Nucul rasarit din nuca

Intr-o epoca in care talibanii nostrii nu fac decat sa culce la pamant paduri intregi si apoi se dau stalpii societatii, autenticul taran roman, care si-a primit bucatica lui de pamant exploatata nemilos in cadrul C.A.P.-ului, incerca sa ii redea infatisarea pe care si-o aminteste ca o avea ogorul lui pe vremea parintilor sai. In primul rand vrea sa isi delimiteze proprietatea si sa fixeze solul supus alunecarilor de teren sau atacului apelor revarsate prin plantari de salcami si nuci.

In ultimii 20 de ani regiunea unde locuiesc s-a inverzit prin cultivarea celor doi arbori. Acestia au si valoare economica pentru gospodariile taranesti pe langa cea de fixare a solului. Lemnul nucului si salcamului, florile salcamului , fructele nucului . Atat de mare e valoarea nucului ca teoretic ar trebui luata, conform legilor in vigoare, autorizatie pentru o taiere a lui. Talibanii au legile lor asa ca nu au nevoie de autorizatie. Nu insist aici. Ei traiesc in lumea lor, eu intr-a mea.
Eu doar vreau sa discut alt lucru. Si anume ca nucul rasarit din nuca are o capacitate de fixare a solului cu mult mai mare decat a nucului plantat ca puiet. De ce? Omul de la tara cand scoate puietul de nuc din pamant stie ca ii reteaza '' morcovul'', adica pivotul. Am si eu nuci prinsi prin plantare. Se prind si asa dar radacinile vor creste predominant pe orizontala pe cand la nucul rasarit direct din nuca radacinile se vor duce in adancime, pivotul ajungand la aproape 10 metri. Am aflat acest lucru de aici , de la un specialist.Aflati in articol si despre cum sa saditi nucile. E perfect pentru cei care fac agricultura. Pentru unul ca mine e prea complicat. Sau poate sunt eu prea lenes (99%). Eu urmaresc natura sa vad cum actioneaza ea. Acesta e si scopul blogului. Am vazut o multime de nuci rasariti singuri. Lasati de capul lor s-ar face ditamai arborii. Dar nu au rasarit intotdeauna unde sunt necesari, adica la marginea ogorului. Nucul are si defectul ca sub umbra lui nu prea mai creste nimic. Nu pot lasa sa-mi creasca nuc in gradina de zarzavat. Asa ca ar fi bine sa ingropam cateva nuci pe langa gard si sa asteptam 20 de ani ? Dar de ce nu rasar toate nucile cazute pe pamant? Pentru ca doar cele care intrunesc cateva conditii. Una din ele este nuca sa aibe crapatura in sus. Ca sa va edificati am smuls dintre randurile cu salate un nuc rasarit singur. Sa ne uitam cu atentie:







Concluzia: sa ingropam la mica adancime nuci cu despicatura in sus si sa asteptam. Mai multe sa avem de unde alege, nu toate incoltesc sau unii nuci vor fi mai firavi si ii inlaturam lasandu-i pe cei vigurosi. Sa le ingropam toamana ca atunci cad ele din nuc. La mica adancime caci asa sunt ele ingropate natural, prin inveliri cu pamant in urma ploilor, lucrarilor agricole, etc. Avem impresia, ca fara noi oamenii, nu ar exista pomi fructiferi. Atunci cine a sadit nucul din padure? Poate cativa, restul sunt de la nucile cazute. Sa asteptam luna mai sa vedem apoi ce a rasarit. Si.... sa asteptam cativa ani buni sa ne bucuram de ei.
Ca daca punem nuci, salcami, daca plantam sau nu pomi si padure, vremea tot trece. Asa ca mai bine sa plantam pomi. Cine poate mai multi. Vremea trece, pomii cresc. Si putem sa ne mandrim in fata copiilor: acesta e pus de mine pentru tine! E ca in reclama aceea cu lucrurile de nepretuit.

Despre ororile traite de prizonierii de razboi in lagarele sovietice si cate ceva despre ...macris

Pe domnul Gima mi-l amintesc vag: era un batranel retras care fusese invatator. Socializa doar cu cateva persoane, stiam de la acestea ca a avut niste deceptii vis-a-vis de rudele dansului dupa venirea in tara din prizonieratul de la "rusi", deceptii care l-au facut sa rupa legaturile cu familia. Un prieten care s-a apropiat mai mult de dansul mi-a spus ca era un bun cunoscator al plantelor medicinale si ca l-a initiat in cunoasterea lor. Se pare ca intocmise un manuscris despre plantele medicinale de pe la noi dar cred ca s-a pierdut.
Acum 13 ani, cei care au avut grija pana in ultima clipa de acest batranel mi-au permis sa "xeroxez" cateva hartii ramase de la dansul. Asa am aflat despre viata de iad pe care a dus-o si au dus-o prizonierii de razboi inchisi in lagarele sovietice. Cititi mai jos un fragment din ce am gasit:




Prizonierilor li se permitea corespondenta cu cei dragi, dar cenzura nu permitea decat carti postale si scrisori in care cei inchisi nu puteau decat sa-si anunte familia ca sunt "sanatosi si vor veni cat de curand acasa"

carte postala din lagar, fata-verso:

Alta carte postala dar dupa doi ani
fata-verso:




Mai adaug doua carti postale trimise de domnul Gima tatalui sau in timp ce era in armata romana (se intelege, sunt de dinainte de prizonierat), le pun pentru cei interesati de felul cum arata corespondenta pe atunci:

prima carte postala:




a doua carte postala:





Grele vremuri au trait unii oameni. "Criza noastra" de acum e doar criza bunastarii noastre, existenta nefiindu-ne pusa in pericol ca acum 60 de ani, daca am constientiza acest lucru am trece peste asta mai usor.

Ce legatura e cu macrisul? Undeva domnul Gima a scris: "numai mancand fel de fel de ierburi-in special macris, am scapat cu viata si ne-a revenit vederea. Mancam tot felul de criditati numai sa nu murim de foame. Cepe crude, varza, cartofi numai sa putem rezista."


Cred ca vorbea despre macris( Rumex acetosa ) pe care il veti vedea mai jos. Poate inlocui spanacul sau stevia de gradina. Macrisul poate fi consumat in salate, ca agent de acrire a ciorbelor (are un gust acru precum corcodusele) si ca leguma in diferite mancaruri. Amatorii de acrituri de primavara, adica copii, il pot manca deci in locul corcoduselor. E plin de vitamina C. Sa-l spele bine inainte, eu m-am chinuit de la o nemernica de afta bucala o luna, cred ca de la macris prost spalat am facut-o.....

Trebuie atentie in consumarea lui, in cantitate mare poate fi daunator datorita acidului oxalic pe care in contine. Contraindicat reumaticilor si bolnavilor de rinichi.


Macris cultivat in gradina la parinti:


Am primit cu amabilitate de la Mircea Florea Ion (ii multumesc pe acesta cale) mai multe fotografi cu macris salbatic, observati ca, ascuns in iarba, acesta este deja foarte mare acum, are inflorescente sau chiar samanta:


Si inca una de pe blogul lui Mircea Florea Ion in care se vede macrisul mai indeaproape: POZA MACRIS SALBATIC


Macrisul cultivat si cel salbatic seamana foarte mult, poate macrisul cultivat e varianta "domesticita" a rudei sale salbatice, asta nu mai stiu. La mine in poza, macrisul de acasa nu s-a inaltat sa faca samanta pentru ca poza mea e facuta devreme pe la Pasti. Acum cred ca are si al meu samanta si seamana deja cu cel pozat de Mircea Florea Ion.

Sa nu facem confuzie intre macris si stevie, in primul rand frunzele de stevie sunt mult mai mari iar cele de macris sunt la petiol decupate precum la sageata. Mai jos am pus una langa alta o frinza de macris si una de stevie porceasca, cea de stevie porceasca am ales-o cat mai mica pentru a vedea diferentele. Macrisul e la stanga:




Stevia cultivata e destul asemantoare cu ruda sa salbatica, are frunzele mai mari decat cea porceasca si sunt mai verzi,creste prin gradini fiind ingrijita pentru consum inmultirea e controlata prin semanarea semintelor, stevia porceasca creste precum buruiana.
Mai jos tufa de stevie porceasca, cu stevie cultivata am uitat sa fac poze, o sa revin cu ele cand voi avea ocazia sa o intalnesc pe la tara.


Mai avem un fel de macris: Macrisul iepurelui (Oxalis acetosella). Diferenta este vizibila, seamana cumva cu trifoiul. Creste prin paduri de rasinoase sau amestec. Consumat crud primava e foarte bun pentru vitamina C. Atentie, cica contine acid oxalic in cantitate mare, daca abuzam si consumam peste o jumatate de kg de macrisul iepurelui ne poate fi rau sau ... o mierlim.
Oricum sunt precum cele de macris ( rumex acetosa) contraindicate reumaticilor si bolnavilor de rinichi.

Tufa de macrisul iepurelui:



UPDATE In sfarsit, am facut poze proaspete la macrisul de gradina. Se vede ca are seminte deja acum.

Inmultire trandafiri

Cunoasteti metoda inmultirii trandafirilor prin butasi ingropati vertical si acoperiti cu sticle de plastic . E cea mai folosita, e economica si eficienta. Eu insa acasa la tara am pus trandafiri cu radacina cumparati de la florarie sau bazar pentru ca nu am timp sa urmaresc evolutia butasilor sub sticle. In afara de unul (poza e facuta cand am ajuns de Pasti la tara, acum cred ca e mult mai mare si are deja boboci ) :


Pe scurt povestea lui. In gradina de legume (de langa garla) am fost nevoit, incepand de acum doi ani, sa indrept locul si sa consolidez malul prin pamant suplimentar. Pamantul a fost adus de tatal meu din mai multe surse inclusiv de la o excavatie din gradina cuiva. Asa se face ca am gasit in iunie printre balarii cand le-am cosit (terenul a ramas necultivat un an deoarece solul nu s-a putut nivela in timp util si a trecut vremea insamantatului) un trandafir inflorit langa un pom fructifer din gradina. Am avut grija sa-l marchez si sa-l ocrotesc, iar in toamna l-am mutat in locul care se vede mai sus. Surpriza cand l-am scos pentru mutare: provenea dintr-o ramura de trandafir care facuse radacini si era ingropata orizontal la doar catva centimetri de suprafata. Am subliniat orizontal pentru ca-mi inchipuiam ca doar vertical trebuie ingropat butasul, cu cativa ochi deasupra solului. La mutare am ingropat mai adanc trandafirul pentru a feri radacinile de inghet sau sa devina prea vulnerabil la caldura. Bun...Dupa cum se vede ii merge. Am citit pe undeva ca e posibil sa nu reziste decat cativa ani daca nu se foloseste o metoda "omologata"dar merita incercat. Pai in natura le pune cineva sticle sau borcane? Sa fim seriosi.... Asa ca am luat mai multe ramurele de trandafir si le-am ingropat orizontal la mica distanta de sol, le-am udat de cateva ori si le-am uitat :) . Iata ce am gasit printre iarba dupa ce am sosit de Pasti la tara:

Poza nu-i grozava pentru ca am facut putine si nu m-am uitat peste ele pana acum sa pot face altele mai grozave. Dar se vede ca sunt trei lastari de trandafir rasariti din acelasi butas. Probabil daca va fi un trandafir viguros ii voi ingropa butasul cu radacina mai adanc la toamna. Nu am ingropat de la inceput adanc ca sa dau posibilitate lastarilor sa iasa repede. Si am gresit cand l-am pus la loc definitiv. Trebuie sa fac o mica pepiniera, adica sa ingrop undeva la mica distanta in pamant, toamna, 20-30 de butasi de trandafiri rezistenti, taranesti de-ai nostri , sa-i las sa se prinda si sa se dezvolte, apoi sa-i mut intr-un loc definitiv cam dupa un an.

Daca metoda da roade va zic intr-un an sau doi ca nu pot fi sigur ;)

UPDATE -Fotografie facuta pe 18 august 2011 trandafirului de mai sus. A inflorit deja!

12 aprilie - Sfantul Mucenic Sava de la Buzau

De cate ori am ocazia, dimineata, fac o conexiune scurta pe internet si alaturi de vizualizarea email-ului si a forumului de bushcraft citesc sinaxarul zilei. Pomenirea sfintilor zilei. Nu a zilei de nastere fizica, ci a nasterii spirituale in urma "savarsirii in pace" sau a muceniciei (martiriului) lor. Martirii m-au impresionat foarte mult, incercati dupa caz cu tot felul de promisiuni si apoi de torturi greu de suportat chiar si in cuvinte, urmate, in urma refuzului de a-si parasi religia, de ucidere. Daca am face o paralela cu ce se intampla in societatea moderna si am fi momiti cu bani sau o functie inalta, cati dintre noi nu am renunta la anumite valori morale ale noastre, cinstea, onoarea? Vedeti ca nu am zis la religie sa renuntam, am lasat stacheta mai jos.... Pai multi dintre cei pomeniti in sinaxare erau inalti dregatori plini de putere si averi si nu s-au lepadat de Hristos. As vrea macar sa vad un demnitar actual ca isi da demisia pentru nu accepta sa faca compromisuri, zic eu ca profan, ca tot ar fi acceptata ca jerfa de Dumnezeu.
Despre unul din martiri voi vorbi putin acum. Zic putin pentru ca sursa mea de documentatie este internetul si fiecare poate gasi cu o simpla cautare suficiente informatii. Eu voi face mai mult niste comentarii personale. Astazi, 12 aprilie, se face pomenirea Sfantului Sava Gotul de la Buzau care a fost martirizat in aceasta zi in anul 372 prin inecare in raul Mousaios (raul Buzau)din porunca lui Atharid, fiul unui lider got Rotheseu, in timpul persecutiilor regelui got Atanaric. Ocrotitor al Buzaului, este, cu atat mai mult, ocrotitor al regiunii unde a trait si a fost martirizat. Adica a zonei unde locuiesc. Despre Sfantul Sava se spune ca a trait intr-un sat de munte buzoian, probabil Muscelul Caramanesc, comuna Colti. Sau undeva in apropiere. Faptul ca i se spune gotul indica faptul ca e legat de zona Gosa (Gota)- Tara Luanei, zona in care gotii au lasat urme adanci. Deci a trait pe partea stanga a raului Buzau. Unii cercetatori afirma ca era got de neam, altii ca era capadocian de origine si trimis aici. Din corespondenta dintre Sfantul Vasile cel Mare cu episcopul Bretanion al Tomisului si cu Junius Soranus guvernatorul Scitiei Minor, ar reiesi , dupa unii autori, ca era un localnic daco-roman. Deci in anul 372 pe aici erau romani in devenire, crestini inca de pe atunci. Nu a fost nevoie ca la alte popoare sa dea un rege, domnitor, vre-o lege prin care sa declare natiunea lui crestina. Ca au stapanit vremelnic gotii, slavii, sau alte neamuri pagane si tot nu ne-au putut schimba religia. Pentru ca stramosii nostrii au avut exemple de neclintire precum a Sfantului Sava, care i-au intarit si mai mult in credinta. Inteleg mai repede ca multi dintre cei care s-au asezat pe la noi, dintre neamurile pagane, s-au convertit la crestinism. Poate dintre liderii lor sa fi ramas la vechile lor religii, dar popoarele aduse de ei au trait cu ai nostrii. Si s-au convertit la religia locala dand la randul lor alti mucenici despre care noi nu mai stim astazi cum ii chiama, dar acum un mileniu probabil ca erau pe buzele tuturor la rugaciune.
Interesant ar fi de gasit locul unde a fost martirizat Sfantul Sava. O icoana din palatul episcopal din Buzau ne prezinta un loc cu maluri stancoase. Singurele locuri care ar corespunde ar fi la intrarea in localitatea Mlajet sau la Draganoi. Greu de aflat, doar sa se descopere amanunte intr-un document bizantin . Sau cum spun credinciosii, descoperirea sa se faca prin pronia cereasca.
Personalitatea Sfantului Sava este foarte puternica in zona Buzaului, multe familii au numele de Sava. In orasul Buzau se ridica o frumoasa catedrala cu numele sfantului si o fundatie cu acelasi nume condusa de parintele Mihail Milea are o bogata activitate.
Spre incheiere, reiau de la sfarsitul sinaxarului: Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Poiana Cozeanca

Citind pe blogul Georgianei despre frumoasa iesire pe bicicleta pana in Poiana Cozeanca am cautat fotografii de asta vara-toamana facute cu ocazia plimbarilor mele pe acolo. Devin poate din ce in ce mai zgarcit la vorba, sau poate nu merit sa scriu prea multe pentru ca ma simt vinovat de a nu fi simtit in totalitate intreaga energie ce se gaseste in acel loc. Cert este ca poiana Cozeanca, ma cheama din nou sa-i privesc frumusetea si sa-i descopar vestigiile rupestre ascunse in apropierea ei. Poate atunci sa descriu mai multe, dupa ce o voi privi cu mai mult respect. Respect pentru strasihastrii, pentru stramosii daci liberi ce au trait pe aici, pentru sihastrii crestini care au locuit in continuarea strasihastrilor in aceste adaposturi in stanca, respect pentru martirii din aceasta zona, pentru Sfantul Sava care era se pare dintr-un sat apropiat ( Muscelul Caramanesc. Respect chiar si pentru migratorii care au trecut prin zona, poate o parte din sangele lor il avem noi astazi in vine.
Aceasta Tara a Luanei, cum este numita intreaga zona, are un aer, o atmosfera, pe care o simti speciala. Cerul e de un albastru-altfel, lumina soarelui e ca de neon, totul parca are alta densitate, e mai greu.

Mai putine vorbe pana data viitoare cand voi mai calca pe acolo! Sunt multe pe care nu le-am vazut inca. Acum cateva poze:

Privind Gosa dinspre Muscelul Caramanesc:


Poiana Cozeanca, cea plina de frumusete si de mister





dar si de scorusi





Chilia lui Dionisie



Bisericuta lui Iosif


Molidul rosu, din fata bisericutei lui Iosif, un adevarat monument al naturii


Piatra ingaurita



Ce e mai frumos e ascuns in padure, sper la o noua iesire sa le pot vedea si pe acelea!

Manastirea Carnu

Cel mai cunoscut si vizitat loc de la noi este Manastirea Carnu. Despre asezarea si istoricul ei s-a cam tot scris pe internet , dar de cele mai multe ori cu inexactitati. Unele grosolane. Asa ca voi lasa mai bine un specialist sa va spuna : Stefan-Grigorescu-Ialomita .
Adaug doar ca acest vechi asezamant monahal a fost redeschis dupa revolutie de catre I.P.S. Epifanie al Buzaului si al Vrancei, prin construirea paracliselor noi si a chiliilor.
Soborul de maici si surori e condus de maica stareta stavrofora Antonia Vrabie iar preot duhovnic este parintele Dometian.

Voi atasa doar fotografii cu ceva comentarii.
Biserica veche cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, momentan in conservare, pana la restaurarea picturilor. Aproape un secol si jumate aceasta biserica a fost parasita , iar picturile scrijelite :














Paraclisul mare din biserica noua cu hramul Sfantul Epifanie:







Paraclisul mic din biserica noua cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel:



Imprejurimile:





Curtea manastirii frumos ingrijita:









Totul este atat de bine ingrijit de maicile si surorile conduse de maica stareta Antonia stavrofora, cu ajutorul credinciosilor.
Trapeza unde credinciosii si vizitatorii sunt ospatati dupa Sfanta Liturgie: