O dupa-amiaza perfecta (pentru mine)

Sa ies in natura inseamna pentru mine incheierea unei saptamani. Nu mai am timp sa fac deplasari lungi, dar 2-3 ore pot rupe in week-end. Macar de urc acelasi deal de mai multe ori intr-o luna si tot nu ma las, ca sa nu ma plictisesc aleg trasee diferite. Asa dealul imi pare altul. Acum am urcat pe dealul Releului, l-am atacat ocolindu-l prin garla Plaisorului . Unele poze vi se vor parea cunoscute, e normal, urc destul de des acolo. Mi-am luat ranita, bag in ea un vechi scaun de camping, cateva lucruri de stricta necesitate, imi chem cei doi caini. Cainii mei, cand ma vad imbracat in camuflaj, stiu ca se lasa cu o plimbare, nu ma mai inteleg cu ei de veseli ce sant. O iau la pas, cand aud in spatele meu un schelancait: un catelus pripasit de o luna pe la mine a iesit pe sub gard si vrea sa mearga prima data cu noi. Stiind ca voi merge prin locuri greu de trecut pentru el, am ezitat sa-l iau cu mine. Dar aveam de ales? De ce sa nu isi faca si el botezul padurii? Nu m-a dezamagit, chiar daca la inceput scancea ca un copil de fiecare data cand era oprit de vre-un mal sau de apa si noi ne indepartam, isi facea curaj si trecea.

O iau pe garla, ocolind catunul Diculesti, ca-s mai interesante locurile.



Incep urcusul prin padure:
Pamantul e alunecos, nu mai pot urca asa repede cum eram invatat. Mai folosesc si de maini. Sunt atent si la crengi pentru ca intr-o tura anterioara mi-a intrat una in ochi, acum as fi aratat ca un pirat :).
Ajung sus, in spatele releului, fac o poza cu un peisaj care l-ati mai vazut, dar fara zapada. In stanga, cu prima biserica e Plaisorul; in dreapta, mai in spate, cu cealalta biserica , Panataul. Dealul inalt din stanga (cu platou) e Chichilaia, iar in dreapta se vede Blidiselul.


Trec repede sa fac un foc pentru ca-s fleasca si trebuie sa ma usuc. Lemne uscate sunt destule, trebuie doar sa fac un pat dublu pentru ca e multa umezeala jos.


In timp ce ma incalzesc, golanii mei se joaca sau isi curata gheata prinsa de par si de picioare. Mai dau cainii si cate o tura prin padure, coborand spre garla. Aud prin padure latrand doar glasul subtire al Piciului care incearca sa se tina dupa ei.

Ca sa ma incalzesc si pe dinauntru, zdrobesc niste catina culeasa direct din maracini, incalzesc niste apa si imi fac un ceai. E acru, dar bun. Mie asa imi place.



Pozele acestea doua cu mine mi le-a facut un tinerel care venise cica sa taie un brad de Craciun. I-am explicat cu argumente ca intentia lui nu-i buna, pentru doua saptamani e pacat sa strici un viitor arbore, plus ca-i si ilegal, e plantatie de conifere. Una e sa cumperi un brad din al carui pret Romsilva face impaduriri si da oamenilor de lucru si alta e sa tai dupa capul tau un pom deja plantat. S-a lasat convins de argumente dar si de faptul ca nu sunt brazi la noi, ci doar molid si pin.

Multumit, m-am intors pe alt traseu, pe cel direct si mai facil, pe langa releu, pentru a admira panorama.

Aici avem Patarlagele:
Iar aici Sibiciu de Jos: