Hranitor apicol din borcan

Salutare,
sunt si eu la inceput cu stupii, mai precis la finalul celor trei ani de "stagiatura" pentru ca asa se zice, apicultura o intelegi doar dupa trei ani. Facultate, ce mai! Anul a fost extrem de prost, daca in pastoral s-a mai cules ceva, pentru stupii mei stationari a fost de-a dreptul foamete. A plouat in timpul infloririi pomilor fructiferi, salcamul nu a secretat, a fost noapte frig. La faneata aveam sperante dar si atunci a plouat cam tot timpul . Am fost nevoit sa fac hraniri de completare cu 40 kg de zahar ( am putini stupi, se intelege), am hranitoare din lemn de tip uluc dar cele cateva sute de ml capacitate ale lor m-ar fi obligat sa le umplu mai des, lucru imposibil pentru mine. Asa ca am mai cautat pe net si am citit ca se poate improviza un hranitor dintr-un borcan rasturnat al carui capac este prevazut cu gaurele. Avantaje: risc de furtisag mai mic pentru ca nu se umbla cu sirop descoperit si risc de inec pentru albine egal cu zero. Ok, toata lumea prezenta borcanul de 800 ml. Atunci m-am gandit, de ce sa nu pun borcane de 1700 ml? O data la doua saptamani le pun un astfel de borcan, daca e prevazut cu multe gaurele il pot trage repede in una-doua zile, iar in restul celor doua saptamani au timp sa si capaceasca mierea obtinuta din sirop.  Asa ca am trecut la treaba inca din august: am facut sirop din zahar concentratia 2 kg zahar la 1 litru de apa, dizolvand intr-o oala mai mare  zaharul in  apa fiarta si data de pe foc. Nu se fiarbe zaharul cu apa. Se intelege, siropul l-am administrat albinelor a doua zi. Am perforat capace de borcan cu o sula, am pus siropul in borcane. Bun! Problema e ca atunci cand rasturnam borcanul, pana opreste presiunea hidrostatica siropul tot mai curge putin, putand provoca probleme precum furtisagul. Asa ca am rasturnat borcanul deasupra ramelor ca sa traga repede albinele, apoi am pus borcanul cu capacul in jos dupa diafragma pe doua sipci sa aibe loc albinele sa intre si sa traga siropul. Nu am avut furtisag, ceva agitatie in stup a fost mai mare ca de obicei dar cam atat. Albinele au tras intr-o noapte tot continutul ( foame mare ),  eu mi-am vazut de drum la Bucuresti, iar albinele au prelucrat siropul si l-au capacit. Dupa doua saptamani am repetat operatiunea, inca mai era nevoie de mancare. Un prieten apicultor cu experienta m-a atentionat ca administrand sirop in cantitate asa maredintr-o data unor familii mai putin puternice ca ale mele risc sa le produc diaree sau alte neplaceri pentru ca nu au timp sa-l prelucreze. Vedem ce-o fi, eu m-am riscat pentru ca nu am de ales.
Apicultorii administraza de obicei cu borcanul pe sus, printr-un podisor prevazut cu o gaura acoperita de capacul borcanului. Nu deranjeaza astfel albinele plus ca  au stupii plini cu rame si nu mai au loc dupa diafragma sa introduca borcanul ca mine.  Pe viitor poate fac la fel, dar nu am avut podisoare de acest fel si loc a fost sa introduc borcanul.
Sper sa fie o iarna usoara!

Carne la untura

Salutare,
      A trecut aproape anul de cand nu am mai postat nimic. Habar n-am cum au trecut, de exemplu, cele 7 luni din 2014. Ca vantul. Alergatura Bucuresti la tara si inapoi. Stupi, gradina. A fost un an capricios, toate au fost date peste cap. Albinele nu prea au avut ce sa culeaga, fructe in pomi aproape deloc. S-au facut poate in alta parte. La greci :)
 Sa nu ne plangem, sa fim noi sanatosi si cu nadejde in Dumnezeu!

      Pana in 90 , de Craciun se pregatea carnea porcului in gospodarie cu gandul sa fie consumata o perioada mai lunga. Nu erau ca acum frigidere si lazi frigorifice accesibile orisicui.  Multe din produsele din carne de porc de atunci se fac si acum doar ca se consuma in termen mult mai scurt, pentru ca e carne pe toate drumurile. Lebar, caltabosi, carnati, toba, racitura. In cateva saptamani porcu-i gata terminat, taiem altul peste putin timp sau cumparam.  Dar carne la untura nu mai pune nimeni cu putine exceptii. Adica de cei ce mai stiu ce-i bun! :) Nici noi nu mai facem de foarte mult timp. Putem tine carnea, chiar si afumata, la frigider sau congelator. Ultima data cred ca mancasem la cineva cand am fost in vizita, acum vreo 10 ani. Carne la untura cu oua ochi si mamaliguta!
Intr-un scenariu in care nu am avea energie electrica, sau daca am locui izolati, conservare carnii de porc cu ajutorul unturii poate repreznta supravietuirea. Pana la exercitiile de supravietuire sa incercam sa ne desfatam cu cateva bucati de carne gustoasa!
       Carnea, de buna calitate- muschi recomandat,trebuie tinuta la sare, se scoate  la aer sa se zvinte bine , apoi se afumata. Se taie bucati potrivite si intr-un vas mare, oala sau tuci, se prajeste la foc domol in multa untura. Punem si carnatii zvantati si afumati la prajit o data cu carnea. Procedam ca si cum  am fierbe carnea in untura. Dupa ce s-a prajit bine, lasam se se raceasca putin apoi se scoate carnea si carnatii si se aseaza in borcan. Turnam usor untura lichida fara impuritati, dar nu  fierbinte sa nu se sparga borcanul, sa acopere bucatile de carne si carnati. Punem capacul. Daca incercati acasa si cumparati carnea afumata  gata va sfatuiesc sa cumparati de la cineva cunoscut care sa afume traditional sau in cel mai rau caz sa luati de la vreun targ cu produse traditionale romanesti. De la alimentara sa nu luati pentru ca muschiul afumat din comert are injectata apa cu saruri pentru gust si apa reprezita problema, altereaza carnea. Carnea trebuie sa fie aibe un continut cat mai mic de apa, sa fie uscata. Gospodinele puneau inainte carnea la untura in galeti de tabla cu capac sau cel mai frecvent in cazane de tabla, stiti, acelea in forma de trunchi de con. Untura e important sa acopere cat mai bine continutul, sa nu intre aer. Cand doreau sa scoata carnea, dadeau deoparte untura de la suprafata, apoi o asezau bine la loc cu ligura, cat mai etans. Dar cel mai avantajos si practic e borcanul de 800, cuprinde cam 2 porti de bucate. Vasele cu carnea la untura se pastreaza in pivnita. Anul acesta m-am desfatat cu cateva borcane de acest fel.

 Am vrut sa verific cu ultimul borcan daca e adevarat mitul acela despre care am auzit in copilarie cu borcanul  pe care scria COASA. Adica era pastrat pentru perioada de cosit fanul, in iulie. Chiar nu credeam, imi inchipuiam ca va rancezi continutul pana atunci. Noi cosumam pana in martie tot. Asa ca acum am pastrat si am desfacut ultimul borcan de lasata secului pentru postul Sfintei Marii, pe 31 iulie. Deci a stat in camara 7 luni. Carnea s-a prezentat foarte bine, fara nici un fel de semne de alterare.  A fost foarte buna. Cred ca e una din delicatesele bucatariei romanesti.

Cateva imagini mai jos:
Carnea incalzita pregatita pentru a fi servita

Carnea la untura in borcan

 Carnea la untura scoasa din borcan pusa la incalzit in tigaie

Sa traiti simplu dar bine si frumos!