Sibiciu de Jos- Sibiciu de Sus- Valea Sibiciului- Colti- Carabus- -Muscelul Caramanesti- Buduile-Scaieni- Vavalucile-Bozioru-Balanesti-Cozieni-Teis-Punga-Plaisor-Sibiciu de Jos
Imi doream de mult timp sa fac o tura mai consistenta cu bicicleta. Usor de zis, greu de facut Pentru ca e nevoie de un interval mai mare de timp in care sa nu fiu prins cu alte treburi. Si sa coincida timpul meu liber cu al prietenilor mei. E usor de inteles ca toata lumea isi programeaza timpul liber din timp, prietenii si partenerii de calatorie aveau alt program pentru acea sambata cand mi-a picat pe chelie sa incalec bicicleta si sa plec de nebun . Asa sunt eu. Nu imi fac planuri ca oricum nu le respect. Cele mai bune planuri le fac din mers. Stiam doar ca trebuie sa o iau catre Colti si apoi mai vad eu pe unde ma intorc. Pentru ca nu imi place sa ma intorc pe acelasi drum. Asta-i alt gargaune al meu.
La apel a raspuns prietenul meu Andrei din Nehoiu. Am mai facut nistre trasee meseriase cu el si fratele sau Liviu in trecut.
Bun. Sambata, pe la 11 dimineata am plecat pe biciclete din fata casei din Sibiciu de Jos catre Colti. Greu cu aparatul foto, sa ma opresc din mers, sa-l scot, sa fac poze. Dar mi-am zis sa le fac pentru ca as vrea sa promovez traseul pe unde voi merge.Se poate ajunge la punctul de plecare cu masina sau cu trenul. Acum e tren direct Bucuresti-Patarlagele, daca ei si bicicleta te mai costa in plus doar jumatate de bilet, in total 36 de lei cu tot cu bicicleta un bilet dus. Eu zic ca se merita daca nu ai masina. Mersul trenurilor de verificat la compania privata de calatori Transferoviar grup. Din gara Patarlagele mergeti direct catre Colti, intrebati dar sunt si indicatoare, eu am venit din alta parte.
Aici sunt la iesire din Sibiciu de Sus, se vede vechea cariera de diatomita, acum acoperita de mestecanis.
Privire spre dealul ce strajuieste satul Draganoi.
Suntem pe Valea Sibiciului la biserica. In satul acesta e traditie cu zidurile din piatra asezate una peste alta fara ciment. Sunt case mai vechi sau anexe care au unul din ziduri din piatra asezat direct la drum.
La genul acesta de ziduri ma refer. Mi se par pline de farmec.
In poza e si Andrei.
Catunul Carabus
Catre Muscelul Caramanesti
Un bun loc de camping.....Poate o viitoare intalnire bushcraft sa facem aici? Paraul e la catva metri si locul e curat.
Gosa. Raiul pe pamant.
La intrare in Muscel livezi cu prune. Apreciata tuica de Buzau sau mai cunoscuta sub numele de tuica de Patarlagele se pare ca se va produce si anul acesta. Prunele sunt fructe foarte dificile. Pot fi ani la randul cand nu se fac. Uite ca aici sunt din belsug in ciuda anului capricios.
Putina cu prune la fermentat.
Troita.
Muscelul Carmanesti vazut privind inapoi pe unde am trecut.
Departe se vede Gosa cu varful Gosii.
Na, am gresit drumul. Ne-am intors de nevoie in Muscel. Trebuia sa o luam la stanga nu la dreapta in intersectia asta. Am fotografiat-o sa nu mai gresim, noi sau altii care vor sa faca acelasi traseu.
Buduile si Scaieni.
La un ciuciur cu apa rece in Scaieni. E principala sursa cu apa a satului am inteles.
Inainte sa ajungem la Vavalucile "am comis-o" grav. Am cazut destul de rau de pe bicla pe niste griblura si pe langa niste julituri urate la genunchi si mana dreapta m-am taiat destul de adanc in palma mainii stangi incat a trebuit sa mi se puna seara la spital doua copci. Nu aveam nimic la mine. Mi-am spalat cu apa ranile si cu niste servetele drept pansamente la maini am plecat mai departe. Nu aveam de ales. Doar sa chem salvarea. Stricam toata distractia.
De aici incolo pozele le-a facut Andrei, nu mai puteam tine aparatul in mana.
Casa in Vavalucile.
Aici intersectia cu drumul spre rupestre ( fisici, Gavanele, Nucu).
intersectia aceasta privind dispre Bozioru.
-Ce-s chestiile acelea?
-Pampersi!!
-Buni si aia. Dati-mi cateva bucati!
M-am spalat cu alcool si m-am legat la maini cu pampersii. Sa fac pe mine de usturime de la spirt. Cand am vazut ce taietura urata am in palma sa vomit nu alta. Plecam mai departe. Imi e parca mai bine.
Trecem prin Bozioru, Balanesti si ajungem la Cozieni. Biserica din localitate ne-a atras atentia.
Eu!
Luam pranzul. Mergem mai departe. Gasim indicatorul cautat. Sa ajungem la Punga, sa coboram la Plaisor si acasa....!
Un om necajit :)
Ajungem la Punga. Satul e partial depopulat.
Cica e drumul care duce catre Plaisor. Nu a mai trecut nimeni pe aici.
Din Muche se vede "civilizatia". Ne dam drumul pe biciclete.
Drumul e perfect. In lipsa ploilor solul e drept, tare si fara gropi. Un sfert de ora de coborat in viteza maxima pe biciclete ne-a redat buna dispozitie. Tipam ca niste ....dementi. Daca mai luam o tranta cred ca ma faceam praf. Mainile nu le mai simteam oricum.
In total am mers 7 ore si peste 30 de km. As zice ca a fost o zi perfecta.
Cat de bine ne-am simtit?
Imi sun sotia si-i spun ce am patit:
-Bla, bla, bla, bla....;)
Ea grijulie:
-Sa nu mai faci! Sa nu te mai duci pe coclauri cu bicicleta!
-Daca ar fi de fiecare data sa ma accidentez la fel iti spun doar ca s-a meritat pretul platit, asa de bine m-am simtit astazi!
Fain pe unde ai fost. Pacat ca nu ai putut ramine macar citeva ceasuri undeva pe traseu, ca sa poti pune mina pe un lemn, sa te uiti pe indelete dupa o "furnica" ;) ceva.
RăspundețiȘtergereMa bucura enorm sa intru printre copaci, la umbra si sa vad cite o vietate, cit de marunta, sa am timp sa ii acord doar ei atentie ... - cam acelasi efect il are si mersul pe bicicleta, alergarea, reusesc sa iti alunge gindurile paralele si sa intri intr-o anumita stare (fara alcool sau alte alea :-) ).
Pe viitor banui ca vei avea la tine 2-4 metri de fasa si eventual 1-2 metri de banda din aia superadeziva de la Moment (care lipeste orice, de la bicicleta pina la rani).
Remus :-)
Salutare Remus,
RăspundețiȘtergeresa sti ca am fost frustrat de faptul ca din viteza bicicletei nu am putut umbla dupa balarii si face observatii cum mi-e obiceiul. Am gustat doar niste porumbe.
Pe viitor clar ca voi fi pregatit cu de toate de prim ajutor la mine. Am crezut ca eu sunt zmeu si mie nu mi se poate intampla nimic!
Dupa ce o sa repar bicicleta am sa iti vin pe cap :-)
RăspundețiȘtergereTinem legatura! Poti veni si fara bicicleta pentru niste excursii cu piciorul!
ȘtergereSalut Marius,
RăspundețiȘtergeredesi nu comentez, citesc articolele tale cu placere. De data asta iti scriu aici fiindca ai trecut printr-o zona de care sunt interesat: "cariera de diatomita". Am nevoie de niste "pământ de diatomee" (kieselgur, pămânțel, pământ diatomic). Desi peste tot zice ca se poate gasi in florarii... nici vorba de asa ceva. Sau poate nu in florariile din Romania. De aceea am inceput sa caut cariere de acest fel. Cea de la Sibiciu de sus mi s-a parut cea mai accesibila.
Ma intereseaza daca, ai fost in apropierea carierei, daca se poate ajunge cu masina in limite rezonabile si daca parasita fiind mai este posibila "recoltarea" unui saculet cu acest tip de roca. Decat sa comand de pe internet mai bine as baga niste benzina si as face o plimbare prin zona asta a tarii in care nu am fost niciodata si in care din ce ne prezinti tu, sunt atatea de vazut.
O zi faina iti doresc si carari cu soare!
Scuze pentru raspunsul foarte intarziat, am fost in concediu la tara si nu am accesat internetul deloc. Drumul e din acest an resfaltat pana la poalele carierii, pun un link cu drumul de la poalele carierii https://maps.google.ro/maps?saddr=45.342825,26.360786&hl=ro&sll=45.342886,26.360836&sspn=0.017344,0.027595&t=h&mra=mift&mrsp=0&sz=15&z=15 , stiu ca era pazita de hotii de fier vechi dar urcam si ne plimbam pe cariera fara sa fim intrebati de nimeni. Se urca putin mai greu cu masina, e drumul catre gornet http://serbanrazvan.wordpress.com/2011/02/23/locuri-uitate-gornet-%C8%99i-sila/
Ștergere