Citind pe blogul Georgianei despre frumoasa iesire pe bicicleta pana in Poiana Cozeanca am cautat fotografii de asta vara-toamana facute cu ocazia plimbarilor mele pe acolo. Devin poate din ce in ce mai zgarcit la vorba, sau poate nu merit sa scriu prea multe pentru ca ma simt vinovat de a nu fi simtit in totalitate intreaga energie ce se gaseste in acel loc. Cert este ca poiana Cozeanca, ma cheama din nou sa-i privesc frumusetea si sa-i descopar vestigiile rupestre ascunse in apropierea ei. Poate atunci sa descriu mai multe, dupa ce o voi privi cu mai mult respect. Respect pentru strasihastrii, pentru stramosii daci liberi ce au trait pe aici, pentru sihastrii crestini care au locuit in continuarea strasihastrilor in aceste adaposturi in stanca, respect pentru martirii din aceasta zona, pentru Sfantul Sava care era se pare dintr-un sat apropiat ( Muscelul Caramanesc. Respect chiar si pentru migratorii care au trecut prin zona, poate o parte din sangele lor il avem noi astazi in vine.
Aceasta Tara a Luanei, cum este numita intreaga zona, are un aer, o atmosfera, pe care o simti speciala. Cerul e de un albastru-altfel, lumina soarelui e ca de neon, totul parca are alta densitate, e mai greu.
Mai putine vorbe pana data viitoare cand voi mai calca pe acolo! Sunt multe pe care nu le-am vazut inca. Acum cateva poze:
Privind Gosa dinspre Muscelul Caramanesc:
Poiana Cozeanca, cea plina de frumusete si de mister
dar si de scorusi
Chilia lui Dionisie
Bisericuta lui Iosif
Molidul rosu, din fata bisericutei lui Iosif, un adevarat monument al naturii
Piatra ingaurita
Ce e mai frumos e ascuns in padure, sper la o noua iesire sa le pot vedea si pe acelea!
Aceasta Tara a Luanei, cum este numita intreaga zona, are un aer, o atmosfera, pe care o simti speciala. Cerul e de un albastru-altfel, lumina soarelui e ca de neon, totul parca are alta densitate, e mai greu.
Mai putine vorbe pana data viitoare cand voi mai calca pe acolo! Sunt multe pe care nu le-am vazut inca. Acum cateva poze:
Privind Gosa dinspre Muscelul Caramanesc:
Poiana Cozeanca, cea plina de frumusete si de mister
dar si de scorusi
Chilia lui Dionisie
Bisericuta lui Iosif
Molidul rosu, din fata bisericutei lui Iosif, un adevarat monument al naturii
Piatra ingaurita
Ce e mai frumos e ascuns in padure, sper la o noua iesire sa le pot vedea si pe acelea!
Cand poti ma anunti si poate mergem impreuna :)
RăspundețiȘtergereDesigur!
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru link! Foarte frumoase imagini aici, se pare ca ne-au atras privirile cam aceleasi cadre. O prezentare scurta poate fi cateodata chiar mai fascinanta decat una ampla, ca in cazul postarii de mai sus.
RăspundețiȘtergereDa, cam aceleasi cadre ne-au atras privirile. As mai fi pus si o poza cu Fundul Pesterii dar am renuntat cand am vazut acasa fotografiile :(.
RăspundețiȘtergereAi observat, ca in fotografii, nu poate fi redata aceasta grota asa cum trebuie? Bine, asta si de la faptul ca a trebuit sa var aparatul printre gratiile de la intrare.
Aţi „privit“ Goşa de din vale de Camboru, punctul se numeşte „ La Crucea Albă“ – nume mai nou, sau: „ La Crucea Bălană“ – mai vechi.
RăspundețiȘtergereÎn prima poză – cum derulăm pagina de sus în jos – pe firul de drum ce se îndreaptă spre centrul imaginii – urcăm spre Lacurile Goşei ( Gotei – la origini ); cele trei lacuri ( două artificiale ) ar trebui cercetate de arheologi: acol , în mâl …. olane făcute cu mâna.
În a doua imagine ( Vârful Goşei) conţine în virtual spre stânga şi Vârful Ivoiu ( denumiri fascinante !) – acoperit în fotografie, în prim plan, de un salcâm. Vârful Ivoiu este un vârf retezat ( mai sunt trei în zonă ). Memoria colectivă spune: aici la poalele minimasivului a existat comunitate ( satul Seciu ) – un sat de tranziţie, dar în vechimea timpului , cu multe secole până la înfiinţarea satului Seciu a existat o comunitate străveche ( au folosit piatră când s-a format satul Seciu) şi , în acelaşi timp, pe partea cealaltă a Ivoiului, înspre Gornet , Begu , Predeal – altă comunitate. Ambele comunităţi ( pe vremea când ritualurile se desfăşurau pe platou fără acoperiş ) urcau acolo la Ivoiu – către un loc sacru. Acum locul are denumire improprie: În muchie la Arie . Retezarea vârfului este artificială , forma platoului – un cerc – ne conduce către ideea unui cult solar. Cândva platoul era acoperit cu plăci de piatră. De pe platou – La Ivoiu – se zăreşte locul înspre Begu – unde a fost schit – loc vizitat de Odobescu în 1871 – însoţit de episcopul în cauză ( am uitat denumirea locului – aproape de zona cu trovanţi … de la Predeal).
Imaginile conţin informaţie ascunsă ( copleşitoare !).
În prima poză : Vârful Boşoveiul … pentru musceleni … vestitorul timpului probabil; în trecut , prin acele păduri a trăit o pereche de bouri … am întrebat multe persoane pricepute în probleme ale denumirilor: Camboru ( cuvânt dacic 100 procente ) … ce origine să aibă ?
Până când revin: să fie numai bine !
Multumesc pentru informatii. Chiar nu aveam pe cine sa intreb cum se numesc obiectivele din poze. Chiar multi localnici nu mai stiu exact.
RăspundețiȘtergereDomnule Rotaru, daca pana acum am tot batut coclaurile fara sens, de cand am citit de la dumneavoastra pe blog despre semnificatia acestor locuri pline de legenda, cred ca voi dedica mai mult din timpul liber scotocirii si cercetarii lor. Voi impleti astfel doua placeri ale mele: interesul pentru istorie cu iesirile in natura.
Frumoase imagini,nice blog :)
RăspundețiȘtergereMultumesc! Vreau atat, sa fie un blog luminos!
RăspundețiȘtergereAm fost si eu sambata cu fratele tau :). Foarte frumos dar am ales o perioada cam proasta sa mergem. Ne-am cam chinuit cu noroaiele.
RăspundețiȘtergereTe astept si la vara sa mergem pe acolo. Atunci sa vezi ce frumos e! Sau sa ne riscam la iarna pe zapada? ;)
RăspundețiȘtergere