rapid precum si puterea de munca si concentrarea. Pe scurt, te termina daca nu ei masuri. Am trecut printr-o perioada gri a sanatatii care a tinut destul de mult, iar unul dintre simtome a fost insomnia. Apelarea la medicamente chimice poate fi foarte buna in situatii urgente dar chiar si medicii iti spun ca ele pot fi folosite pe termen scurt deoarece dau dependenta, puterea lor scade si trebuie sa cresti doza, lucru total contraindicat. Cand aud ca mai exista medici de familie ce  recomanda Anxiar sau Diazepam celor ce se plang de insomnii ma sperie, la inceput e foarte placut dar foarte repede nu mai poti trai fara el, trebuie facuta o schema de reducere a acestuia. Nu degeaba unii dependenti de Anxiar (Lorazepam) ii zic cu drag "prietena mea Lora"  :). Te face praf toata ziua urmatoare, umbli ca un zombi si nu intelegi nimic. Cresti doza sau trebuie sa treci la medicamente mult mai puternice cu efecte secundare inerente. Gasirea unei alternative naturale e indicata. Piata fitofarmaceutica e plina de alternative naturale, de ceaiuri, tincturi sau prea comodele de administrat capsule din combinatii de plante. Ok, am apelat si la acestea dar e frustrant cand vezi ca nu toate au efect sau ca o cutie de capsule se termina in 3 zile si trebuie sa ei deci 10 cutii pe luna X 10 lei =100 lei doar ca sa doarmi. Chiar daca prospectul scrie 2 capsule seara vei constata ca n-au efect si vei lua mai multe asa ca termenul de 3 zile in care termini cutia e real. Va prezint tratamentul  format dintr-o combinatie de ceaiuri de plante care a functionat la mine, nu am pretentia e e cel mai bun, poate la alte persoane nu are efect, trebuie totusi incercat pe o perioada rezonabila de timp.
    De la inceput trebuie spus ca nimic nu te vindeca daca nu inlaturi sau diminuezi cauzele insomniei. Daca esti bolnav si de altceva trateaza-te, daca e vorba de stres combate-l. Schimba serviciul daca te streseaza (chestia cea mai grea din schema si de multe ori imposibila), fa plimbari in natura, renunta la alcool, tutun, cafea, nu te uita la televizor dupa 10 seara. Nici calculator, tableta sau telefon, lumina ecranului pacaleste creierul ca e ziua si alunga somnul. Nu fa exercitii fizice seara.  Poti folosi o lumina slaba, ei o carte placuta si citeste-o pana adormi cu ea in mana. Acum sa va prezint infuzia:
HAMEI (Humulus lupulus) SI VALERIANA (Valeriana officinalis). O LINGURA DE HAMEI SI O LINGURITA DE VALERIANA (rasnita) LA CANA. Bea trei cani pe zi, una pe stomacul gol dimineata, una cand vi de la serviciu si una pe la 8 maxim 9 seara. Te vei simti in timpul zilei mai linistit, vei face fata stresului putin mai usor. Ceaiul e cam neplacut la gust, amarui cu miros de ciorapi purtati, bleah! Nu-i problema, adauga o lingura de miere la cana pana te inveti cu gustul. Hameiul e bun la multe, te vei simti si la stomac mai bine. Sa faci ceai de trei ori pe zi e cam enervant, plus depozitarea plantelor in pungile originale e cam incomoda. Ce facem: cumparam plantele de la plafar si umplem un borcan cu hamei si unul cu valeriana. Hameiul e usor de infuzat, valeriana bucati de radacini e mai tare si o rasnim. Punem seara un ibric mai mare cu un litru de apa la fiert si cand da in clocot oprim focul, adaugam trei linguri de hamei si trei lingurite de valeriana. Amestecam continutul in apa fierbinte, il acoperim 10 minute cu un capac si apoi strecuram in alt vas tot lichidul storcandu-l cu o lingura in strecuratoare deoarece mult lichid ramane absorbit de cantitatea mare planta. Ne vor ramane sigur 3 cani de ceai. Mai mult sau mai putin. Bem seara cana se ceai, doar peste o ora mancam daca e nevoie (de preferat seara sa nu mancam sau cum am zis, ceva foarte usor si putin), evitam televizorul, luam o carte in pat si citim pana adormim la o lumina slaba (lumina puternica alunga somnul). Cartea e buna, gandurile noastre se vor concentra pe naratiune nu pe problemele noastre din cap. Dimineata o cana de ceai pe stomacul gol, nu mai bem cafea. Asta e, trebuie sa facem sacrificii sa redevenim normali. La pranz esti la munca, poti cara ceaiul dupa tine sau mai bine il bei cum ajungi acasa. O ei de la capat: facut infuzie, consumat ceai, citit carte, dormit, trezit, baut ceai, mers la serviciu si baut ceai. Vei vedea efectele destul de repede dar ca sa te vindeci continua 6 luni sau un an. Dupa ceteva luni poti reduce cantitatea de ceai la una singura bauta seara.  Eu am baut peste un an (dormeam bine seara de foarte mult timp dar ma temeam ca daca nu mai beau va reveni insomnia)  pana cand am fost cu cortul cateva zile si am uitat ca mai trebuie sa imi mai fac ceai, am dormit foarte bine: ma vindecasem.
  Infuzia mea , ma repet, nu ma astept sa aiba la toata lumea efect, dar daca va ajuta pe cineva ma va bucura foarte mult. Persoanele cu probleme de sanatate sa intrebe totusi medicul daca au voie sa bea ceai din asemenea plante, la anumite afectiuni s-ar putea sa nu pice bine.
 Suntem datori sa ne informam unii pe altii de experientele noastre pozitive.

Descopera.ro - Un articol interesant despre catina

 Citez din articol: "La noi în ţară este răspândită îndeosebi în regiunea deluroasă a Munteniei şi Moldovei, fiind mai rară în stepele litorale ale Mării Negre. Cea mai largă răspândire a cătinei a fost observată în zona bazinului râului Buzău, unde creşte din abundenţă atât de-a lungul albiilor râurilor şi izvoarelor, cât şi pe versanţii care urcă la mari înălţimi. Este o plantă căreia-i priesc terenurile sălbatice, cu vegetatie diversă şi însorite."  Fain! Pai despre zona unde locuiesc este vorba:).

Cititi tot articolul din link-ul de jos, e foarte interesant. Si cand ma gandesc ca la mine catina ( ma refer arbust) e mai mult hrana pentru capre si material pentru garduri! Stiu ca se mai faceau achizitii de fructe de catina mai demult dar la un pret ridicol, daca ar exista un centru local serios care sa cumpere si sa prelucreze fructele de catina ar asigura o sursa de trai multor oameni. Si sa nu uitam aspectul ecologic din fragmentul citat mai sus: "este o plantă căreia-i priesc terenurile sălbatice, cu vegetatie diversă şi însorite." Daca un teren cu catina ar fi in proprietatea cuiva, iar proprietarul ar obtine foloase din vanzarea anuala a catinei, atunci acesta ar fi nevoit sa-l pastreze salbatic. In momentul de fata, singurii care culeg fructele de catina sunt vanzatorii de fructe de pe marginea DN 10, acestia recurg la taierea cu toporul a arbustilor ( nu le zice nimeni nimic pentru ca sunt in conceptia multora doar maracini de care oricum nu prea poti scapa usor de pe pasune sau faneata), incarcarea lor in masina (obligatoriu dacia 1310 sau papuc :) ) si culesul la domiciliu. S-ar schimba situatia atunci cand ai avea nevoie de arbusti in permanenta sa-i culegi, nimeni nu-si taie ciresul sa-l culeaga doar o data!

Articolul:

http://www.descopera.ro/natura/10566152-catina-miraculosul-ginseng-romanesc

Din nou catre releu si despre cateva balarii intalnite in cale

     Tanjeam de prea multa vreme dupa o iesire iar cand un cumul favorabil de imprejurari ( sarbatori consecutive in care nu mi-am mai rupt spinare prin gradina dupa buruiana, vremea mai buna ) mi-a permis, am infascat traista in care mi-am pus aparatul foto, hamacul de la Dapyx si o sticla de apa si am tulit-o pe deal catre releu.

Ma asteptam sa inot in iarba, dar pentru ca vitele au pascut pana tarziu in mai, iarba era destul de mica. Mi-a fost usor sa remarc cateva plante pe care le-am fotografiat:

Morcovul salbatic (Daucus carota)

 

din care provine morcovul de cultura. Morcovul salbatic e destul de interesant:planta medicinala dar si aliment salbatic. Pe scurt despre importanta ca planta medicinala: din seminte se extrage un ulei deosebit pentru tratarea si intretinerea pielii, in antichitate semintele erau pe post de anticonceptionale cica acum s-ar fi dovedit prin teste. Or fi fost. Plantele erau utilizate de multe ori empiric pe principiul similitudinii, adica daca o componenta a lor semana cu ceva de la om se considera ca era buna pentru acesta. Cel mai cunoscut exemplu e al plamanaricii, pentru ca pe frunzele ei sunt niste pete precum cele de pe plaman, se folosea in afectiuni respiratorii ( lucru dovedit inutil). De ce va zic asta? Pentru ca in centrul florii de morcov salbatic se gaseste de multe ori o pata rosie sau doar inchisa la culoare, drept pentru care popular morcovului salbatic i se zice “rusinea fetii” :) explicandu-se cumva folosirea ei in contraceptie.

 

 

Bunnn. Facem bushcraft azi, nu? Hai sa va arat un morcov salbatic crescut in curte la mine pozat acum o luna:

Mai bine hranit (am pus gunoi asta toamna pe iarba din fata casei) si-a dezvoltat mai mult partea aeriana si radacina decat fratele sau de pe deal:

  

radacina e alba si emana un miros puternic de morcov. Se poate consuma doar cat e tanara pentru ca se lemnifica mai tarziu.

Atentie mare: morcovul salbatic poate fi confundat usor cu cucuta ( nu m-a dus capul sa fac poze si ei , poate cand mai ajung la tara), aceasta fiind una din ele mai cunoscute plante otravitoare de la noi. Ca sa n-o mierlim ca dusmanii lui Stefan cel Mare sa vedem diferentele dintre cele doua plante. Priviti tulpina morcovului, e paroasa pe cand cea de cucuta e neteda. Cucuta mai are niste pete rosiatice pe tulpina si oricum miroase urat.

Trifoiul de munte (trifolium montanum), inrudit cu trifoiul alb si cel rosu are cam aceleasi utilizari medicinale ca si cele doua. Probabil ca-i si alimentar , trebuie studiat.Frumzele sunt cam fibroase totusi.

Mai incolo niste tataneasa (Symphytum officinale), cunoscuta planta medicinala.

Din Ovidiu Bojor am aflat ca alantoina pe care o contine e substanta care ii da actiunea antiinflamatoare si cicatrizanta. Si o recomanda doar extern. Cine nu a folosit oare crema cu tataneasa?

Intern e interzis insa sa o folosim pentru ca alantoinele au actiune “carcinogena, hepatotoxica si genotoxica”. Si cand ma gandesc cate articole pe net sau prin reviste dau retete cu tataneasa......... Trebuie sa moara si omul de altceva decat de tutun asa ca alegeti cu incredere tataneasa.

O excludem deci din meniul “verde” chiar daca prin “Plantele alimentare din flora spontana a Romaniei” e inclusa.

Mai bine ne oprin asupra galbinelelor (Lysimachia vulgaris ). Nu galbenele, acelea-s din gradina.

Poti face ceai contra diareii, friguri etc. Si e frumusica

De aglica am mai vorbit, face niste tuberculi mici precum arahidele, dar naspa rau la gust. Poate am nimerit eu perioada neprielnica consumarii lor. Cica se pot fiebe. asta nu am incercat. Dar de trei ani ii tot gust dar nu-mi plac.

De ce sa ne complicam cand peste tot creste una din delicatesele mistretilor? Scaiul dracului

(Eryngium campestre), rostogol, scaiul vantului sau mai simplu scai. Necazul celor ce fac nutret din fan, mereu trebuie ales ca nu pune vita gura pe fan daca da cu gura de el.

Pentru ca ma grabeam sa trag un pui de somn in hamac am curatat radacina de abia acasa. Am inlaturat partea exterioara care era lemnificata si am mancat miezul. Precum pastarnacul la consistenta as zice, destul de placut la gust si aromat. La fel ca si radacina, lastarul are o aroma apropiata de patrunjel mi s-a parut mie.

 

Am lasat balariile comestibile si am urcat catre releu. Darmozul ( Viburum lantana) deja are fructele verzi.

Pe tot drumul am fost insotit de o mireasma imbietoare. Lemnul cainesc (Ligustrum vulgare)  inca nu-si scuturare florile.

 

Profitand de caldura albinele au dat navala la florile lemnului-cainesc, acesta fiind destul de apreciat de insectele care se hranesc cu nectar. Erau catva gandaci, bondari, furnici si albine, binenteles, pe care le-am surprins la cules.

Am pus in gradina in toamna lui 2010 lemn-cainesc luat direct de pe deal, anul acesta mi-a inflorit prima data ( nu am facut poze). M-a luat prin surprindere cu infloritul, cu toate ca a crescut destul de incet fata de varul lui cultivat in marile orase, a facut flori pe micutii lastari.

Protejata intr-o tufa mare formata din sanger, lemn cainesc si ulm de gurile flamande ale caprelor creste o vita salbatica. Cred ca-i salbatica pentru ca nu prea are de unde sa apara una domestica plus ca asta toamna stiu ca a facut niste ciorchini mici cu boabe rare si marunte. Pentru mine e un monument pentru ca nu o vezi decat foarte rar.

Boabele cica pot fi mancat. Evident. Dar nu m-am indurat niciodata sa le rup.

Mai incolo un gospodar a facut putina ordine pe aria sa. Inlaturand prin taiere tufele a lasat ulmilor libertatea sa se dezvolte. Si pe ei i-a curatat de crengile inferioare pentru ca sa creasca pe verticala si sa se ingroase. Buna treaba, imi zic. In felul acesta peste catva ani vom avea copaci, poate sa fie un inceput de padure? E o adevarata problema cu alunecarile de teren pe dealul acesta, niste ulmi vigurosi ar mai stopa fenomenul. Problema e ca orice copac daca e mancat si ros de capre sau vite nu mai e copac, poate deveni doar o tufa. Ulmii acestia, protejati initial de arbustii din jur au crescut suficient sa nu mai poata fi mancati. Sper sa scape atentiei amatorilor de bulimaci pentru gard.  Aaa, acum imi dau seama privind poza, peste catva ani merge sa leg hamacul de ei.....

O iesire usoara cu familia pe sub Gosa

Daca timpul liber imi este acum dedicat familiei, mai gasesc cate o ocazie in care sa mai ies. Pentru ca am iesit cu familia am ales sa iau masina sa fac o tura pana la Muscelul Caramanesc, un loc atat de drag mie.
Am facut un mic popas la intrare in sat pentru a-l menaja pe cel mic, timp in care am retinut pe aparatul foto cateva cadre cu Gosa



Poze asemanatoare din zona ati mai vazut la mine.

In satul inlemnit de canicula am cautat biserica. Era inchisa, am fi vrut sa o vedem deoarece am inteles ca pictura are ceva deosebit. Am indentificat masa cu tablia formata dintr-o singura lespede de piatra.


sprijinita de peretele bisericii o cruce cu inscriptie in chirilica


Pe drumul de intoarcere am hotarat sa ne oprim undeva la umbra pentru ca baiatul nostru nu mai facea fata caldurii, in ciuda aerului conditionat. Am gasit la poalele Goshii, pe malul unui parau, un palc de padure. Se vede clar diferenta dupa lumina. Afara era cuptor.

Am intins foaia de cort, deasupra foii am pus pentru izolare folia de acoperit parbrizul , pentru ca nu am gasit altceva prin masina. Buna si aia. Ador sa improvizez.
Piciul a fost tare incantat. Se vede ca-i prieste in natura.



a papat laptic si a adormit repede. Am adunat pelin pe care l-am pus imprejurul sau pentru a alunga furnicile. Stiam ca purecii si capusele nu agreaza pelinul si am constatat, urmarind niste furnici, ca nici ele nu-l plac, ocolindu-l. Atentie, paianjenii nu au nici o treaba cu pelinul, par chiar sa le placa, unii verzi la culoare se adapostesc in el.


Oricum, metoda a dat roade. Baiatul nu a fost piscat de nici o insecta cu toate ca misuna de furnici si altele. L-am supravegheat mai mult timp si am vazut cum furnicile se abateau de la drumul lor cand intalneau pelinul.


Am profitat de asta si am adunat niste fragi. Ne-a ajuns pentru un borcanel de dulceata. Asa, ca delicatesa.
Pe drumul de intoarcere am cascat ochii mai bine dupa "balarii". La un ciuciur cu apa mi-a atras atentia Degetarul sau Degetarul Galben (digitalis grandifora)


O planta cu o floare foarte frumoasa. Din frunzele ei (ca si ale inruditelor Degetel Lanos, cu care l-am confundat prima data datorita florilor galbene si Degetelul Rosu care se si cultiva) se extrage digitalina, o substanta care am inteles ca nu a putut fi sintetizata in laborator. Digitalina e folosita in anumite boli de inima. Atentie, nu urmati sfaturile unora din tot felul de reviste sau carti care spun ca se poate face ceai din frunze de degetar sau din degetel. Se foloseste doar sub forma de preparate farmaceutice si sub indrumarea medicului specialist. Planta e toxica!

Putin mai departe m-am trezit fluierand ca dupa playmate-uri. Am dat masina inapoi sa vad mai bine.



Nu o mai vazusem decat in carti. Sunt aproape sigur ca e Branca Ursului ( heracleum spondylium). Daca ma insel , corectati-ma. Barbatii stiu la ce e folosita ;) . Si nu doar de ei. Adica e cea mai buna din domeniu din flora spontana. Sunt familii care au avut in sfarsit, dupa lungi straduinte, copii urmand cura cu tinctura de Branca Ursului.

Ceva mai departe, tot pe marginea drumului, am vazut o tufa de Slabanog ( impatiens non-tangere).


Frumoasa floare mai are.
Dupa nume se intelege la ce era folosita in trecut.

Pe marginea paraului am retinut si Varga Ciobanului sau Scai Voinicesc ( dispsacus silvestris). Momentan nu ii daduse maciuliile caracteristice dupa care e si foarte usor de indentificat.


La ce e buna ca planta medicinala putem gasi pe net sau in carti, eu doar atrag atentia asupra unei proprietati interesante a frunzelor. Aduna apa de ploaie dar si cea de roua si o tine toata ziua. In poza de mai jos nu am surprins prea multa cantitate de apa , dar langa casa mea e un sant pe care creste o balarie ca aceasta si dupa trei zile caniculare era adunata foarte multa apa, cred spre o jumatate de pahar la o pereche de frunze. Daca ne place infuzia cu insecte, se poate bea linistit cu un pai :) . Dar cel mai des ea creste pe langa ape asa ca mai bine cautam de baut sursa de apa!


Incantati de darurile naturii ne-am intors acasa. Cand vom putea sa mai iesim in natura vom mai vedea. Am si eu filosofia mea: planurile cele mai bune se fac din mers!

Despre ororile traite de prizonierii de razboi in lagarele sovietice si cate ceva despre ...macris

Pe domnul Gima mi-l amintesc vag: era un batranel retras care fusese invatator. Socializa doar cu cateva persoane, stiam de la acestea ca a avut niste deceptii vis-a-vis de rudele dansului dupa venirea in tara din prizonieratul de la "rusi", deceptii care l-au facut sa rupa legaturile cu familia. Un prieten care s-a apropiat mai mult de dansul mi-a spus ca era un bun cunoscator al plantelor medicinale si ca l-a initiat in cunoasterea lor. Se pare ca intocmise un manuscris despre plantele medicinale de pe la noi dar cred ca s-a pierdut.
Acum 13 ani, cei care au avut grija pana in ultima clipa de acest batranel mi-au permis sa "xeroxez" cateva hartii ramase de la dansul. Asa am aflat despre viata de iad pe care a dus-o si au dus-o prizonierii de razboi inchisi in lagarele sovietice. Cititi mai jos un fragment din ce am gasit:




Prizonierilor li se permitea corespondenta cu cei dragi, dar cenzura nu permitea decat carti postale si scrisori in care cei inchisi nu puteau decat sa-si anunte familia ca sunt "sanatosi si vor veni cat de curand acasa"

carte postala din lagar, fata-verso:

Alta carte postala dar dupa doi ani
fata-verso:




Mai adaug doua carti postale trimise de domnul Gima tatalui sau in timp ce era in armata romana (se intelege, sunt de dinainte de prizonierat), le pun pentru cei interesati de felul cum arata corespondenta pe atunci:

prima carte postala:




a doua carte postala:





Grele vremuri au trait unii oameni. "Criza noastra" de acum e doar criza bunastarii noastre, existenta nefiindu-ne pusa in pericol ca acum 60 de ani, daca am constientiza acest lucru am trece peste asta mai usor.

Ce legatura e cu macrisul? Undeva domnul Gima a scris: "numai mancand fel de fel de ierburi-in special macris, am scapat cu viata si ne-a revenit vederea. Mancam tot felul de criditati numai sa nu murim de foame. Cepe crude, varza, cartofi numai sa putem rezista."


Cred ca vorbea despre macris( Rumex acetosa ) pe care il veti vedea mai jos. Poate inlocui spanacul sau stevia de gradina. Macrisul poate fi consumat in salate, ca agent de acrire a ciorbelor (are un gust acru precum corcodusele) si ca leguma in diferite mancaruri. Amatorii de acrituri de primavara, adica copii, il pot manca deci in locul corcoduselor. E plin de vitamina C. Sa-l spele bine inainte, eu m-am chinuit de la o nemernica de afta bucala o luna, cred ca de la macris prost spalat am facut-o.....

Trebuie atentie in consumarea lui, in cantitate mare poate fi daunator datorita acidului oxalic pe care in contine. Contraindicat reumaticilor si bolnavilor de rinichi.


Macris cultivat in gradina la parinti:


Am primit cu amabilitate de la Mircea Florea Ion (ii multumesc pe acesta cale) mai multe fotografi cu macris salbatic, observati ca, ascuns in iarba, acesta este deja foarte mare acum, are inflorescente sau chiar samanta:


Si inca una de pe blogul lui Mircea Florea Ion in care se vede macrisul mai indeaproape: POZA MACRIS SALBATIC


Macrisul cultivat si cel salbatic seamana foarte mult, poate macrisul cultivat e varianta "domesticita" a rudei sale salbatice, asta nu mai stiu. La mine in poza, macrisul de acasa nu s-a inaltat sa faca samanta pentru ca poza mea e facuta devreme pe la Pasti. Acum cred ca are si al meu samanta si seamana deja cu cel pozat de Mircea Florea Ion.

Sa nu facem confuzie intre macris si stevie, in primul rand frunzele de stevie sunt mult mai mari iar cele de macris sunt la petiol decupate precum la sageata. Mai jos am pus una langa alta o frinza de macris si una de stevie porceasca, cea de stevie porceasca am ales-o cat mai mica pentru a vedea diferentele. Macrisul e la stanga:




Stevia cultivata e destul asemantoare cu ruda sa salbatica, are frunzele mai mari decat cea porceasca si sunt mai verzi,creste prin gradini fiind ingrijita pentru consum inmultirea e controlata prin semanarea semintelor, stevia porceasca creste precum buruiana.
Mai jos tufa de stevie porceasca, cu stevie cultivata am uitat sa fac poze, o sa revin cu ele cand voi avea ocazia sa o intalnesc pe la tara.


Mai avem un fel de macris: Macrisul iepurelui (Oxalis acetosella). Diferenta este vizibila, seamana cumva cu trifoiul. Creste prin paduri de rasinoase sau amestec. Consumat crud primava e foarte bun pentru vitamina C. Atentie, cica contine acid oxalic in cantitate mare, daca abuzam si consumam peste o jumatate de kg de macrisul iepurelui ne poate fi rau sau ... o mierlim.
Oricum sunt precum cele de macris ( rumex acetosa) contraindicate reumaticilor si bolnavilor de rinichi.

Tufa de macrisul iepurelui:



UPDATE In sfarsit, am facut poze proaspete la macrisul de gradina. Se vede ca are seminte deja acum.