"Cetitul" in chirilica

Nu am pretentia ca stiu sa citesc in chirilica romanesca astfel incat sa dau lectii altora. Sunt oameni competenti in tara asta care profeseaza asa ceva. Dau doar pasii pe care i-am urmat astfel incat sa pot termina de citit, ca un novice ce sunt, un manuscris scris in romaneste cu caractere chirilice. Poate e de folos cuiva care vrea sa citeasca un text oarecare cu litere chirilice despre care stie ca e scris in romaneste si nu stie cum sa faca. Sa cumparam o carte scrisa in chirica de la anticariat e cateva milioane. Mie, dupa ce am deslusit primul text, parca mi s-a ridicat o negura de pe ochi, asa m-am simtit.

1) Am avut avantajul ca am facut rusa la scoala. Dar am trecut precum gasca prin apa. Totusi alfabetul chirilic mi-a ramas in minte si mi-a fost mai usor decat celor care nu au avut contact cu asa ceva. Etapa aceasta se poate omite pentru ca :


2) Wikipedia ne sare in ajutor cu alfabetul chirilic romanesc , puteti tipari tabelul din dreapta cu alfabetul chirilic romanesc si sa-l aveti langa voi pe masa de lucru.


3) Eu am mai cumparat o carte foarte buna de la editura Tehno Media Carte de cetire cu litere chirilice de Vasile Ursan. Cartea nu mai era pe stoc dar prin bunavointa autorului s-a mai tiparit un exemplar si pentru mine. Multumesc frumos pe aceasta cale.

4) Alte multumiri aduc celor de la Biblioteca Nationala. Acolo am gasit ( acum un an cred) in format digital Canonul Cel Mare, alcatuit de Sfantul Andrei Criteanul Ierusalimiteanul si scris in romaneste cu caractere chirilice de Pricopie Petrut. Am scris ca am gasit pentru ca acum nu mai gasesc adresa sa pun link. Probabil ca s-au produs modificari de continut in sit-ul lor, putem sa-i salutam pe cei de la DacoRomanica, biblioteca digitala a Ronaniei, unde gasim multe alte manuscrise asemanatoare.
Mi-a fost greu sa "buchisesc" in fata monitorului, am printat manuscrisul si l-am legat astfel ca mi-a fost usor sa-l citesc in formatul prietenos de carte. Probleme cu drepturile de autor nu cred ca am facut, e doar pentru uzul meu si oricum pe fiecare pagina este tiparit pe verticala inscrisul Biblioteca Nationala a Romaniei evitandu-se astfel fraudele.




Spor!

Paine de casa din amestec faina alba cu faina neagra

De ceva timp incoace fac paine de casa. Sunt un mare consumator de paine, daca nu-mi place painea atunci e compromisa masa pentru mine. Iar daca nu mananc paine intr-o zi ma doare stomacul. Rar mai cumpar paine, doar atunci cand nu am timp sa fac, plec pe undeva si las pe alta zi facutul painii. Amestec mai multe tipuri de faina: alba, neagra si de cateva ori secara. Adica ce imi pica pe chelie sa cumpar de la magazin. Incerc sa mananc sanatos si gustos cat se poate ( totusi faina din comert nu prea mai e faina cu aditivii acestia, plus ierbicidele pe care le-a suportat graul). Recunosc, sunt doar un profan,daca vreti paine sanatoasa uitati-va la Iulian , mananci painea cu ochii la baiatul asta. Face paine adevarata cu maia. Eu mai am de invatat, voi face paine cu drojdie pana cand voi optimiza procesul, apoi voi incerca sa imi fac maia dupa reteta pusa de Iulian.
Imi faceam painea saptamanala si deja tarziu cand o pusesem la crescut mi-a trecut prin cap sa-i fac cateva poze. Primele etape nu le-am surprins. Eu fac pentru inceput asa numita impropriu "maia" din faina, apa calduta si drojdie ( fac un fel de laturica calda) , adica stimulez drojdia sa iasa din starea de latentza hranind-o. Dupa circa o jumatate de ora,cand "laturica" mea face basici, semn ca drojdia a revenit la viata adaug faina din mai multe sortimente, sare dizolvata in putina apa,putin ulei, framantand pana a capatat aspectul cunoscut de aluat.
De aici m-am luat de poze. Am pus aluatul la crescut acoperind ligheanul cu un celofan. Pentru ca am bucataria cam rece si e nevoie de caldura apelez la un truc: ligheanul cu aluat l-am asezat deasupra altui vas mai mic cu apa fierbinte, aburii incalzindu-l pe cel cu aluatul stimuland cresterea:


Aluatul partial crescut, se vad taratele. Crucea am facut-o ca semn de multumire Celui de Sus dar si pentru ca aluatul tinde sa se opreasca in stratul superior si-i dau voie sa creasca.


Aluatul l-am impartit in doua, fiecare l-am impletit in trei si pus in tavi unse cu ulei. Am dat cu faina pe deasupra aluatului sa nu se lipesca de stergarele cu care acopar tavele si am pus din nou la crescut. Asa arata aluatul pus in forme la crescut:



Dupa ce a crescut bine:




Am pus la foc domol si dupa circa o ora am scos painile:



Gustoase si hranitoare!


P.S. Puteti sa uitati de reteta de mai sus, nu mai fac demult paine in acest fel. Acum cu o reteta mai simpla, coc direct pe piatra de copt.  http://mariuscolac.blogspot.ro/2013/01/paine-cu-cartofi-coapta-pe-piatra.html

O alta utilizare a napului (Napul-partea a doua)

Cultura napilor, o solutie tehnicã pentru diminuarea pagubelor produse de mistreti în culturile agricole de ing. Grigore Radu

Banuiam de mult aplicatia si rezultatul evident: culturi agricole mai putin afectate, agricultori mai linistiti, mistreti mai bine hraniti, vanatori dar si ecologisti mai fericiti.
P.S. nu exagerati totusi cu lucrarile : trebuie initial un gard pentru a nu compromite cultura ptr primul an, insamantati napii, uitati de ei un an.

Posibile confuzii

Am dat peste niste fotografii facute asta primavara pe deal si m-am gandit ca ar fi de folos celor care sunt interesati de flora si fac primii pasi in cunoasterea ei. Exista riscul unor confuzii cu urmari mai putin placute atunci cand e vorba de culesul unor plante medicinale sau alimentare.

Planta de mai jos se numeste pochivnic, piperul-lupului sau mai pretentios ghimbir-salbatic (Asarum europaeum) si poate fi confundata destul de usor cu untisorul ( Ficaria ranunculoides). Creste prin paduri, in locuri umede. E folosita drept condiment sau planta medicinala prin unele tratate. Dar este considerata dupa autori mai seriosi drept planta toxica in ciuda unor beneficii si deci interzisa de la consum.




E destul de raspandit pe la mine urmatorul arbust. Se numeste darmoz ( Viburum lantana) si e inrudit cu calinul. Florile de darmoz pot fi confundate cu cele de soc negru ( Sambucus nigra), incurcatura poate fi evitata usor pentru ca darmozul infloreste in aprilie iar socul in iunie. Daca florile sunt toxice nu stiu exact dar nici recomandari nu am gasit pe nicaieri pentru ele, oricum nu sunt flori de soc. Cert este ca fructele (negre precum ale socului) sunt usor toxice si pot provoca greturi si voma. Frunzele difera foarte mult dar florile si fructele sunt deci cele care pot induce confuziile. Darmozul un arbust foarte frumos cand infloreste, pacat ca e destul de putin raspandit prin parcuri si gradini, se asociaza foarte bine cu lemnul-cainesc in garduri vii. Fructele la inceput sunt rosii apoi devin negre, la fel de ornamentale precum florile. Chiar si frunzele sunt aspectoase. Detalii mai jos.



Fata de posibilele confuzii prezentate de mai sus exista altele mai des intalnite ( ex bozul cu socul, socul negru cu socul rosu, socul rosu cu scorusul, darmozul cu calinul etc) dar despre ele gasiti usor informatii foarte bune pe alte pagini ale internetului.
Sper sa fie cu folos cele scrise de mine.

La plantat de 1 Decembrie

Ajuns acasa la tara intr-un fel de semi-concediu m-am apucat sa fac ceea ce nu am putut face toata toamana: sa plantez cate ceva pentru consolidarea unui mal al paraului care trece prin spatele gradinii. Pe mal a fost adus pamant cu camionul ani de-a randul si deci trebuia fixat cumva. Timpul pentru plantare este foarte intarziat dar vremea a fost buna. Chiar prea buna, de parca am fi fost in octombrie. Pamantul in schimb era tare ca piatra din cauza secetei. Am pus tarnacopul in functiune, harletul nu facea fata. Pe unde am intalnit balastru am mers mai usor dar am avut probleme cu pietrele. Gropile le-am facut mai adanci, am pus pamant si apa,

apoi am venit cu un strat de pamant uscat sa previn inghetarea radacinilor.

In gropi nu am mai pus pamantul scos din ele, era plin de pietre, am carat pamantul cu galetile de mortar din alta parte. Mi-au cocosat spinarea de functionar de birou.

Pomii plantati: salcami in principal, cateva salcioare si salcii. Salciile le-am pus langa parau, le place apa. Salcioarele, in spatele salciilor dar mai sus pe mal, sa aiba soare. Salcamii , in partea superioara a malului, ei nu se prea dau in vant dupa locuri inundabile. Asa se zice dar am vazut ca o duc destul de bine direct pe prundul garlei. Probabil nu le plac mlastinile, prundurile da. Oricum, ei se vor intinde inevitabil si in partea de jos prin drajoni de radacina. Puietii sunt luati din natura, si chiar din gradina unde imi tot rasar singuri salcami. Copacii plantati vor avea rol atat de consolidare a malului cat si de creare a unui spatiu verde, cu tenta salbatica, unde sa ma pot relaxa pe malul apei. Peste catva ani vor oferi nectar si polen albinelor.


Expunerea malului e sudica. In prim plan salcioara in spatele unui gard provizoriu din catina. Se vede gardul de sarma al gradinii in stanga, dupa el sunt plantati alti salcami in ultimii doi ani. Undeva in spate , langa rachitele crescute natural laga parau, se vede o gramada de lujeri de fasole, am vrut sa o indepartez dar m-am gandit apoi ca pana la primavara poate oferi adapost pentru iernat unor mici animale sau insecte si oricum va putrezi o buna parte pana atunci. Rachitele sunt grozave, a venit de cateva ori paraul umflat si ele au protejat malul. Se inclina ca o retea de plasa in sensul curgerii torentului si acopera malul nelasand paraul sa "muste"din el. Din contra, ele retin intre ele aluviuni aduse de parau "ingrosand" malul. Pentru ca ele sunt chiar langa parau si in spatele lor sunt salciile protejate de ele pana se vor prinde si dezvolta viguros, voi fi nevoit sa le scurtez putin cu foarfeca de vie, salciilor nu le prea place sa fie dominate de alte plante . Dupa ce rachitele vor fi depasite suficient in inaltime de salcii, le voi lasa in pace. Rachita si salcia sunt valoroase pentru albine primava. Rachita e buna de impletit cosuri, mobilier usor pentru terase etc.


Plantati mai demult (intre 1 si 2 ani):

Vedere dinspre parau a locului proaspat plantat . Din cauza culorii pamantii a puietilor nu se pot zari bine pe fundalul solului. In fata sunt doua salcii plantate cu radacina. Adica eu stiu ca sunt , se disting cam greu :) .Greu a fost si sa le scot. Cam o jumatate de ora alocata fiecaruia. Salciile se inmultesc in general prin butasi de dimensiuni mai mari, cam de 1,5-2 m lungime batuti in pamant cu partea groasa in jos, am cateva prinse de asta primavara prin aceasta metoda dar pe acestea din toamna le-am scos cu ceva radacini sa plece mai repede in vegetatie . Zic si eu. Iar gropile pentru plantat cam o ora fiecare. Erau bolovani de rau intepeniti unul in altul, sarea scantei si aschii din ei cand dadeam cu tarnacopul. Nu vreau sa ma plang sau laud, vreau sa spun ca ma avut o satisfactie imensa muncind fizic, simteam cu adevarat ca traiesc. Imi venea sa strig de bucurie. As vrea sa repet in fiecare an experienta, asa de bine m-am simtit. Recomand tuturor plantatul , te face sa te simti bine si face bine si naturii!
Malul arata destul de ....trist acum. Vara e verde de la vegetatia care creste aici (priviti ultima poza). Se vad rachitele de care va vorbeam mai sus ce tufe protective formeaza pentru mal.




Daca am timp si-mi ajuta Dumenzeu, la primavara voi incerca sa intercalez si vreo doi corcodusi, ceva lemn cainesc. Dar cu atentie sa nu deranjez spatiul vital al puietilor pusi pana acum.
Salcamul accepta sa fie umbrit lateral, imi place asta la el. Ii voi curata pe salcami de lastarii laterali dandu-le o crestere verticala. Pe cand salcia si salcioara vor si o dezvoltare laterala a coroanei. La salcie voi insista pe cresterea in grosime a trunchiului. Lemnul cainesc infloreste in mai-iunie cu flori albe foarte mirositoare. si creste peste tot pe deal, nu fac paguba daca iau acasa mai multi puieti . Mai am catva plantati in alta parte. Am observat ceva: daca vreti sa se prinda repede, alegeti doar puietii de lemn cainesc tineri, de dimensiuni mici, lastaresc imediat. Puietii mai mari au tanjit toata vara, am crezut ca s-au uscat, doar spre toamna le-au dat cateva frunzulite, bine ca nu i-am scos. Banalul corcodus e foarte rustic, are sanse mari sa fata fata solului saracacios de pe mal. Flori frumoase, melifere. Fructele cand se parguiesc sunt bune pentru bulionul de "zarzare" (la mine corcodusului i se spune zarzar, dar acela e cu totul altceva), si merg facute tuica. Sunt placute consumate proaspete.
Sa nu uit, voi acoperi pamantul cu ceva verde, de la Radu Iliescu am luat sfatul sa pun trifoi alb. Am vazut prin magazine samanta de trifoi alb de vanzare. Nu-i pretentios fata de sol, vrea ceva umiditate,rezista binisor la calcat in picioare, o duce bine si la umbra, inteleneste pamantul . E melifer. Daca il cosesc il dau cuiva la animale. Fixeaza azotul in sol. Se inmulteste singur prin stoloni. Poate fi mancat si de catre om in caz de supravietuire!

Vedem la anul rezultatele. Mos Nicolae a venit cu un cadou asteptat de cam toata lumea: a adus ploaie! Acum avem sperante de mai bine !

Cruci din piatra cu inscriptii chirilice

Asta iarna, domnul profesor Grigore Rotaru imi scria ca in comuna mea sunt mai multe cruci din piatra trecute pe lista monumentelor istorice din judetul Buzau. In primavara, in urma unor plimbari am reusit sa fac cateva fotografii ale acestora. Fotografiile le uitasem prin calculator, mi-am amintit de ele dupa ce prietenul meu Florea Mircea Ion a prezentat troitele din piatra din zona sa. Mi-am amintit si....iar am uitat de ele. Un puternic stimulent al memoriei l-a avut articolul Muscel, un sat uitat din Tinutul Troitelor al neobositului Viorel Irascu, caruia nu cred ca i-a mai ramas vre-un coltisor necalcat al tarii noastre. Astazi am vazut pozele din nou, le pun pe blog, pe una din ele scrisul inca se pastreaza binisor.

Sa incep:

Crucea din fata cimitirului si bisericii din Sibiciu de Jos, datata 1791.
Nr crt din lista monumentelor istorice Buzau :868. Cod LMI 2004 : BZ-IV-m-B-02544








Crucea din fata cimitirului si bisericii din Panatau, datata 1790.
Nr crt din lista monumentelor istorice Buzau :860. Cod LMI 2004 : BZ-IV-m-B-02536




vedere laterala




Crucea de la Muchea Priporului, datata 1825.
Nr crt din lista monumentelor istorice Buzau :864. Cod LMI 2004 : BZ-IV-m-B-02540.
Este cea mai bine conservata, se poate citi binisor pe ea.
Alaturi de ea, la cativa metri, mai este o cruce din piatra datata 1928, se intelege, scrisa cu alfabet latin( aceasta din 1928 nu este trecuta in lista monumentelor istorice).




vedere din partea stanga (cum privin catre ea)si din dreapta

Crucea din 1928





Crucea din fata cimitirului si bisericii din Plaisor, datata 1793.
Nr crt din lista monumentelor istorice Buzau :863. Cod LMI 2004 : BZ-IV-m-B-02539






Crucea din crivina (Sibiciu de Jos). Se gaseste pe vechiul drum catre Zaharesti, acum e pe un teren agricol privat. Nu este trecuta in lista monumentelor istorice pentru ca nu cred ca s-a stiut de existenta ei. In copilarie, am putut distinge in lateral, cred ca anul 1824. Nu-mi mai amintesc exact, nu am mai vazut crucea de 20 si ceva de ani. Oricum, stiu ca o plasam cumva la catva ani dupa revolutia lui Tudor Vladimirescu. Scrisul se mai distingea pe atunci dar nu ma pasiona prea tare....Ar merita trecuta si ea in lista monumentelor istorice.





Mai este trecuta in lista monumentelor istorice crucea din piatra din gradina lui N. Toma. Nr crt din lista monumentelor istorice Buzau : 869. Cod LMI 2004 : BZ-IV-m-B-02545. Banuiesc ca este crucea din curtea lui nea Nicu Toma, o cunostinta de-a mea. De putoare ce sunt (sta la cateva sute de metri de mine) nu m-am abatut pe ulita unde locuieste pentru o fotografie. Cand voi ajunge la tara voi face un update la articolul acesta.

Salcioara

Asta primavara, am trecut paraul din spatele gradinii in incercarea de a face putina miscare si a-mi mai clati ochii prin vegetatie. Era cam dupa trecerea florilor la salcam. Mi-a atras atentia o "salcie" pe care o vedeam din curte si nu i-am dat nici o importanta pana atunci. De ce? Pentru ca emana un miros tare placut, apropiat cerii de albine si era tot o bazaiala. M-am apropiat, un numar mare de albine cercetau florile galbene, mirositoare, ale acestei "salcii". Frunzele erau de salcie dar trunchiul era contorsionat, semana mai mult a maracine, plus ca ramurile tinere aveau ghimpi. Am fost derutat, chiar nu stiam de vreo salcie sa aiba astfel de flori si sa infloreasca atat de tarziu. Si salcie cu ghimpi ??? Rusinicaaa...! Sunt si eu necunoscator ca multi altii. Cel putin , cat batusem coclaurile, nu o stiam de prin zona. Am intrebat vecinul care o plantase (cu scopul de a apara malul paraului de inundatii) si mi-a zis ca a fost prinsa cu un butas adus de cineva.

Interesul meu a crescut. Cum se numeste? Ce caracteristici are? Am vazut ca e apreciata de albine, dar cat de melifera e? Ar fi bine sa o plantez si eu ?
Verbal nu mi-a putut spune nimeni, toti ii ziceau salcie. Initial am mers pe un drum gresit, o cautam printre membrele familiei salciilor. Chiar si in "Arbori si arbusti meliferi" (scrisa de dr. ing. Nicoleta Ion), o carte care nu trebuie sa lipseasca din biblioteca iubitorilor de natura, o cautam unde nu trebuie trecand peste pagina unde era prezentata si eu nu stiam. Arbustul se numeste Salcioara (Eleagnus angustifolia l. ) sau Salcie mirositoare (normal :) ) si face parte din familia Elaeagnaceae adica e inrudita cu catina!!!
Poze cu florile nu am facut atunci, dati o cautare pe net, dar va pot pune altele facute mai tarziu de mine. Se vad frunzele care m-au indus in eroare. Ghimpii si fructele asemanatoare maslinelor (in unele tari i se mai spune si maslin rusesc, ca de pe acolo se trage).


Pe scurt, din carti, de pe net, dar si observatii directe facute de mine, de-a valma:
-e de origine din vestul si centrul Asiei;
-seamana cu salcia dar are trunchiul precum catina (se intelege, mult mai inalta6-8 metri);
-are ghimpi;
-infloreste intre salcam si tei, e bine cercetata de albine, da cam 100 kg la hectar;
-e excelenta ca arbust decorativ in curti, parcuri, frunzele argintii, florile mici, galbene, placut mirositoare;
-ramurile nu sunt bune de impletit precum la salcie;
-fixeaza bine solul (uraaa, chiar am nevoie de asa ceva pe malul garlei);
-e buna la creat perdele de protectie datorita ghimpilor (as spune ca destul de slab totusi, nu se compara cu catina);
-ii merge si pe soluri sarace gen prund de rau;
-fixeaza azotul in sol (buna treaba);
-apreciaza lumina (atentie unde o punem, totusi, daca va uitati in prima poza, salcioara e asezata la nord de un nuc falnic, are lumina directa doar dimineata);
-ajunge la maturitate in doar catva ani;
-am gasit pe undeva ca rezista bine inundatiilor, putand sta mai mult timp acoperita de ape, informatie pentru care nu bag mana in foc;
-lasata de capul ei e invaziva dar nu asa de periculos precum cenuserul (otetarul salbatic);
-se inmulteste prin marcotaj, butasire si seminte (prefer sa caut puieti crescuti in pepiniera naturii, e gratis );
-daca mai stiti si alte caracteristici adaugati voi ( de exemplu nu stiu nimic despre fructe la ce sunt bune), pe mine m-a convins sa o plantez.

Legat de inmultire, acum ca am indentificat-o, am inceput sa o vad peste tot (sunt in cautare de puieti) : pe prundul raurilor, pe campuri nelucrate, in prejma oraselor, in parcuri, chiar in cateva curti taranesti. Am pus ochii pe cativa puieti aflati in apropierea mea:



Pe soseaua de centura a Buzaului, intre fabrica de bere si Dedeman sunt hectare intregi acoperite cu salcioara, daca nu am de unde, iau de acolo!