Curatatul catinei

       Catina (Hippophae rhamnoides), acest minunat fruct bogat in vitamine si cu beneficii pentru sanatate este destul de greu de recoltat de pe ramurile arbustului datorita tepilor lungi si ascutiti. Usor e sa o cumperi de la taraba dar ca orice produs de la piata nu prea sti ce cumperi. Poate a fost culeasa prea devreme sau din locuri nu foarte curate. Sau de maini nu prea curate!  Daca vrei sa o culegi singur si esti descurajat de ideea de a alege bobitele moi de catina de pe crengutele tepoase te pot incuraja cu cateva sfaturi.

Recoman purtarea unei manusi din piele (gen lacatus) in mana cu care apucam ramurica de taiat. Taiem ramurelele cu o foarfeca de vie. Alegem ramurele pline de fructele boabe. Le strangem intr-o galeata, de preferat una mare, pentru mortar. E partea cea mai simpla si de scurta durata. Am strans doua galeti in jumatate de ora.

Ajungem acasa fasonam ramurelele de tepii mai mari, etc. Le introducem la congelator pentru un timp suficient sa fie foarte inghetate boabele. Daca nu e timp lasam pe a doua zi.

Dupa congelare scoatem un numar redus de crengute si le curatam de boabe cu  ajutorul dosului unei furculite intr-un vas larg, de preferat un ligean. Apoi scoatem alte cateva crengute si le curatam  si tot asa pana terminam lada. Daca le-am scoate pe toate in scurt timp bobitele se inmoaie si se vor zdrobi la trecerea furculitei.  Am auzit de metoda prin scuturare puternica a crengutelor dar la mine nu a functionat. Cred ca merge la catina de cultura, aceasta nu  are frunze si tepi numerosi in zonele ramurelelor cu fructe, dar la catina salbatica frunzele si tepii reduc impactul. Catina de cultura posibil sa fie selectata sa aiba coditele bobitelor mai firave dar si boabele sunt mai mari.  In etapa aceasta m-am intepat de cateva ori, puteti folosi o manusa in mana in care tineti crenguta.

Vasul cu catina contine multe frunze fructe uscate-stricate si tepi, plus ca e nespalata, deci plina de plaf. Punem apa peste ea si gunoaiele ( frunze, resuri de lemn si tepi) se vor ridica deasupra. Spalam pana suntem multumiti. Nu framantati, altfel zdrobiti fructele bobite si pierdeti sucul.

Alegeti resturile ramase printre fructe si catina curata o puneti la scurs.

O ambalati in pungi convenabile, nu foarte mari, pe care introduceti in congelator, volumul pungilor sa fie de preferat cat amestecati la un borcan cu miere tinut in frigider pe care il consumati in cateva saptamani. Alta metoda e sa o treceti prin storcator si sa puneti sucul in pungi de cuburi de ghiata. Rupeti cuburi  doar cat va trebuie la un ceai un amestec cu miere etc. Se poate conserva si cu zahar sau miere in borcan si tinute in camara dar exista riscul de fermentare (am patit-o mai demult). Sa amestecam de la inceput toata cantitatea cu miere si sa fie introduse in frigider ar ocupa tot volumul acestuia. Tineti in frigider doar un borcan din care consumati.
  Mai jos sunt aproximativ 3,5 kg de catina pe care le-am introdus in congelator.

Carne la untura

Salutare,
      A trecut aproape anul de cand nu am mai postat nimic. Habar n-am cum au trecut, de exemplu, cele 7 luni din 2014. Ca vantul. Alergatura Bucuresti la tara si inapoi. Stupi, gradina. A fost un an capricios, toate au fost date peste cap. Albinele nu prea au avut ce sa culeaga, fructe in pomi aproape deloc. S-au facut poate in alta parte. La greci :)
 Sa nu ne plangem, sa fim noi sanatosi si cu nadejde in Dumnezeu!

      Pana in 90 , de Craciun se pregatea carnea porcului in gospodarie cu gandul sa fie consumata o perioada mai lunga. Nu erau ca acum frigidere si lazi frigorifice accesibile orisicui.  Multe din produsele din carne de porc de atunci se fac si acum doar ca se consuma in termen mult mai scurt, pentru ca e carne pe toate drumurile. Lebar, caltabosi, carnati, toba, racitura. In cateva saptamani porcu-i gata terminat, taiem altul peste putin timp sau cumparam.  Dar carne la untura nu mai pune nimeni cu putine exceptii. Adica de cei ce mai stiu ce-i bun! :) Nici noi nu mai facem de foarte mult timp. Putem tine carnea, chiar si afumata, la frigider sau congelator. Ultima data cred ca mancasem la cineva cand am fost in vizita, acum vreo 10 ani. Carne la untura cu oua ochi si mamaliguta!
Intr-un scenariu in care nu am avea energie electrica, sau daca am locui izolati, conservare carnii de porc cu ajutorul unturii poate repreznta supravietuirea. Pana la exercitiile de supravietuire sa incercam sa ne desfatam cu cateva bucati de carne gustoasa!
       Carnea, de buna calitate- muschi recomandat,trebuie tinuta la sare, se scoate  la aer sa se zvinte bine , apoi se afumata. Se taie bucati potrivite si intr-un vas mare, oala sau tuci, se prajeste la foc domol in multa untura. Punem si carnatii zvantati si afumati la prajit o data cu carnea. Procedam ca si cum  am fierbe carnea in untura. Dupa ce s-a prajit bine, lasam se se raceasca putin apoi se scoate carnea si carnatii si se aseaza in borcan. Turnam usor untura lichida fara impuritati, dar nu  fierbinte sa nu se sparga borcanul, sa acopere bucatile de carne si carnati. Punem capacul. Daca incercati acasa si cumparati carnea afumata  gata va sfatuiesc sa cumparati de la cineva cunoscut care sa afume traditional sau in cel mai rau caz sa luati de la vreun targ cu produse traditionale romanesti. De la alimentara sa nu luati pentru ca muschiul afumat din comert are injectata apa cu saruri pentru gust si apa reprezita problema, altereaza carnea. Carnea trebuie sa fie aibe un continut cat mai mic de apa, sa fie uscata. Gospodinele puneau inainte carnea la untura in galeti de tabla cu capac sau cel mai frecvent in cazane de tabla, stiti, acelea in forma de trunchi de con. Untura e important sa acopere cat mai bine continutul, sa nu intre aer. Cand doreau sa scoata carnea, dadeau deoparte untura de la suprafata, apoi o asezau bine la loc cu ligura, cat mai etans. Dar cel mai avantajos si practic e borcanul de 800, cuprinde cam 2 porti de bucate. Vasele cu carnea la untura se pastreaza in pivnita. Anul acesta m-am desfatat cu cateva borcane de acest fel.

 Am vrut sa verific cu ultimul borcan daca e adevarat mitul acela despre care am auzit in copilarie cu borcanul  pe care scria COASA. Adica era pastrat pentru perioada de cosit fanul, in iulie. Chiar nu credeam, imi inchipuiam ca va rancezi continutul pana atunci. Noi cosumam pana in martie tot. Asa ca acum am pastrat si am desfacut ultimul borcan de lasata secului pentru postul Sfintei Marii, pe 31 iulie. Deci a stat in camara 7 luni. Carnea s-a prezentat foarte bine, fara nici un fel de semne de alterare.  A fost foarte buna. Cred ca e una din delicatesele bucatariei romanesti.

Cateva imagini mai jos:
Carnea incalzita pregatita pentru a fi servita

Carnea la untura in borcan

 Carnea la untura scoasa din borcan pusa la incalzit in tigaie

Sa traiti simplu dar bine si frumos! 

Iaurt de casa

Dezamagit de continutul iaurturilor din comert de ceva vreme imi prepar iaurt in casa. Cum? Simplu de tot. Eu prepar in general doua borcane de 1,7 l pe care le consumam intr-o saptamana si ceva. Deci fierb laptele seara . Il las sa se raceasca complet pana dimineata. Dimineata, amestec bine intr-un ibric cateva linguri ( eu pun sapte dar merge cred si cu mai putin) de la un iaurt facut anterior,  ( deci prima data am facut cu un iaurt mai "spalat" din comert ) cu o cana de laptele fiert si racit. Impart amestecul in cele doua borcane. Peste "maia", torn restul de lapte in borcane si-l amestec cu o lingura. Pun capacele si-l asez undeva la temperatura camerei. Peste o zi e iaurt de toata frumusetea. Il pun in frigider si tine si peste o saptamana.

Comentarii: In general retetele de iaurt de casa spun sa amesteci "maiaua" cu laptele mai cald cam atunci cand ai putea sa-l bei fara sa te frigi.  Se si transforma repede in iaurt, cam in opt ore e iaurt asa cu lapte mai cald. Am facut asa la inceput si imi iesea iaurtul acru. Mereu. Decand il fac cu lapte rece imi iese dulce si fin . Foarte fin, poate cel mai fin iaurt si dulce iaurt pe care l-am mancat vreodata.

De ce  il fierb distrugand poate multe din elementele nutritionale sanatoase? O data ca mai raman microbi de pe ugerul vacii sau chiar din vaca, ea putand tranmite oarece boli ( evitati laptele de vaca de ferma, alimentatia bazata in principal pe cereale a vacilor le imbolnaveste si pe ele dar si pe noi, documentati-va, cautati vaci de la tara, care pasc asa cum le-a facut Dumnezeu ). Si in al doilea rand pentru ca vreau efectiv sa fiu sigur ca e iaurt nu lapte prins sau batut cum se mai zice. Am citit ca se poate face si iaurt din lapte nefiert, intr-o zi o sa incerc.

Incercati cu lapte de capra, e mai sanatos.

De ce sa-l faci? E mai sanatos, sti tu singur din ce il faci, cauta lapte de la un vecin gospodar, curat, a carui vaca sa o vezi, sa o sti ca e sanatoasa . Plus ca-l pui in borcan de sticla, nu in plastic.  E si mai ieftin, daca vei cumpara laptele de la un gospodar cu 3 lei l vei iesi la jumatate de pret. Daca ai animale, vaci, capre si vrei sa ai o sursa suplimentara de venit poti prepara iaurtul in casa si sa-l vinzi la domiciliul unor persoane dispuse sa manance sanatos.
Spor!

Paine de casa din amestec faina alba cu faina neagra

De ceva timp incoace fac paine de casa. Sunt un mare consumator de paine, daca nu-mi place painea atunci e compromisa masa pentru mine. Iar daca nu mananc paine intr-o zi ma doare stomacul. Rar mai cumpar paine, doar atunci cand nu am timp sa fac, plec pe undeva si las pe alta zi facutul painii. Amestec mai multe tipuri de faina: alba, neagra si de cateva ori secara. Adica ce imi pica pe chelie sa cumpar de la magazin. Incerc sa mananc sanatos si gustos cat se poate ( totusi faina din comert nu prea mai e faina cu aditivii acestia, plus ierbicidele pe care le-a suportat graul). Recunosc, sunt doar un profan,daca vreti paine sanatoasa uitati-va la Iulian , mananci painea cu ochii la baiatul asta. Face paine adevarata cu maia. Eu mai am de invatat, voi face paine cu drojdie pana cand voi optimiza procesul, apoi voi incerca sa imi fac maia dupa reteta pusa de Iulian.
Imi faceam painea saptamanala si deja tarziu cand o pusesem la crescut mi-a trecut prin cap sa-i fac cateva poze. Primele etape nu le-am surprins. Eu fac pentru inceput asa numita impropriu "maia" din faina, apa calduta si drojdie ( fac un fel de laturica calda) , adica stimulez drojdia sa iasa din starea de latentza hranind-o. Dupa circa o jumatate de ora,cand "laturica" mea face basici, semn ca drojdia a revenit la viata adaug faina din mai multe sortimente, sare dizolvata in putina apa,putin ulei, framantand pana a capatat aspectul cunoscut de aluat.
De aici m-am luat de poze. Am pus aluatul la crescut acoperind ligheanul cu un celofan. Pentru ca am bucataria cam rece si e nevoie de caldura apelez la un truc: ligheanul cu aluat l-am asezat deasupra altui vas mai mic cu apa fierbinte, aburii incalzindu-l pe cel cu aluatul stimuland cresterea:


Aluatul partial crescut, se vad taratele. Crucea am facut-o ca semn de multumire Celui de Sus dar si pentru ca aluatul tinde sa se opreasca in stratul superior si-i dau voie sa creasca.


Aluatul l-am impartit in doua, fiecare l-am impletit in trei si pus in tavi unse cu ulei. Am dat cu faina pe deasupra aluatului sa nu se lipesca de stergarele cu care acopar tavele si am pus din nou la crescut. Asa arata aluatul pus in forme la crescut:



Dupa ce a crescut bine:




Am pus la foc domol si dupa circa o ora am scos painile:



Gustoase si hranitoare!


P.S. Puteti sa uitati de reteta de mai sus, nu mai fac demult paine in acest fel. Acum cu o reteta mai simpla, coc direct pe piatra de copt.  http://mariuscolac.blogspot.ro/2013/01/paine-cu-cartofi-coapta-pe-piatra.html