joi, 15 decembrie 2011

Posibile confuzii

Am dat peste niste fotografii facute asta primavara pe deal si m-am gandit ca ar fi de folos celor care sunt interesati de flora si fac primii pasi in cunoasterea ei. Exista riscul unor confuzii cu urmari mai putin placute atunci cand e vorba de culesul unor plante medicinale sau alimentare.

Planta de mai jos se numeste pochivnic, piperul-lupului sau mai pretentios ghimbir-salbatic (Asarum europaeum) si poate fi confundata destul de usor cu untisorul ( Ficaria ranunculoides). Creste prin paduri, in locuri umede. E folosita drept condiment sau planta medicinala prin unele tratate. Dar este considerata dupa autori mai seriosi drept planta toxica in ciuda unor beneficii si deci interzisa de la consum.




E destul de raspandit pe la mine urmatorul arbust. Se numeste darmoz ( Viburum lantana) si e inrudit cu calinul. Florile de darmoz pot fi confundate cu cele de soc negru ( Sambucus nigra), incurcatura poate fi evitata usor pentru ca darmozul infloreste in aprilie iar socul in iunie. Daca florile sunt toxice nu stiu exact dar nici recomandari nu am gasit pe nicaieri pentru ele, oricum nu sunt flori de soc. Cert este ca fructele (negre precum ale socului) sunt usor toxice si pot provoca greturi si voma. Frunzele difera foarte mult dar florile si fructele sunt deci cele care pot induce confuziile. Darmozul un arbust foarte frumos cand infloreste, pacat ca e destul de putin raspandit prin parcuri si gradini, se asociaza foarte bine cu lemnul-cainesc in garduri vii. Fructele la inceput sunt rosii apoi devin negre, la fel de ornamentale precum florile. Chiar si frunzele sunt aspectoase. Detalii mai jos.



Fata de posibilele confuzii prezentate de mai sus exista altele mai des intalnite ( ex bozul cu socul, socul negru cu socul rosu, socul rosu cu scorusul, darmozul cu calinul etc) dar despre ele gasiti usor informatii foarte bune pe alte pagini ale internetului.
Sper sa fie cu folos cele scrise de mine.

luni, 12 decembrie 2011

La plantat de 1 Decembrie

Ajuns acasa la tara intr-un fel de semi-concediu m-am apucat sa fac ceea ce nu am putut face toata toamana: sa plantez cate ceva pentru consolidarea unui mal al paraului care trece prin spatele gradinii. Pe mal a fost adus pamant cu camionul ani de-a randul si deci trebuia fixat cumva. Timpul pentru plantare este foarte intarziat dar vremea a fost buna. Chiar prea buna, de parca am fi fost in octombrie. Pamantul in schimb era tare ca piatra din cauza secetei. Am pus tarnacopul in functiune, harletul nu facea fata. Pe unde am intalnit balastru am mers mai usor dar am avut probleme cu pietrele. Gropile le-am facut mai adanci, am pus pamant si apa,

apoi am venit cu un strat de pamant uscat sa previn inghetarea radacinilor.

In gropi nu am mai pus pamantul scos din ele, era plin de pietre, am carat pamantul cu galetile de mortar din alta parte. Mi-au cocosat spinarea de functionar de birou.

Pomii plantati: salcami in principal, cateva salcioare si salcii. Salciile le-am pus langa parau, le place apa. Salcioarele, in spatele salciilor dar mai sus pe mal, sa aiba soare. Salcamii , in partea superioara a malului, ei nu se prea dau in vant dupa locuri inundabile. Asa se zice dar am vazut ca o duc destul de bine direct pe prundul garlei. Probabil nu le plac mlastinile, prundurile da. Oricum, ei se vor intinde inevitabil si in partea de jos prin drajoni de radacina. Puietii sunt luati din natura, si chiar din gradina unde imi tot rasar singuri salcami. Copacii plantati vor avea rol atat de consolidare a malului cat si de creare a unui spatiu verde, cu tenta salbatica, unde sa ma pot relaxa pe malul apei. Peste catva ani vor oferi nectar si polen albinelor.


Expunerea malului e sudica. In prim plan salcioara in spatele unui gard provizoriu din catina. Se vede gardul de sarma al gradinii in stanga, dupa el sunt plantati alti salcami in ultimii doi ani. Undeva in spate , langa rachitele crescute natural laga parau, se vede o gramada de lujeri de fasole, am vrut sa o indepartez dar m-am gandit apoi ca pana la primavara poate oferi adapost pentru iernat unor mici animale sau insecte si oricum va putrezi o buna parte pana atunci. Rachitele sunt grozave, a venit de cateva ori paraul umflat si ele au protejat malul. Se inclina ca o retea de plasa in sensul curgerii torentului si acopera malul nelasand paraul sa "muste"din el. Din contra, ele retin intre ele aluviuni aduse de parau "ingrosand" malul. Pentru ca ele sunt chiar langa parau si in spatele lor sunt salciile protejate de ele pana se vor prinde si dezvolta viguros, voi fi nevoit sa le scurtez putin cu foarfeca de vie, salciilor nu le prea place sa fie dominate de alte plante . Dupa ce rachitele vor fi depasite suficient in inaltime de salcii, le voi lasa in pace. Rachita si salcia sunt valoroase pentru albine primava. Rachita e buna de impletit cosuri, mobilier usor pentru terase etc.


Plantati mai demult (intre 1 si 2 ani):

Vedere dinspre parau a locului proaspat plantat . Din cauza culorii pamantii a puietilor nu se pot zari bine pe fundalul solului. In fata sunt doua salcii plantate cu radacina. Adica eu stiu ca sunt , se disting cam greu :) .Greu a fost si sa le scot. Cam o jumatate de ora alocata fiecaruia. Salciile se inmultesc in general prin butasi de dimensiuni mai mari, cam de 1,5-2 m lungime batuti in pamant cu partea groasa in jos, am cateva prinse de asta primavara prin aceasta metoda dar pe acestea din toamna le-am scos cu ceva radacini sa plece mai repede in vegetatie . Zic si eu. Iar gropile pentru plantat cam o ora fiecare. Erau bolovani de rau intepeniti unul in altul, sarea scantei si aschii din ei cand dadeam cu tarnacopul. Nu vreau sa ma plang sau laud, vreau sa spun ca ma avut o satisfactie imensa muncind fizic, simteam cu adevarat ca traiesc. Imi venea sa strig de bucurie. As vrea sa repet in fiecare an experienta, asa de bine m-am simtit. Recomand tuturor plantatul , te face sa te simti bine si face bine si naturii!
Malul arata destul de ....trist acum. Vara e verde de la vegetatia care creste aici (priviti ultima poza). Se vad rachitele de care va vorbeam mai sus ce tufe protective formeaza pentru mal.




Daca am timp si-mi ajuta Dumenzeu, la primavara voi incerca sa intercalez si vreo doi corcodusi, ceva lemn cainesc. Dar cu atentie sa nu deranjez spatiul vital al puietilor pusi pana acum.
Salcamul accepta sa fie umbrit lateral, imi place asta la el. Ii voi curata pe salcami de lastarii laterali dandu-le o crestere verticala. Pe cand salcia si salcioara vor si o dezvoltare laterala a coroanei. La salcie voi insista pe cresterea in grosime a trunchiului. Lemnul cainesc infloreste in mai-iunie cu flori albe foarte mirositoare. si creste peste tot pe deal, nu fac paguba daca iau acasa mai multi puieti . Mai am catva plantati in alta parte. Am observat ceva: daca vreti sa se prinda repede, alegeti doar puietii de lemn cainesc tineri, de dimensiuni mici, lastaresc imediat. Puietii mai mari au tanjit toata vara, am crezut ca s-au uscat, doar spre toamna le-au dat cateva frunzulite, bine ca nu i-am scos. Banalul corcodus e foarte rustic, are sanse mari sa fata fata solului saracacios de pe mal. Flori frumoase, melifere. Fructele cand se parguiesc sunt bune pentru bulionul de "zarzare" (la mine corcodusului i se spune zarzar, dar acela e cu totul altceva), si merg facute tuica. Sunt placute consumate proaspete.
Sa nu uit, voi acoperi pamantul cu ceva verde, de la Radu Iliescu am luat sfatul sa pun trifoi alb. Am vazut prin magazine samanta de trifoi alb de vanzare. Nu-i pretentios fata de sol, vrea ceva umiditate,rezista binisor la calcat in picioare, o duce bine si la umbra, inteleneste pamantul . E melifer. Daca il cosesc il dau cuiva la animale. Fixeaza azotul in sol. Se inmulteste singur prin stoloni. Poate fi mancat si de catre om in caz de supravietuire!

Vedem la anul rezultatele. Mos Nicolae a venit cu un cadou asteptat de cam toata lumea: a adus ploaie! Acum avem sperante de mai bine !

duminică, 16 octombrie 2011

Cruci din piatra cu inscriptii chirilice

Asta iarna, domnul profesor Grigore Rotaru imi scria ca in comuna mea sunt mai multe cruci din piatra trecute pe lista monumentelor istorice din judetul Buzau. In primavara, in urma unor plimbari am reusit sa fac cateva fotografii ale acestora. Fotografiile le uitasem prin calculator, mi-am amintit de ele dupa ce prietenul meu Florea Mircea Ion a prezentat troitele din piatra din zona sa. Mi-am amintit si....iar am uitat de ele. Un puternic stimulent al memoriei l-a avut articolul Muscel, un sat uitat din Tinutul Troitelor al neobositului Viorel Irascu, caruia nu cred ca i-a mai ramas vre-un coltisor necalcat al tarii noastre. Astazi am vazut pozele din nou, le pun pe blog, pe una din ele scrisul inca se pastreaza binisor.

Sa incep:

Crucea din fata cimitirului si bisericii din Sibiciu de Jos, datata 1791.
Nr crt din lista monumentelor istorice Buzau :868. Cod LMI 2004 : BZ-IV-m-B-02544








Crucea din fata cimitirului si bisericii din Panatau, datata 1790.
Nr crt din lista monumentelor istorice Buzau :860. Cod LMI 2004 : BZ-IV-m-B-02536




vedere laterala




Crucea de la Muchea Priporului, datata 1825.
Nr crt din lista monumentelor istorice Buzau :864. Cod LMI 2004 : BZ-IV-m-B-02540.
Este cea mai bine conservata, se poate citi binisor pe ea.
Alaturi de ea, la cativa metri, mai este o cruce din piatra datata 1928, se intelege, scrisa cu alfabet latin( aceasta din 1928 nu este trecuta in lista monumentelor istorice).




vedere din partea stanga (cum privin catre ea)si din dreapta

Crucea din 1928





Crucea din fata cimitirului si bisericii din Plaisor, datata 1793.
Nr crt din lista monumentelor istorice Buzau :863. Cod LMI 2004 : BZ-IV-m-B-02539






Crucea din crivina (Sibiciu de Jos). Se gaseste pe vechiul drum catre Zaharesti, acum e pe un teren agricol privat. Nu este trecuta in lista monumentelor istorice pentru ca nu cred ca s-a stiut de existenta ei. In copilarie, am putut distinge in lateral, cred ca anul 1824. Nu-mi mai amintesc exact, nu am mai vazut crucea de 20 si ceva de ani. Oricum, stiu ca o plasam cumva la catva ani dupa revolutia lui Tudor Vladimirescu. Scrisul se mai distingea pe atunci dar nu ma pasiona prea tare....Ar merita trecuta si ea in lista monumentelor istorice.





Mai este trecuta in lista monumentelor istorice crucea din piatra din gradina lui N. Toma. Nr crt din lista monumentelor istorice Buzau : 869. Cod LMI 2004 : BZ-IV-m-B-02545. Banuiesc ca este crucea din curtea lui nea Nicu Toma, o cunostinta de-a mea. De putoare ce sunt (sta la cateva sute de metri de mine) nu m-am abatut pe ulita unde locuieste pentru o fotografie. Cand voi ajunge la tara voi face un update la articolul acesta.

vineri, 16 septembrie 2011

Salcioara

Asta primavara, am trecut paraul din spatele gradinii in incercarea de a face putina miscare si a-mi mai clati ochii prin vegetatie. Era cam dupa trecerea florilor la salcam. Mi-a atras atentia o "salcie" pe care o vedeam din curte si nu i-am dat nici o importanta pana atunci. De ce? Pentru ca emana un miros tare placut, apropiat cerii de albine si era tot o bazaiala. M-am apropiat, un numar mare de albine cercetau florile galbene, mirositoare, ale acestei "salcii". Frunzele erau de salcie dar trunchiul era contorsionat, semana mai mult a maracine, plus ca ramurile tinere aveau ghimpi. Am fost derutat, chiar nu stiam de vreo salcie sa aiba astfel de flori si sa infloreasca atat de tarziu. Si salcie cu ghimpi ??? Rusinicaaa...! Sunt si eu necunoscator ca multi altii. Cel putin , cat batusem coclaurile, nu o stiam de prin zona. Am intrebat vecinul care o plantase (cu scopul de a apara malul paraului de inundatii) si mi-a zis ca a fost prinsa cu un butas adus de cineva.





Interesul meu a crescut. Cum se numeste? Ce caracteristici are? Am vazut ca e apreciata de albine, dar cat de melifera e? Ar fi bine sa o plantez si eu ?
Verbal nu mi-a putut spune nimeni, toti ii ziceau salcie. Initial am mers pe un drum gresit, o cautam printre membrele familiei salciilor. Chiar si in "Arbori si arbusti meliferi" (scrisa de dr. ing. Nicoleta Ion), o carte care nu trebuie sa lipseasca din biblioteca iubitorilor de natura, o cautam unde nu trebuie trecand peste pagina unde era prezentata si eu nu stiam. Arbustul se numeste Salcioara (Eleagnus angustifolia l. ) sau Salcie mirositoare (normal :) ) si face parte din familia Elaeagnaceae adica e inrudita cu catina!!!
Poze cu florile nu am facut atunci, dati o cautare pe net, dar va pot pune altele facute mai tarziu de mine. Se vad frunzele care m-au indus in eroare. Ghimpii si fructele asemanatoare maslinelor (in unele tari i se mai spune si maslin rusesc, ca de pe acolo se trage).


Pe scurt, din carti, de pe net, dar si observatii directe facute de mine, de-a valma:
-e de origine din vestul si centrul Asiei;
-seamana cu salcia dar are trunchiul precum catina (se intelege, mult mai inalta6-8 metri);
-are ghimpi;
-infloreste intre salcam si tei, e bine cercetata de albine, da cam 100 kg la hectar;
-e excelenta ca arbust decorativ in curti, parcuri, frunzele argintii, florile mici, galbene, placut mirositoare;
-ramurile nu sunt bune de impletit precum la salcie;
-fixeaza bine solul (uraaa, chiar am nevoie de asa ceva pe malul garlei);
-e buna la creat perdele de protectie datorita ghimpilor (as spune ca destul de slab totusi, nu se compara cu catina);
-ii merge si pe soluri sarace gen prund de rau;
-fixeaza azotul in sol (buna treaba);
-apreciaza lumina (atentie unde o punem, totusi, daca va uitati in prima poza, salcioara e asezata la nord de un nuc falnic, are lumina directa doar dimineata);
-ajunge la maturitate in doar catva ani;
-am gasit pe undeva ca rezista bine inundatiilor, putand sta mai mult timp acoperita de ape, informatie pentru care nu bag mana in foc;
-lasata de capul ei e invaziva dar nu asa de periculos precum cenuserul (otetarul salbatic);
-se inmulteste prin marcotaj, butasire si seminte (prefer sa caut puieti crescuti in pepiniera naturii, e gratis );
-daca mai stiti si alte caracteristici adaugati voi ( de exemplu nu stiu nimic despre fructe la ce sunt bune), pe mine m-a convins sa o plantez.

Legat de inmultire, acum ca am indentificat-o, am inceput sa o vad peste tot (sunt in cautare de puieti) : pe prundul raurilor, pe campuri nelucrate, in prejma oraselor, in parcuri, chiar in cateva curti taranesti. Am pus ochii pe cativa puieti aflati in apropierea mea:



Pe soseaua de centura a Buzaului, intre fabrica de bere si Dedeman sunt hectare intregi acoperite cu salcioara, daca nu am de unde, iau de acolo!

miercuri, 6 iulie 2011

O iesire usoara cu familia pe sub Gosa

Daca timpul liber imi este acum dedicat familiei, mai gasesc cate o ocazie in care sa mai ies. Pentru ca am iesit cu familia am ales sa iau masina sa fac o tura pana la Muscelul Caramanesc, un loc atat de drag mie.
Am facut un mic popas la intrare in sat pentru a-l menaja pe cel mic, timp in care am retinut pe aparatul foto cateva cadre cu Gosa



Poze asemanatoare din zona ati mai vazut la mine.

In satul inlemnit de canicula am cautat biserica. Era inchisa, am fi vrut sa o vedem deoarece am inteles ca pictura are ceva deosebit. Am indentificat masa cu tablia formata dintr-o singura lespede de piatra.


sprijinita de peretele bisericii o cruce cu inscriptie in chirilica


Pe drumul de intoarcere am hotarat sa ne oprim undeva la umbra pentru ca baiatul nostru nu mai facea fata caldurii, in ciuda aerului conditionat. Am gasit la poalele Goshii, pe malul unui parau, un palc de padure. Se vede clar diferenta dupa lumina. Afara era cuptor.

Am intins foaia de cort, deasupra foii am pus pentru izolare folia de acoperit parbrizul , pentru ca nu am gasit altceva prin masina. Buna si aia. Ador sa improvizez.
Piciul a fost tare incantat. Se vede ca-i prieste in natura.



a papat laptic si a adormit repede. Am adunat pelin pe care l-am pus imprejurul sau pentru a alunga furnicile. Stiam ca purecii si capusele nu agreaza pelinul si am constatat, urmarind niste furnici, ca nici ele nu-l plac, ocolindu-l. Atentie, paianjenii nu au nici o treaba cu pelinul, par chiar sa le placa, unii verzi la culoare se adapostesc in el.


Oricum, metoda a dat roade. Baiatul nu a fost piscat de nici o insecta cu toate ca misuna de furnici si altele. L-am supravegheat mai mult timp si am vazut cum furnicile se abateau de la drumul lor cand intalneau pelinul.


Am profitat de asta si am adunat niste fragi. Ne-a ajuns pentru un borcanel de dulceata. Asa, ca delicatesa.
Pe drumul de intoarcere am cascat ochii mai bine dupa "balarii". La un ciuciur cu apa mi-a atras atentia Degetarul sau Degetarul Galben (digitalis grandifora)


O planta cu o floare foarte frumoasa. Din frunzele ei (ca si ale inruditelor Degetel Lanos, cu care l-am confundat prima data datorita florilor galbene si Degetelul Rosu care se si cultiva) se extrage digitalina, o substanta care am inteles ca nu a putut fi sintetizata in laborator. Digitalina e folosita in anumite boli de inima. Atentie, nu urmati sfaturile unora din tot felul de reviste sau carti care spun ca se poate face ceai din frunze de degetar sau din degetel. Se foloseste doar sub forma de preparate farmaceutice si sub indrumarea medicului specialist. Planta e toxica!

Putin mai departe m-am trezit fluierand ca dupa playmate-uri. Am dat masina inapoi sa vad mai bine.



Nu o mai vazusem decat in carti. Sunt aproape sigur ca e Branca Ursului ( heracleum spondylium). Daca ma insel , corectati-ma. Barbatii stiu la ce e folosita ;) . Si nu doar de ei. Adica e cea mai buna din domeniu din flora spontana. Sunt familii care au avut in sfarsit, dupa lungi straduinte, copii urmand cura cu tinctura de Branca Ursului.

Ceva mai departe, tot pe marginea drumului, am vazut o tufa de Slabanog ( impatiens non-tangere).


Frumoasa floare mai are.
Dupa nume se intelege la ce era folosita in trecut.

Pe marginea paraului am retinut si Varga Ciobanului sau Scai Voinicesc ( dispsacus silvestris). Momentan nu ii daduse maciuliile caracteristice dupa care e si foarte usor de indentificat.


La ce e buna ca planta medicinala putem gasi pe net sau in carti, eu doar atrag atentia asupra unei proprietati interesante a frunzelor. Aduna apa de ploaie dar si cea de roua si o tine toata ziua. In poza de mai jos nu am surprins prea multa cantitate de apa , dar langa casa mea e un sant pe care creste o balarie ca aceasta si dupa trei zile caniculare era adunata foarte multa apa, cred spre o jumatate de pahar la o pereche de frunze. Daca ne place infuzia cu insecte, se poate bea linistit cu un pai :) . Dar cel mai des ea creste pe langa ape asa ca mai bine cautam de baut sursa de apa!


Incantati de darurile naturii ne-am intors acasa. Cand vom putea sa mai iesim in natura vom mai vedea. Am si eu filosofia mea: planurile cele mai bune se fac din mers!