Tanjeam de prea multa vreme dupa o
iesire iar cand un cumul favorabil de imprejurari ( sarbatori
consecutive in care nu mi-am mai rupt spinare prin gradina dupa
buruiana, vremea mai buna ) mi-a permis, am infascat traista in care
mi-am pus aparatul foto, hamacul de la Dapyx si o sticla de apa si am
tulit-o pe deal catre releu.
Ma asteptam sa inot in iarba, dar
pentru ca vitele au pascut pana tarziu in mai, iarba era destul
de mica. Mi-a fost usor sa remarc cateva plante pe care le-am
fotografiat:
Morcovul salbatic (Daucus carota)
din care provine morcovul de cultura.
Morcovul salbatic e destul de interesant:planta medicinala dar si
aliment salbatic. Pe scurt despre importanta ca planta medicinala:
din seminte se extrage un ulei deosebit pentru tratarea si
intretinerea pielii, in antichitate semintele erau pe post de
anticonceptionale cica acum s-ar fi dovedit prin teste. Or fi fost.
Plantele erau utilizate de multe ori empiric pe principiul
similitudinii, adica daca o componenta a lor semana cu ceva de la om
se considera ca era buna pentru acesta. Cel mai cunoscut exemplu e al
plamanaricii, pentru ca pe frunzele ei sunt niste pete precum cele de
pe plaman, se folosea in afectiuni respiratorii ( lucru dovedit
inutil). De ce va zic asta? Pentru ca in centrul florii de morcov
salbatic se gaseste de multe ori o pata rosie sau doar inchisa la
culoare, drept pentru care popular morcovului salbatic i se zice
“rusinea fetii” :) explicandu-se cumva folosirea ei in
contraceptie.
Bunnn. Facem bushcraft azi, nu? Hai sa
va arat un morcov salbatic crescut in curte la mine pozat acum o
luna:
Mai bine hranit (am pus gunoi asta
toamna pe iarba din fata casei) si-a dezvoltat mai mult partea
aeriana si radacina decat fratele sau de pe deal:
radacina e alba si emana un miros
puternic de morcov. Se poate consuma doar cat e tanara pentru ca se
lemnifica mai tarziu.
Atentie mare: morcovul salbatic poate
fi confundat usor cu cucuta ( nu m-a dus capul sa fac poze si ei ,
poate cand mai ajung la tara), aceasta fiind una din ele mai
cunoscute plante otravitoare de la noi. Ca sa n-o mierlim ca dusmanii
lui Stefan cel Mare sa vedem diferentele dintre cele doua plante.
Priviti tulpina morcovului, e paroasa pe cand cea de cucuta e neteda.
Cucuta mai are niste pete rosiatice pe tulpina si oricum miroase
urat.
Trifoiul de munte (trifolium montanum),
inrudit cu trifoiul alb si cel rosu are cam aceleasi utilizari
medicinale ca si cele doua. Probabil ca-i si alimentar , trebuie
studiat.Frumzele sunt cam fibroase totusi.
Mai incolo niste tataneasa (Symphytum officinale), cunoscuta
planta medicinala.
Din Ovidiu Bojor am aflat ca alantoina
pe care o contine e substanta care ii da actiunea antiinflamatoare si
cicatrizanta. Si o recomanda doar extern. Cine nu a folosit oare
crema cu tataneasa?
Intern e interzis insa sa o folosim pentru
ca alantoinele au actiune “carcinogena, hepatotoxica si
genotoxica”. Si cand ma gandesc cate articole pe net sau prin
reviste dau retete cu tataneasa......... Trebuie sa moara si omul de
altceva decat de tutun asa ca alegeti cu incredere tataneasa.
O excludem deci din meniul “verde”
chiar daca prin “Plantele alimentare din flora spontana a Romaniei”
e inclusa.
Mai bine ne oprin asupra galbinelelor
(Lysimachia vulgaris ). Nu galbenele, acelea-s din gradina.
Poti face ceai contra diareii, friguri
etc. Si e frumusica
De aglica am mai vorbit, face niste
tuberculi mici precum arahidele, dar naspa rau la gust. Poate am
nimerit eu perioada neprielnica consumarii lor. Cica se pot fiebe. asta nu am incercat. Dar de trei ani ii tot gust dar nu-mi plac.
De ce sa ne complicam cand peste tot
creste una din delicatesele mistretilor? Scaiul dracului
(Eryngium campestre), rostogol, scaiul
vantului sau mai simplu scai. Necazul celor ce fac nutret din fan,
mereu trebuie ales ca nu pune vita gura pe fan daca da cu gura de el.
Pentru ca ma grabeam sa trag un pui de
somn in hamac am curatat radacina de abia acasa. Am inlaturat partea
exterioara care era lemnificata si am mancat miezul. Precum
pastarnacul la consistenta as zice, destul de placut la gust si aromat. La fel ca si radacina, lastarul are o aroma apropiata de patrunjel mi s-a parut mie.
Am lasat balariile comestibile si am
urcat catre releu. Darmozul ( Viburum lantana) deja are fructele verzi.
Pe tot drumul am fost insotit de o
mireasma imbietoare. Lemnul cainesc (Ligustrum vulgare) inca nu-si scuturare florile.
Profitand de caldura albinele au dat
navala la florile lemnului-cainesc, acesta fiind destul de apreciat
de insectele care se hranesc cu nectar. Erau catva gandaci, bondari,
furnici si albine, binenteles, pe care le-am surprins la cules.
Am pus in gradina in toamna lui 2010
lemn-cainesc luat direct de pe deal, anul acesta mi-a inflorit prima
data ( nu am facut poze). M-a luat prin surprindere cu infloritul, cu toate ca a
crescut destul de incet fata de varul lui cultivat in marile orase, a
facut flori pe micutii lastari.
Protejata intr-o tufa mare formata din sanger,
lemn cainesc si ulm de gurile flamande ale caprelor creste o vita
salbatica. Cred ca-i salbatica pentru ca nu prea are de unde sa apara
una domestica plus ca asta toamna stiu ca a facut niste ciorchini
mici cu boabe rare si marunte. Pentru mine e un monument pentru ca
nu o vezi decat foarte rar.
Boabele cica pot fi mancat. Evident.
Dar nu m-am indurat niciodata sa le rup.
Mai incolo un gospodar a facut putina
ordine pe aria sa. Inlaturand prin taiere tufele a lasat ulmilor
libertatea sa se dezvolte. Si pe ei i-a curatat de crengile
inferioare pentru ca sa creasca pe verticala si sa se ingroase. Buna
treaba, imi zic. In felul acesta peste catva ani vom avea copaci,
poate sa fie un inceput de padure? E o adevarata problema cu
alunecarile de teren pe dealul acesta, niste ulmi vigurosi ar mai
stopa fenomenul. Problema e ca orice copac daca e mancat si ros de
capre sau vite nu mai e copac, poate deveni doar o tufa. Ulmii
acestia, protejati initial de arbustii din jur au crescut suficient
sa nu mai poata fi mancati. Sper sa scape atentiei amatorilor de
bulimaci pentru gard. Aaa, acum imi dau
seama privind poza, peste catva ani merge sa leg hamacul de ei.....
In sfarsit ajung la releu
si fac pentru a nu stiu cata zecea oara
poze cu satul meu
La intoarcere am poposit in livada si intre doi
pruni si mi-am intins hamacul. Am gasit in buzunarele generoase ale pantalonilor
militari niste covrigi pe care uitasem ca-i luasem cu
mine. Bucuros de ei am baut o gura de apa si am atipit putin avand in
fundal sunetele vesele scoase de satenii care jucau popice intr-o gradina nu
departe.
Ulmii de care erau? Am inteles ca ulmul de turkestan(U.pumila) e foarte bun pentru terenuri degradate dar asta nu e de pe la noi.
RăspundețiȘtergereDin cate stiu e ulm de camp ( ulmus minor). Am foarte putine surse de informatii despre ulm eu nefiind de specialitate. E foarte prolific si-i merge vad bine pe la mine. Cand reusesc sa scape de animale, ulmii cresc frumos, am vazut la cineva intr-un loc ingradit ce copaci falnici s-au facut. Din cauza unei boli ( slava Domnului, nu a aparut pe la noi prin zona sau ai nostri sunt poate mai rezistenti) care afecteaza populatia de ulmi din Europa s-a introdus ulmul de turkestan, foarte apreciat pentru pretentiile scazute pe care le are.
RăspundețiȘtergere