marți, 7 iunie 2011

Despre ororile traite de prizonierii de razboi in lagarele sovietice si cate ceva despre ...macris

Pe domnul Gima mi-l amintesc vag: era un batranel retras care fusese invatator. Socializa doar cu cateva persoane, stiam de la acestea ca a avut niste deceptii vis-a-vis de rudele dansului dupa venirea in tara din prizonieratul de la "rusi", deceptii care l-au facut sa rupa legaturile cu familia. Un prieten care s-a apropiat mai mult de dansul mi-a spus ca era un bun cunoscator al plantelor medicinale si ca l-a initiat in cunoasterea lor. Se pare ca intocmise un manuscris despre plantele medicinale de pe la noi dar cred ca s-a pierdut.
Acum 13 ani, cei care au avut grija pana in ultima clipa de acest batranel mi-au permis sa "xeroxez" cateva hartii ramase de la dansul. Asa am aflat despre viata de iad pe care a dus-o si au dus-o prizonierii de razboi inchisi in lagarele sovietice. Cititi mai jos un fragment din ce am gasit:




Prizonierilor li se permitea corespondenta cu cei dragi, dar cenzura nu permitea decat carti postale si scrisori in care cei inchisi nu puteau decat sa-si anunte familia ca sunt "sanatosi si vor veni cat de curand acasa"

carte postala din lagar, fata-verso:

Alta carte postala dar dupa doi ani
fata-verso:




Mai adaug doua carti postale trimise de domnul Gima tatalui sau in timp ce era in armata romana (se intelege, sunt de dinainte de prizonierat), le pun pentru cei interesati de felul cum arata corespondenta pe atunci:

prima carte postala:




a doua carte postala:





Grele vremuri au trait unii oameni. "Criza noastra" de acum e doar criza bunastarii noastre, existenta nefiindu-ne pusa in pericol ca acum 60 de ani, daca am constientiza acest lucru am trece peste asta mai usor.

Ce legatura e cu macrisul? Undeva domnul Gima a scris: "numai mancand fel de fel de ierburi-in special macris, am scapat cu viata si ne-a revenit vederea. Mancam tot felul de criditati numai sa nu murim de foame. Cepe crude, varza, cartofi numai sa putem rezista."


Cred ca vorbea despre macris( Rumex acetosa ) pe care il veti vedea mai jos. Poate inlocui spanacul sau stevia de gradina. Macrisul poate fi consumat in salate, ca agent de acrire a ciorbelor (are un gust acru precum corcodusele) si ca leguma in diferite mancaruri. Amatorii de acrituri de primavara, adica copii, il pot manca deci in locul corcoduselor. E plin de vitamina C. Sa-l spele bine inainte, eu m-am chinuit de la o nemernica de afta bucala o luna, cred ca de la macris prost spalat am facut-o.....

Trebuie atentie in consumarea lui, in cantitate mare poate fi daunator datorita acidului oxalic pe care in contine. Contraindicat reumaticilor si bolnavilor de rinichi.


Macris cultivat in gradina la parinti:


Am primit cu amabilitate de la Mircea Florea Ion (ii multumesc pe acesta cale) mai multe fotografi cu macris salbatic, observati ca, ascuns in iarba, acesta este deja foarte mare acum, are inflorescente sau chiar samanta:


Si inca una de pe blogul lui Mircea Florea Ion in care se vede macrisul mai indeaproape: POZA MACRIS SALBATIC


Macrisul cultivat si cel salbatic seamana foarte mult, poate macrisul cultivat e varianta "domesticita" a rudei sale salbatice, asta nu mai stiu. La mine in poza, macrisul de acasa nu s-a inaltat sa faca samanta pentru ca poza mea e facuta devreme pe la Pasti. Acum cred ca are si al meu samanta si seamana deja cu cel pozat de Mircea Florea Ion.

Sa nu facem confuzie intre macris si stevie, in primul rand frunzele de stevie sunt mult mai mari iar cele de macris sunt la petiol decupate precum la sageata. Mai jos am pus una langa alta o frinza de macris si una de stevie porceasca, cea de stevie porceasca am ales-o cat mai mica pentru a vedea diferentele. Macrisul e la stanga:




LinkStevia cultivata e destul asemantoare cu ruda sa salbatica, are frunzele mai mari decat cea porceasca si sunt mai verzi,creste prin gradini fiind ingrijita pentru consum inmultirea e controlata prin semanarea semintelor, stevia porceasca creste precum buruiana.
Mai jos tufa de stevie porceasca, cu stevie cultivata am uitat sa fac poze, o sa revin cu ele cand voi avea ocazia sa o intalnesc pe la tara.


Mai avem un fel de macris: Macrisul iepurelui (Oxalis acetosella). Diferenta este vizibila, seamana cumva cu trifoiul. Creste prin paduri de rasinoase sau amestec. Consumat crud primava e foarte bun pentru vitamina C. Atentie, cica contine acid oxalic in cantitate mare, daca abuzam si consumam peste o jumatate de kg de macrisul iepurelui ne poate fi rau sau ... o mierlim.
Oricum sunt precum cele de macris ( rumex acetosa) contraindicate reumaticilor si bolnavilor de rinichi.

Tufa de macrisul iepurelui:



UPDATE In sfarsit, am facut poze proaspete la macrisul de gradina. Se vede ca are seminte deja acum.


8 comentarii:

  1. Felicitari pentru initiativa! Informatiile pe cale ni le impartasesti sunt vitale..,mama tocmai mi s-a laudat ca si-a adunat frunze de macris, de fapt macrisul iepurelui si dansa chiar are probleme cu rinichii. :( Multam mult!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu placere. Si multumesc pentru felicitare!

    RăspundețiȘtergere
  3. Salut Marius. De cind nu am mai auzit nimic de tine! Sunt dan p., colegul de liceu. Imi plac preocuparile tale. Combini frumos o fila de istorie cu botanica. Impresionante fotocopii. Mai acelasi nr. de tel.? Al meu e acelasi.Sper sa citesti acest comment si sa ne auzim la un telefon.

    RăspundețiȘtergere
  4. Salut Daniel. Ma bucur sa aflu de tine. Am acelasi numar de telefon. Poate ne vedem prin Bucuresti.

    RăspundețiȘtergere
  5. Te salut! Iti multumesc ca mi-ai readus in memorie amintirea acest SFANT: DOMNUL GIMA! Sa nu crezi ca spun cuvinte mari: am fost vecin cu un sfant! Pe cand eram copil, imi împrumuta carti rare despre plante medicinale si despre animale. (carti pe care le mai gasesti astazi, probabil, doar pe la Biblioteca Academiei). Regret nespus ca nu l-am “exploatat” mai mult pe acest sfant! (in sensul bun al cuvântului, nu cum l-au exploatat bolsevicii).
    Imi aduc aminte un amanunt, (de care râdeau oamenii de la noi de prin sat, oamenii simplii – fie iertaţi!): Domnul Gima a cerut sobarului sa ii construiască o soba chiar in mijlocul camerei! Numai un om care a suferit cumplit de frig poate înţelege acest gest! Ce mai radeau parvenitii comunismului, adunaţi prin cârciumi, de gestul bietului bătrân! Nu poti intelege si judeca, atunci cand te afli in condiţii normale, gesturile cuiva care a trecut prin situatii exceptionale!!! Domnul Gima scrie acolo, in textele ataşate de tine, ca foamea si frigul l-au insotit, ca o fantoma, toata viata! Si noua ne spunea acelaşi lucru! Imi aduc aminte ca avea o biblioteca foarte valoroasa si ca era foarte respectuos. Desi aparent parea ca duce o viata retrasa, de pustnic, era foarte dornic de conversaţii. Facea dese excursii cu niste nepoti de-ai Dansului de pe la Bucuresti, pe la Releu. Am mers si eu o data si ne-a vorbit continuu despre plante medicinale, despre insecte si pasări! FIE-I AMINTIREA BINECUVANTATA IN VECI! AMIN.

    RăspundețiȘtergere
  6. AMIN!
    Te salut Gabi! Iti multumesc pentru completarea descrierii domnului Gima. E poate dupa cum bine zici unul dintre multii sfinti anonimi ai acestei tari, poate datorita lor mai sta tara asta inca in picioare.
    Pentru mine, care nu l-am putut cunoaste, raman doar regretele ca m-am nascut prea tarziu sa intru in contact cu dansul.

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna ziua , ma puteti ajuta cu numele celui care detine cartile postale militare de mai sus ? Se scoate un catalog al cartilor postale militare si sunt cateva piese care prezinta un interes aparte .Adresa mea este katalintudor@yahoo.com . Multumesc anticipat !

    RăspundețiȘtergere