Din nou catre releu si despre cateva balarii intalnite in cale

     Tanjeam de prea multa vreme dupa o iesire iar cand un cumul favorabil de imprejurari ( sarbatori consecutive in care nu mi-am mai rupt spinare prin gradina dupa buruiana, vremea mai buna ) mi-a permis, am infascat traista in care mi-am pus aparatul foto, hamacul de la Dapyx si o sticla de apa si am tulit-o pe deal catre releu.

Ma asteptam sa inot in iarba, dar pentru ca vitele au pascut pana tarziu in mai, iarba era destul de mica. Mi-a fost usor sa remarc cateva plante pe care le-am fotografiat:

Morcovul salbatic (Daucus carota)

 

din care provine morcovul de cultura. Morcovul salbatic e destul de interesant:planta medicinala dar si aliment salbatic. Pe scurt despre importanta ca planta medicinala: din seminte se extrage un ulei deosebit pentru tratarea si intretinerea pielii, in antichitate semintele erau pe post de anticonceptionale cica acum s-ar fi dovedit prin teste. Or fi fost. Plantele erau utilizate de multe ori empiric pe principiul similitudinii, adica daca o componenta a lor semana cu ceva de la om se considera ca era buna pentru acesta. Cel mai cunoscut exemplu e al plamanaricii, pentru ca pe frunzele ei sunt niste pete precum cele de pe plaman, se folosea in afectiuni respiratorii ( lucru dovedit inutil). De ce va zic asta? Pentru ca in centrul florii de morcov salbatic se gaseste de multe ori o pata rosie sau doar inchisa la culoare, drept pentru care popular morcovului salbatic i se zice “rusinea fetii” :) explicandu-se cumva folosirea ei in contraceptie.

 

 

Bunnn. Facem bushcraft azi, nu? Hai sa va arat un morcov salbatic crescut in curte la mine pozat acum o luna:

Mai bine hranit (am pus gunoi asta toamna pe iarba din fata casei) si-a dezvoltat mai mult partea aeriana si radacina decat fratele sau de pe deal:

  

radacina e alba si emana un miros puternic de morcov. Se poate consuma doar cat e tanara pentru ca se lemnifica mai tarziu.

Atentie mare: morcovul salbatic poate fi confundat usor cu cucuta ( nu m-a dus capul sa fac poze si ei , poate cand mai ajung la tara), aceasta fiind una din ele mai cunoscute plante otravitoare de la noi. Ca sa n-o mierlim ca dusmanii lui Stefan cel Mare sa vedem diferentele dintre cele doua plante. Priviti tulpina morcovului, e paroasa pe cand cea de cucuta e neteda. Cucuta mai are niste pete rosiatice pe tulpina si oricum miroase urat.

Trifoiul de munte (trifolium montanum), inrudit cu trifoiul alb si cel rosu are cam aceleasi utilizari medicinale ca si cele doua. Probabil ca-i si alimentar , trebuie studiat.Frumzele sunt cam fibroase totusi.

Mai incolo niste tataneasa (Symphytum officinale), cunoscuta planta medicinala.

Din Ovidiu Bojor am aflat ca alantoina pe care o contine e substanta care ii da actiunea antiinflamatoare si cicatrizanta. Si o recomanda doar extern. Cine nu a folosit oare crema cu tataneasa?

Intern e interzis insa sa o folosim pentru ca alantoinele au actiune “carcinogena, hepatotoxica si genotoxica”. Si cand ma gandesc cate articole pe net sau prin reviste dau retete cu tataneasa......... Trebuie sa moara si omul de altceva decat de tutun asa ca alegeti cu incredere tataneasa.

O excludem deci din meniul “verde” chiar daca prin “Plantele alimentare din flora spontana a Romaniei” e inclusa.

Mai bine ne oprin asupra galbinelelor (Lysimachia vulgaris ). Nu galbenele, acelea-s din gradina.

Poti face ceai contra diareii, friguri etc. Si e frumusica

De aglica am mai vorbit, face niste tuberculi mici precum arahidele, dar naspa rau la gust. Poate am nimerit eu perioada neprielnica consumarii lor. Cica se pot fiebe. asta nu am incercat. Dar de trei ani ii tot gust dar nu-mi plac.

De ce sa ne complicam cand peste tot creste una din delicatesele mistretilor? Scaiul dracului

(Eryngium campestre), rostogol, scaiul vantului sau mai simplu scai. Necazul celor ce fac nutret din fan, mereu trebuie ales ca nu pune vita gura pe fan daca da cu gura de el.

Pentru ca ma grabeam sa trag un pui de somn in hamac am curatat radacina de abia acasa. Am inlaturat partea exterioara care era lemnificata si am mancat miezul. Precum pastarnacul la consistenta as zice, destul de placut la gust si aromat. La fel ca si radacina, lastarul are o aroma apropiata de patrunjel mi s-a parut mie.

 

Am lasat balariile comestibile si am urcat catre releu. Darmozul ( Viburum lantana) deja are fructele verzi.

Pe tot drumul am fost insotit de o mireasma imbietoare. Lemnul cainesc (Ligustrum vulgare)  inca nu-si scuturare florile.

 

Profitand de caldura albinele au dat navala la florile lemnului-cainesc, acesta fiind destul de apreciat de insectele care se hranesc cu nectar. Erau catva gandaci, bondari, furnici si albine, binenteles, pe care le-am surprins la cules.

Am pus in gradina in toamna lui 2010 lemn-cainesc luat direct de pe deal, anul acesta mi-a inflorit prima data ( nu am facut poze). M-a luat prin surprindere cu infloritul, cu toate ca a crescut destul de incet fata de varul lui cultivat in marile orase, a facut flori pe micutii lastari.

Protejata intr-o tufa mare formata din sanger, lemn cainesc si ulm de gurile flamande ale caprelor creste o vita salbatica. Cred ca-i salbatica pentru ca nu prea are de unde sa apara una domestica plus ca asta toamna stiu ca a facut niste ciorchini mici cu boabe rare si marunte. Pentru mine e un monument pentru ca nu o vezi decat foarte rar.

Boabele cica pot fi mancat. Evident. Dar nu m-am indurat niciodata sa le rup.

Mai incolo un gospodar a facut putina ordine pe aria sa. Inlaturand prin taiere tufele a lasat ulmilor libertatea sa se dezvolte. Si pe ei i-a curatat de crengile inferioare pentru ca sa creasca pe verticala si sa se ingroase. Buna treaba, imi zic. In felul acesta peste catva ani vom avea copaci, poate sa fie un inceput de padure? E o adevarata problema cu alunecarile de teren pe dealul acesta, niste ulmi vigurosi ar mai stopa fenomenul. Problema e ca orice copac daca e mancat si ros de capre sau vite nu mai e copac, poate deveni doar o tufa. Ulmii acestia, protejati initial de arbustii din jur au crescut suficient sa nu mai poata fi mancati. Sper sa scape atentiei amatorilor de bulimaci pentru gard.  Aaa, acum imi dau seama privind poza, peste catva ani merge sa leg hamacul de ei.....

 In sfarsit ajung la releu
 

si fac pentru a nu stiu cata zecea oara poze cu satul meu

       La intoarcere am poposit in livada si intre doi pruni si mi-am intins hamacul. Am gasit in buzunarele generoase ale pantalonilor militari niste covrigi pe care uitasem ca-i luasem cu mine. Bucuros de ei am baut o gura de apa si am atipit putin avand in fundal sunetele vesele scoase de satenii care jucau popice intr-o gradina nu departe.