marți, 8 februarie 2011

La Predeal

Asa-i ca va asteptati sa vorbesc despre Predeal-Valea Prahovei? Nici o legatura cu el. Are si comuna mea Predealul ei, e un catun, acum abandonat, dar foarte pitoresc. Situat mai sus de satul Begu, la o ora de mers pe jos de el, trecand pe langa stana lui Nea Tica si dealul Blidisel (821 m) , pe un drum pe care gospodarii isi aduc vara fanul de la Gosa, un drum dificil care il protejeaza de eventualii pantofari profanatori. Daca ploua nici cu 4X4 nu reusesti intotdeauna sa urci (e verificat). Vedeti mai jos de ce.




As fi incropit o poveste, dar am fost de cateva ori acolo in vara si toamna trecuta si le cam amestec in cap excursiile. Avea dreptate prietenul Mihai Baboi cand imi zicea sa postez imediat ce am facut o iesire pentru a nu pierde amanuntele. Asa ca sunt nevoit sa postez poze facute vara dar si toamna. Doar cateva comentarii la unele din ele.

am baut apa cu ciutura scoasa dintr-o fantana:


o magazie de unelte interesanta intr-o gradina:

Alte imagini surprinse pe drumul catre Predeal:
culorile toamnei:




In fundal se zareste marginea plantatiei de pini de la Muchea Panataului, baietii care au fost la workshopul de asta vara isi amintesc despre ce este vorba
o poza toamana:
o poza vara:
un scaun natural din piatra ne asteapta :


Intrarea in Predeal, se mai vad livezile de o parte si alta a drumului, multe case s-au daramat dar cateva inca mai sunt in picioare si sunt semne ca sunt folosite temporar de proprietarii ( acestia locuiesc in satele de mai jos, spre civilizatie) care mai cultiva cateva din gradini:


Dar nu pentru cateva case subrede am urcat , ci pentru dealul langa care e situat catunul, numit Dealul cu Pietre, acesta e format dintr-o multime de trovanti.

Dealul cu Pietre:



un izvor cu apa de baut la poalele Dealului cu Pietre:
trovantii-vedeti ce forme curioase a putut face natura:



De aici se vede poiana Gosa, locul unde isi au oamenii fanetele. Dupa mine, Raiul.
E locul unde fug in vise mele.
o poza vara

o poza toamana

12 comentarii:

  1. Deci anul asta mergem la Predeal :).

    RăspundețiȘtergere
  2. Lasa Marius, ca facem o tura pe acolo si de data asta o sa scrii articolul cu detaliile proaspete :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Acolo am vrut sa mergem atunci de sfarsit de an si Anul Nou,facem o tura binenteles, poate cand totul va fi verde si plin de floare.

    RăspundețiȘtergere
  4. In ce loc special locuiesti.Trovantii sint minunati. Am citit despre ei ca pot creste si se pot si deplasa.Cred ca nu te saturi niciodata de calatorit,cit de mult ai vizita locurile,totdeauna vei avea ceva nou de vazut.

    RăspundețiȘtergere
  5. Despre trovanti in general nu stiu prea multe, eu le-am zis trovanti pentru ca asa le-a mai zis un prieten. Dupa ce am citit ce mi-ai scris am cautat pe net http://ro.wikipedia.org/wiki/Trovant parca difera pietrele mele de trovantii adevarati care cica nu se gasesc decat in doua locuri din tara. Adica sa fie la mine al treilea????
    Pana la urma cred ca pietrele mele sunt doar niste modesti bolovani modelati de ploi si vant.

    RăspundețiȘtergere
  6. Aglomeraţia unor zile m-a ţinut departe de tastatură … ştiam că sunt dator cu unele explicaţii, am vizitat – deocamdată – ultima postare …trebuie să mă credeţi că am recunoscut fiecare frunză, dumneavoastră fotografiaţi zona cu faţa spre nord-est, eu, privind din Camboru fotografiez cu faţa spre sud-vest
    Acolo este Raiul ….aferim ! De la energetica pământului până la felul cum şopteşte frunza plopului când plânge … toate ne spun că acele locuri sunt unice . Eu am poze cu trovanţii de la Vâlcea - Costeşti, căutaţi pe blogul Străsihaştrii …. găsiţi despre trovanţii de la Ulmet, am de gând a scrie ceva despre cei din Plopiş … ştiam de ceea ce aţi expus dv. şi că acolo a fost un schit care mai dăinuia în 1871 când a vizitat de Odobescu toate Rupestrele.
    Găleata de lemn este ciutura, aţi băut apă din căuş …. şi fântâna aceea cu ghizduri bordei ( bâlca ) …Bâlca Neagra ( daţi pe Net …) Bâlca din Seciu, Lacurile Goşei ( două sunt făcute artificial de goţi …) . Ce surpriză !
    O să revin … după ce îmi revin ! Noapte bună , domnule …m-ai răvăşit cumplit !

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc pentru vizita si pentru comentariu domnul Rotaru.
    Cu toate ca sunt un profan, am simtit de fiecare data cand am calcat prin acele locuri, emotia unui lucru pe care nu am putut sa-l definesc. Acum inteleg ca e incarcatura energetica care stapaneste Tara Luanei si se rasfrange pana aici, in marginee ei. Si mai cred ca nu e dat oricui sa simta asta, multi nu simt, vad doar o poiana obisnuita cum sunt multe.Senzatia nu are legatura cu peisajul, locuri incomparabil mai frumoase sunt destule in tara asta, dar sentimentul ca am trecut de niste bariere intr-o alta lume ma apasa precum presiunea hidrostatica intr-un bazin cu apa. Pe aici traiau dacii liberi? Si gotii ? Oare de prin vr-un sat de pe aici sa fi fost Sfantul Sava cel martirizat in raul Buzau si numit si Sava Gotul? Pe aici sa fi pribegit la inceputuri Sfanta Teodora de la Sihla dupa arderea manastirii Varzaresti de catre turci?
    Poate daca am asculta cu atentie intr-o seara linistita am auzi amestecate cu adierea vantului vocile stramosilor si rugaciunile sfintilor care au trecut pe aici .

    RăspundețiȘtergere
  8. Sunt locurile natale ale tatalui meu si sunt placut surprins ca au aparut tineri, in zona, care apreciaza acele meleaguri si le popularizeaza. Ultimele familii din catun au fost cele ale lui Ion Mirica si Ilie Morogan, daca nu ma insel...E un catun care nu a cunoscut vreodata electricitatea, situat pe culmea Gosei, intr-un loc destul de pitoresc, dar usor arid si salbatic, chiar la poalele dealului Blidisel, deal care ofera o panorama desosebita. Dinspre Panatau, Sibiciu, satul Begu e putin mai greu de ajuns, in schimb dinspre Colti e mai accesibil.
    Acum, teze protocroniste care mai de care mai SF au tot aparut de la Densusianu incoace - o civilizatie locala ar sta la baza culturii europene - culminand in zilele noastre cu Napoleon Savescu - dacii ar fi cucerit Europa de Vest, America si chiar Japonia - sau Tonciulescu, cu a sa Tara a Luanei...Ce mai incolo si incoace, cu putin efort am putea spune ca spatiul carpato-danubiano-pontic e leaganul umanitatii. Asta in contrast cu perceptia occidentalilor, care considera ca suntem locul de obarsie al tiganilor...Cert este ca Valea Buzaului e o zona care abunda in vestigii religioase, de la troite si chilii sapate in stanca, pana la schituri si manastiri. Despre astfel de sihastrii si alte vestigii istorice si culturale scrie, in ultimul timp, admirabilul profesor Rotaru, originar din Colti, care sa straduie - cu talent literar, zic eu - sa aduca in atentia lumii micile si marile comori cu care Dumnezeu a binecuvantat aceste meleaguri.

    RăspundețiȘtergere
  9. Multumesc pentru vizita si comentariu. Te mai astept pe aici!

    RăspundețiȘtergere
  10. Felicitari pentru blog, am dat peste el intamplator pe net si am gasit locurile in care am copilarit.Ma numesc Mihai Japie si probabil unii dintre cititorii blogului isi vor aminti de mine.Am crescut in acele locuri, m-am jucat si am petrecut ani frumosi ai copilariei si adolescentei mele.La crucea din imagine am pus flori cu prietenii copilariei, pe pietrele acelea saream si ma ascundeam....Minunate vremuri.Felicitari inca o data, ai reusit sa aduci un zambet unei persoane aflate la mii de km departare de acel loc minunat!

    RăspundețiȘtergere
  11. Multumesc Mihai! Poate suntem si ceva rude, am veri cu numele de Japie. Presupun ca esti departe, in strainatate, ma bucur ca am putut sa te binedispun prin imaginile satului natal.

    RăspundețiȘtergere