Timp liber

O alta utilizare a napului (Napul-partea a doua)

2012-01-31T11:46:00.007+02:00

Cultura napilor, o solutie tehnicã pentru diminuarea pagubelor produse de mistreti în culturile agricole de ing. Grigore Radu

Banuiam de mult aplicatia si rezultatul evident: culturi agricole mai putin afectate, agricultori mai linistiti, mistreti mai bine hraniti, vanatori dar si ecologisti mai fericiti.
P.S. nu exagerati totusi cu lucrarile : trebuie initial un gard pentru a nu compromite cultura ptr primul an, insamantati napii, uitati de ei un an.

Posibile confuzii

2011-12-15T09:51:00.013+02:00

Am dat peste niste fotografii facute asta primavara pe deal si m-am gandit ca ar fi de folos celor care sunt interesati de flora si fac primii pasi in cunoasterea ei. Exista riscul unor confuzii cu urmari mai putin placute atunci cand e vorba de culesul unor plante medicinale sau alimentare.

Planta de mai jos se numeste pochivnic, piperul-lupului sau mai pretentios ghimbir-salbatic (Asarum europaeum) si poate fi confundata destul de usor cu untisorul ( Ficaria ranunculoides). Creste prin paduri, in locuri umede. E folosita drept condiment sau planta medicinala prin unele tratate. Dar este considerata dupa autori mai seriosi drept planta toxica in ciuda unor beneficii si deci interzisa de la consum.

E destul de raspandit pe la mine urmatorul arbust. Se numeste darmoz ( Viburum lantana) si e inrudit cu calinul. Florile de darmoz pot fi confundate cu cele de soc negru ( Sambucus nigra), incurcatura poate fi evitata usor pentru ca darmozul infloreste in aprilie iar socul in iunie. Daca florile sunt toxice nu stiu exact dar nici recomandari nu am gasit pe nicaieri pentru ele, oricum nu sunt flori de soc. Cert este ca fructele (negre precum ale socului) sunt usor toxice si pot provoca greturi si voma. Frunzele difera foarte mult dar florile si fructele sunt deci cele care pot induce confuziile. Darmozul un arbust foarte frumos cand infloreste, pacat ca e destul de putin raspandit prin parcuri si gradini, se asociaza foarte bine cu lemnul-cainesc in garduri vii. Fructele la inceput sunt rosii apoi devin negre, la fel de ornamentale precum florile. Chiar si frunzele sunt aspectoase. Detalii mai jos.

Fata de posibilele confuzii prezentate de mai sus exista altele mai des intalnite ( ex bozul cu socul, socul negru cu socul rosu, socul rosu cu scorusul, darmozul cu calinul etc) dar despre ele gasiti usor informatii foarte bune pe alte pagini ale internetului.
Sper sa fie cu folos cele scrise de mine.

La plantat de 1 Decembrie

2011-12-12T10:27:00.035+02:00

Ajuns acasa la tara intr-un fel de semi-concediu m-am apucat sa fac ceea ce nu am putut face toata toamana: sa plantez cate ceva pentru consolidarea unui mal al paraului care trece prin spatele gradinii. Pe mal a fost adus pamant cu camionul ani de-a randul si deci trebuia fixat cumva. Timpul pentru plantare este foarte intarziat dar vremea a fost buna. Chiar prea buna, de parca am fi fost in octombrie. Pamantul in schimb era tare ca piatra din cauza secetei. Am pus tarnacopul in functiune, harletul nu facea fata. Pe unde am intalnit balastru am mers mai usor dar am avut probleme cu pietrele. Gropile le-am facut mai adanci, am pus pamant si apa,

apoi am venit cu un strat de pamant uscat sa previn inghetarea radacinilor.

In gropi nu am mai pus pamantul scos din ele, era plin de pietre, am carat pamantul cu galetile de mortar din alta parte. Mi-au cocosat spinarea de functionar de birou.

Pomii plantati: salcami in principal, cateva salcioare si salcii. Salciile le-am pus langa parau, le place apa. Salcioarele, in spatele salciilor dar mai sus pe mal, sa aiba soare. Salcamii , in partea superioara a malului, ei nu se prea dau in vant dupa locuri inundabile. Asa se zice dar am vazut ca o duc destul de bine direct pe prundul garlei. Probabil nu le plac mlastinile, prundurile da. Oricum, ei se vor intinde inevitabil si in partea de jos prin drajoni de radacina. Puietii sunt luati din natura, si chiar din gradina unde imi tot rasar singuri salcami. Copacii plantati vor avea rol atat de consolidare a malului cat si de creare a unui spatiu verde, cu tenta salbatica, unde sa ma pot relaxa pe malul apei. Peste catva ani vor oferi nectar si polen albinelor.

Expunerea malului e sudica. In prim plan salcioara in spatele unui gard provizoriu din catina. Se vede gardul de sarma al gradinii in stanga, dupa el sunt plantati alti salcami in ultimii doi ani. Undeva in spate , langa rachitele crescute natural laga parau, se vede o gramada de lujeri de fasole, am vrut sa o indepartez dar m-am gandit apoi ca pana la primavara poate oferi adapost pentru iernat unor mici animale sau insecte si oricum va putrezi o buna parte pana atunci. Rachitele sunt grozave, a venit de cateva ori paraul umflat si ele au protejat malul. Se inclina ca o retea de plasa in sensul curgerii torentului si acopera malul nelasand paraul sa "muste"din el. Din contra, ele retin intre ele aluviuni aduse de parau "ingrosand" malul. Pentru ca ele sunt chiar langa parau si in spatele lor sunt salciile protejate de ele pana se vor prinde si dezvolta viguros, voi fi nevoit sa le scurtez putin cu foarfeca de vie, salciilor nu le prea place sa fie dominate de alte plante . Dupa ce rachitele vor fi depasite suficient in inaltime de salcii, le voi lasa in pace. Rachita si salcia sunt valoroase pentru albine primava. Rachita e buna de impletit cosuri, mobilier usor pentru terase etc.

Plantati mai demult (intre 1 si 2 ani):

Vedere dinspre parau a locului proaspat plantat . Din cauza culorii pamantii a puietilor nu se pot zari bine pe fundalul solului. In fata sunt doua salcii plantate cu radacina. Adica eu stiu ca sunt , se disting cam greu :) .Greu a fost si sa le scot. Cam o jumatate de ora alocata fiecaruia. Salciile se inmultesc in general prin butasi de dimensiuni mai mari, cam de 1,5-2 m lungime batuti in pamant cu partea groasa in jos, am cateva prinse de asta primavara prin aceasta metoda dar pe acestea din toamna le-am scos cu ceva radacini sa plece mai repede in vegetatie . Zic si eu. Iar gropile pentru plantat cam o ora fiecare. Erau bolovani de rau intepeniti unul in altul, sarea scantei si aschii din ei cand dadeam cu tarnacopul. Nu vreau sa ma plang sau laud, vreau sa spun ca ma avut o satisfactie imensa muncind fizic, simteam cu adevarat ca traiesc. Imi venea sa strig de bucurie. As vrea sa repet in fiecare an experienta, asa de bine m-am simtit. Recomand tuturor plantatul , te face sa te simti bine si face bine si naturii!
Malul arata destul de ....trist acum. Vara e verde de la vegetatia care creste aici (priviti ultima poza). Se vad rachitele de care va vorbeam mai sus ce tufe protective formeaza pentru mal.

Daca am timp si-mi ajuta Dumenzeu, la primavara voi incerca sa intercalez si vreo doi corcodusi, ceva lemn cainesc. Dar cu atentie sa nu deranjez spatiul vital al puietilor pusi pana acum.
Salcamul accepta sa fie umbrit lateral, imi place asta la el. Ii voi curata pe salcami de lastarii laterali dandu-le o crestere verticala. Pe cand salcia si salcioara vor si o dezvoltare laterala a coroanei. La salcie voi insista pe cresterea in grosime a trunchiului. Lemnul cainesc infloreste in mai-iunie cu flori albe foarte mirositoare. si creste peste tot pe deal, nu fac paguba daca iau acasa mai multi puieti . Mai am catva plantati in alta parte. Am observat ceva: daca vreti sa se prinda repede, alegeti doar puietii de lemn cainesc tineri, de dimensiuni mici, lastaresc imediat. Puietii mai mari au tanjit toata vara, am crezut ca s-au uscat, doar spre toamna le-au dat cateva frunzulite, bine ca nu i-am scos. Banalul corcodus e foarte rustic, are sanse mari sa fata fata solului saracacios de pe mal. Flori frumoase, melifere. Fructele cand se parguiesc sunt bune pentru bulionul de "zarzare" (la mine corcodusului i se spune zarzar, dar acela e cu totul altceva), si merg facute tuica. Sunt placute consumate proaspete.
Sa nu uit, voi acoperi pamantul cu ceva verde, de la Radu Iliescu am luat sfatul sa pun trifoi alb. Am vazut prin magazine samanta de trifoi alb de vanzare. Nu-i pretentios fata de sol, vrea ceva umiditate,rezista binisor la calcat in picioare, o duce bine si la umbra, inteleneste pamantul . E melifer. Daca il cosesc il dau cuiva la animale. Fixeaza azotul in sol. Se inmulteste singur prin stoloni. Poate fi mancat si de catre om in caz de supravietuire!

Vedem la anul rezultatele. Mos Nicolae a venit cu un cadou asteptat de cam toata lumea: a adus ploaie! Acum avem sperante de mai bine !

Cruci din piatra cu inscriptii chirilice

2011-10-16T22:31:00.032+03:00

Asta iarna, domnul profesor Grigore Rotaru imi scria ca in comuna mea sunt mai multe cruci din piatra trecute pe lista monumentelor istorice din judetul Buzau. In primavara, in urma unor plimbari am reusit sa fac cateva fotografii ale acestora. Fotografiile le uitasem prin calculator, mi-am amintit de ele dupa ce prietenul meu Florea Mircea Ion a prezentat troitele din piatra din zona sa. Mi-am amintit si....iar am uitat de ele. Un puternic stimulent al memoriei l-a avut articolul Muscel, un sat uitat din Tinutul Troitelor al neobositului Viorel Irascu, caruia nu cred ca i-a mai ramas vre-un coltisor necalcat al tarii noastre. Astazi am vazut pozele din nou, le pun pe blog, pe una din ele scrisul inca se pastreaza binisor.

Sa incep:

Crucea din fata cimitirului si bisericii din Sibiciu de Jos, datata 1791.
Nr crt din lista monumentelor istorice Buzau :868. Cod LMI 2004 : BZ-IV-m-B-02544

Crucea din fata cimitirului si bisericii din Panatau, datata 1790.
Nr crt din lista monumentelor istorice Buzau :860. Cod LMI 2004 : BZ-IV-m-B-02536

vedere laterala

Crucea de la Muchea Priporului, datata 1825.
Nr crt din lista monumentelor istorice Buzau :864. Cod LMI 2004 : BZ-IV-m-B-02540.
Este cea mai bine conservata, se poate citi binisor pe ea.
Alaturi de ea, la cativa metri, mai este o cruce din piatra datata 1928, se intelege, scrisa cu alfabet latin( aceasta din 1928 nu este trecuta in lista monumentelor istorice).

vedere din partea stanga (cum privin catre ea)si din dreapta

Crucea din 1928

Crucea din fata cimitirului si bisericii din Plaisor, datata 1793.
Nr crt din lista monumentelor istorice Buzau :863. Cod LMI 2004 : BZ-IV-m-B-02539

Crucea din crivina (Sibiciu de Jos). Se gaseste pe vechiul drum catre Zaharesti, acum e pe un teren agricol privat. Nu este trecuta in lista monumentelor istorice pentru ca nu cred ca s-a stiut de existenta ei. In copilarie, am putut distinge in lateral, cred ca anul 1824. Nu-mi mai amintesc exact, nu am mai vazut crucea de 20 si ceva de ani. Oricum, stiu ca o plasam cumva la catva ani dupa revolutia lui Tudor Vladimirescu. Scrisul se mai distingea pe atunci dar nu ma pasiona prea tare....Ar merita trecuta si ea in lista monumentelor istorice.

Mai este trecuta in lista monumentelor istorice crucea din piatra din gradina lui N. Toma. Nr crt din lista monumentelor istorice Buzau : 869. Cod LMI 2004 : BZ-IV-m-B-02545. Banuiesc ca este crucea din curtea lui nea Nicu Toma, o cunostinta de-a mea. De putoare ce sunt (sta la cateva sute de metri de mine) nu m-am abatut pe ulita unde locuieste pentru o fotografie. Cand voi ajunge la tara voi face un update la articolul acesta.

Salcioara

2011-09-16T15:19:00.018+03:00

Asta primavara, am trecut paraul din spatele gradinii in incercarea de a face putina miscare si a-mi mai clati ochii prin vegetatie. Era cam dupa trecerea florilor la salcam. Mi-a atras atentia o "salcie" pe care o vedeam din curte si nu i-am dat nici o importanta pana atunci. De ce? Pentru ca emana un miros tare placut, apropiat cerii de albine si era tot o bazaiala. M-am apropiat, un numar mare de albine cercetau florile galbene, mirositoare, ale acestei "salcii". Frunzele erau de salcie dar trunchiul era contorsionat, semana mai mult a maracine, plus ca ramurile tinere aveau ghimpi. Am fost derutat, chiar nu stiam de vreo salcie sa aiba astfel de flori si sa infloreasca atat de tarziu. Si salcie cu ghimpi ??? Rusinicaaa...! Sunt si eu necunoscator ca multi altii. Cel putin , cat batusem coclaurile, nu o stiam de prin zona. Am intrebat vecinul care o plantase (cu scopul de a apara malul paraului de inundatii) si mi-a zis ca a fost prinsa cu un butas adus de cineva.

Interesul meu a crescut. Cum se numeste? Ce caracteristici are? Am vazut ca e apreciata de albine, dar cat de melifera e? Ar fi bine sa o plantez si eu ?
Verbal nu mi-a putut spune nimeni, toti ii ziceau salcie. Initial am mers pe un drum gresit, o cautam printre membrele familiei salciilor. Chiar si in "Arbori si arbusti meliferi" (scrisa de dr. ing. Nicoleta Ion), o carte care nu trebuie sa lipseasca din biblioteca iubitorilor de natura, o cautam unde nu trebuie trecand peste pagina unde era prezentata si eu nu stiam. Arbustul se numeste Salcioara (Eleagnus angustifolia l. ) sau Salcie mirositoare (normal :) ) si face parte din familia Elaeagnaceae adica e inrudita cu catina!!!
Poze cu florile nu am facut atunci, dati o cautare pe net, dar va pot pune altele facute mai tarziu de mine. Se vad frunzele care m-au indus in eroare. Ghimpii si fructele asemanatoare maslinelor (in unele tari i se mai spune si maslin rusesc, ca de pe acolo se trage).

Pe scurt, din carti, de pe net, dar si observatii directe facute de mine, de-a valma:
-e de origine din vestul si centrul Asiei;
-seamana cu salcia dar are trunchiul precum catina (se intelege, mult mai inalta6-8 metri);
-are ghimpi;
-infloreste intre salcam si tei, e bine cercetata de albine, da cam 100 kg la hectar;
-e excelenta ca arbust decorativ in curti, parcuri, frunzele argintii, florile mici, galbene, placut mirositoare;
-ramurile nu sunt bune de impletit precum la salcie;
-fixeaza bine solul (uraaa, chiar am nevoie de asa ceva pe malul garlei);
-e buna la creat perdele de protectie datorita ghimpilor (as spune ca destul de slab totusi, nu se compara cu catina);
-ii merge si pe soluri sarace gen prund de rau;
-fixeaza azotul in sol (buna treaba);
-apreciaza lumina (atentie unde o punem, totusi, daca va uitati in prima poza, salcioara e asezata la nord de un nuc falnic, are lumina directa doar dimineata);
-ajunge la maturitate in doar catva ani;
-am gasit pe undeva ca rezista bine inundatiilor, putand sta mai mult timp acoperita de ape, informatie pentru care nu bag mana in foc;
-lasata de capul ei e invaziva dar nu asa de periculos precum cenuserul (otetarul salbatic);
-se inmulteste prin marcotaj, butasire si seminte (prefer sa caut puieti crescuti in pepiniera naturii, e gratis );
-daca mai stiti si alte caracteristici adaugati voi ( de exemplu nu stiu nimic despre fructe la ce sunt bune), pe mine m-a convins sa o plantez.

Legat de inmultire, acum ca am indentificat-o, am inceput sa o vad peste tot (sunt in cautare de puieti) : pe prundul raurilor, pe campuri nelucrate, in prejma oraselor, in parcuri, chiar in cateva curti taranesti. Am pus ochii pe cativa puieti aflati in apropierea mea:

Pe soseaua de centura a Buzaului, intre fabrica de bere si Dedeman sunt hectare intregi acoperite cu salcioara, daca nu am de unde, iau de acolo!

O iesire usoara cu familia pe sub Gosa

2011-07-06T15:10:00.025+03:00

Daca timpul liber imi este acum dedicat familiei, mai gasesc cate o ocazie in care sa mai ies. Pentru ca am iesit cu familia am ales sa iau masina sa fac o tura pana la Muscelul Caramanesc, un loc atat de drag mie.
Am facut un mic popas la intrare in sat pentru a-l menaja pe cel mic, timp in care am retinut pe aparatul foto cateva cadre cu Gosa

Poze asemanatoare din zona ati mai vazut la mine.

In satul inlemnit de canicula am cautat biserica. Era inchisa, am fi vrut sa o vedem deoarece am inteles ca pictura are ceva deosebit. Am indentificat masa cu tablia formata dintr-o singura lespede de piatra.

sprijinita de peretele bisericii o cruce cu inscriptie in chirilica

Pe drumul de intoarcere am hotarat sa ne oprim undeva la umbra pentru ca baiatul nostru nu mai facea fata caldurii, in ciuda aerului conditionat. Am gasit la poalele Goshii, pe malul unui parau, un palc de padure. Se vede clar diferenta dupa lumina. Afara era cuptor.

Am intins foaia de cort, deasupra foii am pus pentru izolare folia de acoperit parbrizul , pentru ca nu am gasit altceva prin masina. Buna si aia. Ador sa improvizez.
Piciul a fost tare incantat. Se vede ca-i prieste in natura.

a papat laptic si a adormit repede. Am adunat pelin pe care l-am pus imprejurul sau pentru a alunga furnicile. Stiam ca purecii si capusele nu agreaza pelinul si am constatat, urmarind niste furnici, ca nici ele nu-l plac, ocolindu-l. Atentie, paianjenii nu au nici o treaba cu pelinul, par chiar sa le placa, unii verzi la culoare se adapostesc in el.

Oricum, metoda a dat roade. Baiatul nu a fost piscat de nici o insecta cu toate ca misuna de furnici si altele. L-am supravegheat mai mult timp si am vazut cum furnicile se abateau de la drumul lor cand intalneau pelinul.

Am profitat de asta si am adunat niste fragi. Ne-a ajuns pentru un borcanel de dulceata. Asa, ca delicatesa.
Pe drumul de intoarcere am cascat ochii mai bine dupa "balarii". La un ciuciur cu apa mi-a atras atentia Degetarul sau Degetarul Galben (digitalis grandifora)

O planta cu o floare foarte frumoasa. Din frunzele ei (ca si ale inruditelor Degetel Lanos, cu care l-am confundat prima data datorita florilor galbene si Degetelul Rosu care se si cultiva) se extrage digitalina, o substanta care am inteles ca nu a putut fi sintetizata in laborator. Digitalina e folosita in anumite boli de inima. Atentie, nu urmati sfaturile unora din tot felul de reviste sau carti care spun ca se poate face ceai din frunze de degetar sau din degetel. Se foloseste doar sub forma de preparate farmaceutice si sub indrumarea medicului specialist. Planta e toxica!

Putin mai departe m-am trezit fluierand ca dupa playmate-uri. Am dat masina inapoi sa vad mai bine.

Nu o mai vazusem decat in carti. Sunt aproape sigur ca e Branca Ursului ( heracleum spondylium). Daca ma insel , corectati-ma. Barbatii stiu la ce e folosita ;) . Si nu doar de ei. Adica e cea mai buna din domeniu din flora spontana. Sunt familii care au avut in sfarsit, dupa lungi straduinte, copii urmand cura cu tinctura de Branca Ursului.

Ceva mai departe, tot pe marginea drumului, am vazut o tufa de Slabanog ( impatiens non-tangere).

Frumoasa floare mai are.
Dupa nume se intelege la ce era folosita in trecut.

Pe marginea paraului am retinut si Varga Ciobanului sau Scai Voinicesc ( dispsacus silvestris). Momentan nu ii daduse maciuliile caracteristice dupa care e si foarte usor de indentificat.

La ce e buna ca planta medicinala putem gasi pe net sau in carti, eu doar atrag atentia asupra unei proprietati interesante a frunzelor. Aduna apa de ploaie dar si cea de roua si o tine toata ziua. In poza de mai jos nu am surprins prea multa cantitate de apa , dar langa casa mea e un sant pe care creste o balarie ca aceasta si dupa trei zile caniculare era adunata foarte multa apa, cred spre o jumatate de pahar la o pereche de frunze. Daca ne place infuzia cu insecte, se poate bea linistit cu un pai :) . Dar cel mai des ea creste pe langa ape asa ca mai bine cautam de baut sursa de apa!

Incantati de darurile naturii ne-am intors acasa. Cand vom putea sa mai iesim in natura vom mai vedea. Am si eu filosofia mea: planurile cele mai bune se fac din mers!

Nucul rasarit din nuca

2011-06-30T16:01:00.018+03:00

Intr-o epoca in care talibanii nostrii nu fac decat sa culce la pamant paduri intregi si apoi se dau stalpii societatii, autenticul taran roman, care si-a primit bucatica lui de pamant exploatata nemilos in cadrul C.A.P.-ului, incerca sa ii redea infatisarea pe care si-o aminteste ca o avea ogorul lui pe vremea parintilor sai. In primul rand vrea sa isi delimiteze proprietatea si sa fixeze solul supus alunecarilor de teren sau atacului apelor revarsate prin plantari de salcami si nuci.

In ultimii 20 de ani regiunea unde locuiesc s-a inverzit prin cultivarea celor doi arbori. Acestia au si valoare economica pentru gospodariile taranesti pe langa cea de fixare a solului. Lemnul nucului si salcamului, florile salcamului , fructele nucului . Atat de mare e valoarea nucului ca teoretic ar trebui luata, conform legilor in vigoare, autorizatie pentru o taiere a lui. Talibanii au legile lor asa ca nu au nevoie de autorizatie. Nu insist aici. Ei traiesc in lumea lor, eu intr-a mea.
Eu doar vreau sa discut alt lucru. Si anume ca nucul rasarit din nuca are o capacitate de fixare a solului cu mult mai mare decat a nucului plantat ca puiet. De ce? Omul de la tara cand scoate puietul de nuc din pamant stie ca ii reteaza '' morcovul'', adica pivotul. Am si eu nuci prinsi prin plantare. Se prind si asa dar radacinile vor creste predominant pe orizontala pe cand la nucul rasarit direct din nuca radacinile se vor duce in adancime, pivotul ajungand la aproape 10 metri. Am aflat acest lucru de aici , de la un specialist.Aflati in articol si despre cum sa saditi nucile. E perfect pentru cei care fac agricultura. Pentru unul ca mine e prea complicat. Sau poate sunt eu prea lenes (99%). Eu urmaresc natura sa vad cum actioneaza ea. Acesta e si scopul blogului. Am vazut o multime de nuci rasariti singuri. Lasati de capul lor s-ar face ditamai arborii. Dar nu au rasarit intotdeauna unde sunt necesari, adica la marginea ogorului. Nucul are si defectul ca sub umbra lui nu prea mai creste nimic. Nu pot lasa sa-mi creasca nuc in gradina de zarzavat. Asa ca ar fi bine sa ingropam cateva nuci pe langa gard si sa asteptam 20 de ani ? Dar de ce nu rasar toate nucile cazute pe pamant? Pentru ca doar cele care intrunesc cateva conditii. Una din ele este nuca sa aibe crapatura in sus. Ca sa va edificati am smuls dintre randurile cu salate un nuc rasarit singur. Sa ne uitam cu atentie:

Concluzia: sa ingropam la mica adancime nuci cu despicatura in sus si sa asteptam. Mai multe sa avem de unde alege, nu toate incoltesc sau unii nuci vor fi mai firavi si ii inlaturam lasandu-i pe cei vigurosi. Sa le ingropam toamana ca atunci cad ele din nuc. La mica adancime caci asa sunt ele ingropate natural, prin inveliri cu pamant in urma ploilor, lucrarilor agricole, etc. Avem impresia, ca fara noi oamenii, nu ar exista pomi fructiferi. Atunci cine a sadit nucul din padure? Poate cativa, restul sunt de la nucile cazute. Sa asteptam luna mai sa vedem apoi ce a rasarit. Si.... sa asteptam cativa ani buni sa ne bucuram de ei.
Ca daca punem nuci, salcami, daca plantam sau nu pomi si padure, vremea tot trece. Asa ca mai bine sa plantam pomi. Cine poate mai multi. Vremea trece, pomii cresc. Si putem sa ne mandrim in fata copiilor: acesta e pus de mine pentru tine! E ca in reclama aceea cu lucrurile de nepretuit.

Despre ororile traite de prizonierii de razboi in lagarele sovietice si cate ceva despre ...macris

2011-06-07T22:26:00.031+03:00

Pe domnul Gima mi-l amintesc vag: era un batranel retras care fusese invatator. Socializa doar cu cateva persoane, stiam de la acestea ca a avut niste deceptii vis-a-vis de rudele dansului dupa venirea in tara din prizonieratul de la "rusi", deceptii care l-au facut sa rupa legaturile cu familia. Un prieten care s-a apropiat mai mult de dansul mi-a spus ca era un bun cunoscator al plantelor medicinale si ca l-a initiat in cunoasterea lor. Se pare ca intocmise un manuscris despre plantele medicinale de pe la noi dar cred ca s-a pierdut.
Acum 13 ani, cei care au avut grija pana in ultima clipa de acest batranel mi-au permis sa "xeroxez" cateva hartii ramase de la dansul. Asa am aflat despre viata de iad pe care a dus-o si au dus-o prizonierii de razboi inchisi in lagarele sovietice. Cititi mai jos un fragment din ce am gasit:

Prizonierilor li se permitea corespondenta cu cei dragi, dar cenzura nu permitea decat carti postale si scrisori in care cei inchisi nu puteau decat sa-si anunte familia ca sunt "sanatosi si vor veni cat de curand acasa"

carte postala din lagar, fata-verso:

Alta carte postala dar dupa doi ani
fata-verso:

Mai adaug doua carti postale trimise de domnul Gima tatalui sau in timp ce era in armata romana (se intelege, sunt de dinainte de prizonierat), le pun pentru cei interesati de felul cum arata corespondenta pe atunci:

prima carte postala:

a doua carte postala:

Grele vremuri au trait unii oameni. "Criza noastra" de acum e doar criza bunastarii noastre, existenta nefiindu-ne pusa in pericol ca acum 60 de ani, daca am constientiza acest lucru am trece peste asta mai usor.

Ce legatura e cu macrisul? Undeva domnul Gima a scris: "numai mancand fel de fel de ierburi-in special macris, am scapat cu viata si ne-a revenit vederea. Mancam tot felul de criditati numai sa nu murim de foame. Cepe crude, varza, cartofi numai sa putem rezista."

Cred ca vorbea despre macris( Rumex acetosa ) pe care il veti vedea mai jos. Poate inlocui spanacul sau stevia de gradina. Macrisul poate fi consumat in salate, ca agent de acrire a ciorbelor (are un gust acru precum corcodusele) si ca leguma in diferite mancaruri. Amatorii de acrituri de primavara, adica copii, il pot manca deci in locul corcoduselor. E plin de vitamina C. Sa-l spele bine inainte, eu m-am chinuit de la o nemernica de afta bucala o luna, cred ca de la macris prost spalat am facut-o.....

Trebuie atentie in consumarea lui, in cantitate mare poate fi daunator datorita acidului oxalic pe care in contine. Contraindicat reumaticilor si bolnavilor de rinichi.

Macris cultivat in gradina la parinti:

Am primit cu amabilitate de la Mircea Florea Ion (ii multumesc pe acesta cale) mai multe fotografi cu macris salbatic, observati ca, ascuns in iarba, acesta este deja foarte mare acum, are inflorescente sau chiar samanta:

Si inca una de pe blogul lui Mircea Florea Ion in care se vede macrisul mai indeaproape: POZA MACRIS SALBATIC

Macrisul cultivat si cel salbatic seamana foarte mult, poate macrisul cultivat e varianta "domesticita" a rudei sale salbatice, asta nu mai stiu. La mine in poza, macrisul de acasa nu s-a inaltat sa faca samanta pentru ca poza mea e facuta devreme pe la Pasti. Acum cred ca are si al meu samanta si seamana deja cu cel pozat de Mircea Florea Ion.

Sa nu facem confuzie intre macris si stevie, in primul rand frunzele de stevie sunt mult mai mari iar cele de macris sunt la petiol decupate precum la sageata. Mai jos am pus una langa alta o frinza de macris si una de stevie porceasca, cea de stevie porceasca am ales-o cat mai mica pentru a vedea diferentele. Macrisul e la stanga:

Stevia cultivata e destul asemantoare cu ruda sa salbatica, are frunzele mai mari decat cea porceasca si sunt mai verzi,creste prin gradini fiind ingrijita pentru consum inmultirea e controlata prin semanarea semintelor, stevia porceasca creste precum buruiana.
Mai jos tufa de stevie porceasca, cu stevie cultivata am uitat sa fac poze, o sa revin cu ele cand voi avea ocazia sa o intalnesc pe la tara.

Mai avem un fel de macris: Macrisul iepurelui (Oxalis acetosella). Diferenta este vizibila, seamana cumva cu trifoiul. Creste prin paduri de rasinoase sau amestec. Consumat crud primava e foarte bun pentru vitamina C. Atentie, cica contine acid oxalic in cantitate mare, daca abuzam si consumam peste o jumatate de kg de macrisul iepurelui ne poate fi rau sau ... o mierlim.
Oricum sunt precum cele de macris ( rumex acetosa) contraindicate reumaticilor si bolnavilor de rinichi.

Tufa de macrisul iepurelui:

UPDATE In sfarsit, am facut poze proaspete la macrisul de gradina. Se vede ca are seminte deja acum.

Inmultire trandafiri

2011-05-21T22:48:00.026+03:00

Cunoasteti metoda inmultirii trandafirilor prin butasi ingropati vertical si acoperiti cu sticle de plastic . E cea mai folosita, e economica si eficienta. Eu insa acasa la tara am pus trandafiri cu radacina cumparati de la florarie sau bazar pentru ca nu am timp sa urmaresc evolutia butasilor sub sticle. In afara de unul (poza e facuta cand am ajuns de Pasti la tara, acum cred ca e mult mai mare si are deja boboci ) :

Pe scurt povestea lui. In gradina de legume (de langa garla) am fost nevoit, incepand de acum doi ani, sa indrept locul si sa consolidez malul prin pamant suplimentar. Pamantul a fost adus de tatal meu din mai multe surse inclusiv de la o excavatie din gradina cuiva. Asa se face ca am gasit in iunie printre balarii cand le-am cosit (terenul a ramas necultivat un an deoarece solul nu s-a putut nivela in timp util si a trecut vremea insamantatului) un trandafir inflorit langa un pom fructifer din gradina. Am avut grija sa-l marchez si sa-l ocrotesc, iar in toamna l-am mutat in locul care se vede mai sus. Surpriza cand l-am scos pentru mutare: provenea dintr-o ramura de trandafir care facuse radacini si era ingropata orizontal la doar catva centimetri de suprafata. Am subliniat orizontal pentru ca-mi inchipuiam ca doar vertical trebuie ingropat butasul, cu cativa ochi deasupra solului. La mutare am ingropat mai adanc trandafirul pentru a feri radacinile de inghet sau sa devina prea vulnerabil la caldura. Bun...Dupa cum se vede ii merge. Am citit pe undeva ca e posibil sa nu reziste decat cativa ani daca nu se foloseste o metoda "omologata"dar merita incercat. Pai in natura le pune cineva sticle sau borcane? Sa fim seriosi.... Asa ca am luat mai multe ramurele de trandafir si le-am ingropat orizontal la mica distanta de sol, le-am udat de cateva ori si le-am uitat :) . Iata ce am gasit printre iarba dupa ce am sosit de Pasti la tara:

Poza nu-i grozava pentru ca am facut putine si nu m-am uitat peste ele pana acum sa pot face altele mai grozave. Dar se vede ca sunt trei lastari de trandafir rasariti din acelasi butas. Probabil daca va fi un trandafir viguros ii voi ingropa butasul cu radacina mai adanc la toamna. Nu am ingropat de la inceput adanc ca sa dau posibilitate lastarilor sa iasa repede. Si am gresit cand l-am pus la loc definitiv. Trebuie sa fac o mica pepiniera, adica sa ingrop undeva la mica distanta in pamant, toamna, 20-30 de butasi de trandafiri rezistenti, taranesti de-ai nostri , sa-i las sa se prinda si sa se dezvolte, apoi sa-i mut intr-un loc definitiv cam dupa un an.

Daca metoda da roade va zic intr-un an sau doi ca nu pot fi sigur ;)

UPDATE -Fotografie facuta pe 18 august 2011 trandafirului de mai sus. A inflorit deja!

Livada vecinului (sau plantele de langa noi)

2011-05-13T22:26:00.021+03:00

De sfintele sarbatori ale Pastilor am fost acasa la tara. Alaturi de casa mea e o mica livada a unor vecini care locuiesc la Bucuresti. Livada formata din nuci si pruni. Iar solul acoperit de tot felul de plante a caror diversitate pe cele doar cateva sute de metri patrati mi-a atras atentia . In cateva cadre am reusit sa surprind mai multe. Despre unele voi vorbi eu, despre altele voi. Daca recunoasteti si alte plante in fotografii sa-mi ziceti cum se numesc. Sa arancam o privire mai jos:
Recunoastem printre altele untisorul, urzica, papadia, vinarita. Patru dintr-o lovitura. Primele trei sunt alimentare, mult apreciate. Nu insist pe ele, le cunoasteti, vreau doar sa spun despre untisor ca in unele carti de specialitate il gasiti cu denumirea principala de grausor. Vinarita (cea ca un bradisor, in dreapta mai evidenta), cunoscuta mai ales ca aromatizant pentru vinuri (de unde si numele), ceaiuri alimentare sau in industria branzeturilor. Mai putin studiata, cica ar fi buna pentru reducerea puterii de coagulare a sangelui si deci inpiedica formarea trombozelor ( cheaguri de sange intr-un vas sanguin). Mai cunoscuta e ca sedativ si calmant. Se utilizeaza partile aeriene sub forma de ceai.
Se mai vede cam prin toate fotografiile cucuta, e peste tot. Sau o fi doar ceva inrudit , eu ma feresc de ea. Planta foarte toxica. 6-8 frunze verzi consumate sunt suficiente sa o mierlesti. Unele animale o consuma fara sa aibe nimic. Cica cu zeama de cucuta otraveau stramosii fantanile din calea invadatorilor.

La doi pasi mai incolo, usturoita. Placuta planta alimentara, cu gust usor de usturoi ( de unde si numele) e o alternativa la leurda. Plus ca leurda creste prin padure, usturoita am vazut-o si prin orase ca de altfel si pe untisor (evident nu le putem consuma de pe langa blocuri :) ). Se culege inaintea sau la inceputul infloririi. Medicinal folosita in tuse, astm, scorbut. Mie imi place in salata :)

Iata si cateva fire de plamanarica (mierea ursului- pentru picaturile de nectar care se pot sorbi din florile smulse). Sunt florile violet. La inceputul infloririi erau rosii. In trecut, pe principiul similitudinii, aceasta planta era utilizata in afectiunile aparatului respirator deoarece petele de pe frunze erau asemanatoare cu plamanul. A fost utilizata si in tuberculoza. Astazi, aceste utilizari, nefiind fundamentate stiintific au fost abandonate. In prezent se foloseste doar limitat pentru aportul de vitamina C, provitamina A si magneziu si ca usor diuretic.Vad si niste frunze de cerentel prin poza dar planta fiind la inceput nu insist pe ea, la vara va fi inalta si inflorita, diferita ca aspect.

Trifoiul, amestecat printre papadie, inca nu-l pot deosebi de care e, alb sau rosu, pana cand nu infloreste. E bun la raceli. Poate una din variante sa fie folosita si la altceva dar cred ca are inlocuitori mai buni si nu e prea folosit. Interesant e ca in anumite tari trifoiul se consuma in alimentatie in stadiu tanar ca leguma gatindu-se ca spanacul si fasolea verde. Prin nordul Europei se macinau inflorescentele uscate si se prepara un sortiment de paine. La noi e planta furajera, sunt regiuni unde este cultivata pentru asa ceva. E si melifera.

Langa un nuc, o tufa de rostopasca. E singura din flora de la noi care are sucul celular galben portocaliu. Cunoscuta la noi ca Iarba de negi pentru efectul sau extern. Intern e recomandata in afectiuni hepatice sau ciroza dar daca intereseaza pe cineva aceste utilizari eu nu pot face recomandari pentru ceaiuri, consultati pe cineva de specialitate sau cumparati produse farmaceutice care contin planta. Compozitia chimica e foarte complexa, probabil ca intr-o zi va fi folosita in mult mai multe afectiuni.

Langa gard, asa cum ii place, creste murul. Toata lumea stie ce bune sunt fructele. Dar putini stiu ca nici frunzele nu-s de lepadat. Continand tanin, se recomanda in diaree. Pot inlocui ceaiul chinezesc pentru cei sensibili la cofeina. E deci un bun ceai alimentar, as zice sa retinem murul si sa-i dam mai multa atentie pentru ca in plimbarile din natura il intalnim destul de des si ne poate ajuta mult. Si iarna, cand nu mai avem nici o planta verde la dispozitie, se poate face ceai din lastarii mai tineri.

Spre garla, socul. Deocamdata doar era infrunzit,dar in iunie e plin de floare. Cel mai bun sudorific, atunci cand ma incearca o raceala, imi fac o jumatate de litru de infuzie de flori de soc, o aspirina si ma bag in pat. In cateva ore transpir abundent, elimin toxinele si ma simt ca nou. Din florile proaspete, lamaie si drojdie, se face socata pe care o stiti si o asteptati cu totii. Fructele socului se consuma doar cand sunt bine coapte, cele verzi sunt toxice. Fructele coapte, de culoare neagra, lucioase au sucul rosu. Seamana foarte mult cu cele de afin, chiar au indicatii asemanatoare ( bune pentru vedere). Se consuma sub forma de vin, dulceata sau sirop. Totusi e bine de stiut cum sa le deosebim la piata sa nu ne vanda brunetii fructe de soc in loc de afine: afinele au semincioare multe si marunte, fructele de soc au o samanta turtita fiecare.

Adaug recomandarea sa nu consumati frunze sau fructe nespalate, nu faceti precum acei eroi de la TV. Lasam la urma riscul parazitilor sau unor infectii alimentare. Ca pot veni si ele. Eu am mancat usturoita si macris nespalat si am facut o afta in gura care mi-a stricat toata veselia. Stiam ca am aceasta predispozitie la afte daca mananc ceva nespalat dar am facut pe talibanu' :) Acum, dupa aproape o luna ,inca nu i-am venit definitiv de hac.

In incheiere va prezint un musafir simpatic al livezii. Sau poate un locatar al ei. Filmarea am facut-o tremurat cu camera foto la zoom mare. Interesanta a iesit coloana sonora, se aude ca in jungla cu maimute si papagali:)

P.S. Nu ma dau mare cunoscator al plantelor, daca aveti ceva de adaugat sau de contrazis va astept deschis.

12 aprilie - Sfantul Mucenic Sava de la Buzau

2011-04-12T18:47:00.024+03:00

De cate ori am ocazia, dimineata, fac o conexiune scurta pe internet si alaturi de vizualizarea email-ului si a forumului de bushcraft citesc sinaxarul zilei. Pomenirea sfintilor zilei. Nu a zilei de nastere fizica, ci a nasterii spirituale in urma "savarsirii in pace" sau a muceniciei (martiriului) lor. Martirii m-au impresionat foarte mult, incercati dupa caz cu tot felul de promisiuni si apoi de torturi greu de suportat chiar si in cuvinte, urmate, in urma refuzului de a-si parasi religia, de ucidere. Daca am face o paralela cu ce se intampla in societatea moderna si am fi momiti cu bani sau o functie inalta, cati dintre noi nu am renunta la anumite valori morale ale noastre, cinstea, onoarea? Vedeti ca nu am zis la religie sa renuntam, am lasat stacheta mai jos.... Pai multi dintre cei pomeniti in sinaxare erau inalti dregatori plini de putere si averi si nu s-au lepadat de Hristos. As vrea macar sa vad un demnitar actual ca isi da demisia pentru nu accepta sa faca compromisuri, zic eu ca profan, ca tot ar fi acceptata ca jerfa de Dumnezeu.
Despre unul din martiri voi vorbi putin acum. Zic putin pentru ca sursa mea de documentatie este internetul si fiecare poate gasi cu o simpla cautare suficiente informatii. Eu voi face mai mult niste comentarii personale. Astazi, 12 aprilie, se face pomenirea Sfantului Sava Gotul de la Buzau care a fost martirizat in aceasta zi in anul 372 prin inecare in raul Mousaios (raul Buzau)din porunca lui Atharid, fiul unui lider got Rotheseu, in timpul persecutiilor regelui got Atanaric. Ocrotitor al Buzaului, este, cu atat mai mult, ocrotitor al regiunii unde a trait si a fost martirizat. Adica a zonei unde locuiesc. Despre Sfantul Sava se spune ca a trait intr-un sat de munte buzoian, probabil Muscelul Caramanesc, comuna Colti. Sau undeva in apropiere. Faptul ca i se spune gotul indica faptul ca e legat de zona Gosa (Gota)- Tara Luanei, zona in care gotii au lasat urme adanci. Deci a trait pe partea stanga a raului Buzau. Unii cercetatori afirma ca era got de neam, altii ca era capadocian de origine si trimis aici. Din corespondenta dintre Sfantul Vasile cel Mare cu episcopul Bretanion al Tomisului si cu Junius Soranus guvernatorul Scitiei Minor, ar reiesi , dupa unii autori, ca era un localnic daco-roman. Deci in anul 372 pe aici erau romani in devenire, crestini inca de pe atunci. Nu a fost nevoie ca la alte popoare sa dea un rege, domnitor, vre-o lege prin care sa declare natiunea lui crestina. Ca au stapanit vremelnic gotii, slavii, sau alte neamuri pagane si tot nu ne-au putut schimba religia. Pentru ca stramosii nostrii au avut exemple de neclintire precum a Sfantului Sava, care i-au intarit si mai mult in credinta. Inteleg mai repede ca multi dintre cei care s-au asezat pe la noi, dintre neamurile pagane, s-au convertit la crestinism. Poate dintre liderii lor sa fi ramas la vechile lor religii, dar popoarele aduse de ei au trait cu ai nostrii. Si s-au convertit la religia locala dand la randul lor alti mucenici despre care noi nu mai stim astazi cum ii chiama, dar acum un mileniu probabil ca erau pe buzele tuturor la rugaciune.
Interesant ar fi de gasit locul unde a fost martirizat Sfantul Sava. O icoana din palatul episcopal din Buzau ne prezinta un loc cu maluri stancoase. Singurele locuri care ar corespunde ar fi la intrarea in localitatea Mlajet sau la Draganoi. Greu de aflat, doar sa se descopere amanunte intr-un document bizantin . Sau cum spun credinciosii, descoperirea sa se faca prin pronia cereasca.
Personalitatea Sfantului Sava este foarte puternica in zona Buzaului, multe familii au numele de Sava. In orasul Buzau se ridica o frumoasa catedrala cu numele sfantului si o fundatie cu acelasi nume condusa de parintele Mihail Milea are o bogata activitate.
Spre incheiere, reiau de la sfarsitul sinaxarului: Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Poiana Cozeanca

2011-03-10T00:16:00.011+02:00

Citind pe blogul Georgianei despre frumoasa iesire pe bicicleta pana in Poiana Cozeanca am cautat fotografii de asta vara-toamana facute cu ocazia plimbarilor mele pe acolo. Devin poate din ce in ce mai zgarcit la vorba, sau poate nu merit sa scriu prea multe pentru ca ma simt vinovat de a nu fi simtit in totalitate intreaga energie ce se gaseste in acel loc. Cert este ca poiana Cozeanca, ma cheama din nou sa-i privesc frumusetea si sa-i descopar vestigiile rupestre ascunse in apropierea ei. Poate atunci sa descriu mai multe, dupa ce o voi privi cu mai mult respect. Respect pentru strasihastrii, pentru stramosii daci liberi ce au trait pe aici, pentru sihastrii crestini care au locuit in continuarea strasihastrilor in aceste adaposturi in stanca, respect pentru martirii din aceasta zona, pentru Sfantul Sava care era se pare dintr-un sat apropiat ( Muscelul Caramanesc. Respect chiar si pentru migratorii care au trecut prin zona, poate o parte din sangele lor il avem noi astazi in vine.
Aceasta Tara a Luanei, cum este numita intreaga zona, are un aer, o atmosfera, pe care o simti speciala. Cerul e de un albastru-altfel, lumina soarelui e ca de neon, totul parca are alta densitate, e mai greu.

Mai putine vorbe pana data viitoare cand voi mai calca pe acolo! Sunt multe pe care nu le-am vazut inca. Acum cateva poze:

Privind Gosa dinspre Muscelul Caramanesc:

Poiana Cozeanca, cea plina de frumusete si de mister

dar si de scorusi

Chilia lui Dionisie

Bisericuta lui Iosif

Molidul rosu, din fata bisericutei lui Iosif, un adevarat monument al naturii

Piatra ingaurita

Ce e mai frumos e ascuns in padure, sper la o noua iesire sa le pot vedea si pe acelea!

Manastirea Carnu

2011-02-23T09:56:00.016+02:00

Cel mai cunoscut si vizitat loc de la noi este Manastirea Carnu. Despre asezarea si istoricul ei s-a cam tot scris pe internet , dar de cele mai multe ori cu inexactitati. Unele grosolane. Asa ca voi lasa mai bine un specialist sa va spuna : Stefan-Grigorescu-Ialomita .
Adaug doar ca acest vechi asezamant monahal a fost redeschis dupa revolutie de catre I.P.S. Epifanie al Buzaului si al Vrancei, prin construirea paracliselor noi si a chiliilor.
Soborul de maici si surori e condus de maica stareta stavrofora Antonia Vrabie iar preot duhovnic este parintele Dometian.

Voi atasa doar fotografii cu ceva comentarii.
Biserica veche cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, momentan in conservare, pana la restaurarea picturilor. Aproape un secol si jumate aceasta biserica a fost parasita , iar picturile scrijelite :

Paraclisul mare din biserica noua cu hramul Sfantul Epifanie:

Paraclisul mic din biserica noua cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel:

Imprejurimile:

Curtea manastirii frumos ingrijita:

Totul este atat de bine ingrijit de maicile si surorile conduse de maica stareta Antonia stavrofora, cu ajutorul credinciosilor.
Trapeza unde credinciosii si vizitatorii sunt ospatati dupa Sfanta Liturgie:

La Predeal

2011-02-08T23:22:00.025+02:00

Asa-i ca va asteptati sa vorbesc despre Predeal-Valea Prahovei? Nici o legatura cu el. Are si comuna mea Predealul ei, e un catun, acum abandonat, dar foarte pitoresc. Situat mai sus de satul Begu, la o ora de mers pe jos de el, trecand pe langa stana lui Nea Tica si dealul Blidisel (821 m) , pe un drum pe care gospodarii isi aduc vara fanul de la Gosa, un drum dificil care il protejeaza de eventualii pantofari profanatori. Daca ploua nici cu 4X4 nu reusesti intotdeauna sa urci (e verificat). Vedeti mai jos de ce.

As fi incropit o poveste, dar am fost de cateva ori acolo in vara si toamna trecuta si le cam amestec in cap excursiile. Avea dreptate prietenul Mihai Baboi cand imi zicea sa postez imediat ce am facut o iesire pentru a nu pierde amanuntele. Asa ca sunt nevoit sa postez poze facute vara dar si toamna. Doar cateva comentarii la unele din ele.

am baut apa cu ciutura scoasa dintr-o fantana:

o magazie de unelte interesanta intr-o gradina:

Alte imagini surprinse pe drumul catre Predeal:
culorile toamnei:

In fundal se zareste marginea plantatiei de pini de la Muchea Panataului, baietii care au fost la workshopul de asta vara isi amintesc despre ce este vorba
o poza toamana:
o poza vara:
un scaun natural din piatra ne asteapta :

Intrarea in Predeal, se mai vad livezile de o parte si alta a drumului, multe case s-au daramat dar cateva inca mai sunt in picioare si sunt semne ca sunt folosite temporar de proprietarii ( acestia locuiesc in satele de mai jos, spre civilizatie) care mai cultiva cateva din gradini:

Dar nu pentru cateva case subrede am urcat , ci pentru dealul langa care e situat catunul, numit Dealul cu Pietre, acesta e format dintr-o multime de trovanti.

Dealul cu Pietre:

un izvor cu apa de baut la poalele Dealului cu Pietre:
trovantii-vedeti ce forme curioase a putut face natura:

De aici se vede poiana Gosa, locul unde isi au oamenii fanetele. Dupa mine, Raiul.
E locul unde fug in vise mele.
o poza vara

o poza toamana

Primavara, unde esti?

2011-01-31T11:40:00.008+02:00

Am gasit cateva fotografii facute la sfarsitul primaverii trecute. M-a cuprins nostalgia vazandu-le. Stiu ca mai avem de asteptat pana cand totul va fi din nou verde si nu imi ramane decat sa ma uit peste ele ca sa treaca vremea mai repede.

Raul Buzau

Lemnul-cainesc inflorit

acelasi lemn-cainesc dar in dreapta se vede o tufa de darmoz

Scaiul-dracului

O floare de faneata:Aglica. Floarea, medicinala, cotra asmului si e diuretica. Combate si diareea . In pamant are niste tuberculi care pot fi mancati (fierti).

ABECEDARUL BINOCLULUI SI AL LUNETELOR TERESTRE

2011-01-09T17:28:00.011+02:00

Am placerea de a posta pe blogul meu un excelent articol despre binocluri si lunete terestre scris de catre Tranan, avand permisiunea acestuia, caruia ii multumesc pe aceasta cale . Am gasit acest articol pe forumul de astronomie si am considerat ca orice iubitor al observatiilor prin instrumente optice va gasi toate informatiile necesare in acesta.
Cateva cuvinte despre autor: cunoscut la noi sub nick-ul Tranan,mai ales de pe forumul vinatorul.ro si vinatoare.ro, membru si al forumurilor de astronomie si bushcraft , domnul George Dobre este de origine de la poalele muntilor Parang dar locuieste de mai multi ani in Suedia. Lucreaza in domeniul medical dar se ocupa de mai multi ani de instrumente optice, dragoste pe care a dobandit-o o data cu cresterea interesului pentru ornitologie si in parte pentru astronomie. La nivel de hobby se ocupa si de vanzari de instrumente optice.

"In aceasta rubrica vreau sa fac o descriere mai larga a tipurilor de binocluri. Foarte multe multe dintre ele le-am testat personal, despre altele mi-am facut o parere discutand cu persoane care le-au detinut (vanatori, ornitologi, militari, astronomi, marinari si persoane fara un interes aparte dar care totusi folosesc binoclul fara prea multe pretentii de la el). Deasemenea de multi ani am avut contacte cu multi critici de optica cu care am schimbat pareri si experiente cat si contacte cu firmele producatoare de la care am cerut informatii, sfaturi si completari.
Intrucat printre altele, ma ocup de ani de zile cu comertul de binocluri, lunete terestre si lunete de vanatoare, am avut posibilitatea sa tin in mana majoritatea binoclurilor existente pe piata, de la modele din WWII pana la cele moderne, sa vad care dintre ele au o tendinta de a se reintoarce la reparat si care par sa tina o viata.
Unii dintre dvs. probabil ca sunteti familiarizati cu acesti termeni altii nu. Sper in primul rand sa fie de folos celor care doresc sa isi achizitioneze un binoclu dar nu sunt siguri in ce priveste alegerea perfecta.

BINOCLU ABC
Exista practic doua tipuri de binocluri:
Binocluri cu prisme Porro (are forma de M) si binocluri cu prisme Roof (are forma de H). In trecut toate binoclurile aveau prisme Porro. In ultimii ani au aparut insa noile versiuni de roof prisme a caror idee a fost mai intai de toate sa creeze binocluri mai mici si mai usor de manevrat. In ce priveste calitatea optica a celor doua tipuri, nu exista astazi nici o diferenta (unii sunt insa in continuare de parere ca binoclurile Porro au o perceptie stereoscopica mai mai buna datorata distantei dintre lentile). Binoclurile Porro sunt in continuare mai mari pe cand celelalte mai mici. Pretul la binocluri Porro este intotdeauna mai scazut decat la celelate asa ca daca esti dispus sa cari cu tine un binoclu mai mare si mai greu poti adesea sa iti cumperi binocluri Porro foarte bune la preturi acceptabile fata de Roof.

1.Cel mai important aspect este calitatea lentilelor si a ocularelor

a) Coating ( sau antireflex dar aleg sa scriu multi termeni in engleza intrucat este limba in care sunt scrise instructiunile de multe ori si e mai usor de inteles).Rolul coatingului este de a minima pierderile de luminozitate care apar in momentul in care lumina vine in contact cu o sticla netratata. Chiar cand sticla e perfect tratata apare adesea o pierdere a luminozitatii de ca. 5%, pierdere care insa poate fi minimata prin tratarea lentilelor cu antireflex. Zeiss este prima firma care a descoperit sistemul antireflex prin anii 20-30. Coatingul apare sub denumiri diferite:
-CO(coated optics)[/b] inseamna ca binoclul are una sau mai multe lentile care sunt tratate cu antireflex.
-FC(fully coated) inseamna ca binoclul are toate lentilele tratate cu antireflex.
-MC(multi coated) inseamna ca binoclul are un sau mai multe lentile tratate cu mai multe straturi de antireflex.
-FMC(fully multi coated) inseamna ca binoclul are toate lentilele tratate cu mai multe straturi de antireflex. Cu cat mai multe cu atat mai buna calitate.
-PC-3 (phase coating) un tratament care imbunatateste si mai mai mult calitatea optica a lentilelor rezultand intr-o rezolutie mai buna si mai clara. Nu se foloseste la binoclurile Porro ci numai la Roof.
b) HD (high definition) lentile cu o calitate extrem de buna, la care contrastele sunt aproape perfecte, luminozitatea mai mare iar claritatea este uniforma pe toata suprafata lentilelor. (folosite de printre altele de Swarovski si Leica)
c)FL (fluorite) lentile din fluorite. Au practic acelasi rol ca cele HD (folosite de Zeiss si noul model de Leica)
d) ED (extra low dispersion) Nu la fel de avansat ca la cele cu HD dar mai bune decat lentilele cu FMC (folosite adesea de Pentax si Nikon).

2.Prisme interioare
BAK-7 si BAK-4 (Barrium Crown) prisme superioare care maresc posibilitatea de a absorbi mai multa lumina. BAK-7 sunt bune, BAK-4 sunt si mai bune. Toate binoclurile de calitate se folosesc astazi de BAK-4.

3.Diametrul lentilei (obiectivului)/luminozitate
Cu cat diametrul e mai mare cu atat mai clara si mai luminoasa va fi imaginea. Este intotdeauna de preferat ca luminozitatea sa fie cat mai mare. Problema este insa ca o data cu cresterea diametrului lentilei creste si marimea binoclului. Marimile cele mai des folosite sunt 20,25mm (la binoclurile de buzunar), 30,32mm, 40,42mm, 50mm si 56mm. Unele marci ca de ex. Bushnell si Pentax se folosesc si de 43mm, Minox de 52mm si 58mm iar Zeiss de 45mm (de exemplul la noul lor binoclu RF) sau 60mm la versiunea cu stabilizator.

4. Chromatic Aberration (Aberatie Cromatica)
La lentile de calitate mai proasta se observa atunci cand lumina trece prin lentila un anumit colorit (violet, rosu, verde) in jurul obiectelor privite prin lentila. E o problema foarte enervanta, neplacuta si de nedorit. Pt. a evita astfel de probleme, pe langa metodele de mai sus se folosesc lentile acromatice sau apocromatice care prin a combina lentile negative si pozitive aduna razele de lumina intr-un buchet concentrat creeind in felul acesta o imagine cat mai perfecta posibil, fara influente ale anumitelor culori de curcubeu.

5. Collimation (colimare)
Alinierea paralela a prismelor interioare creeind astfel o imagine balansata pt. ambii ochi. O colimare gresita (o aliniere gresita a prismelor) va crea direct o imagine dubla in binoclu. Intotdeauna un cosmar! Un binoclu decolimat nu valoreaa foarte mult dar poate fi in continuare folosit ca monoclu, privind doar printr-unul dintre cele doua tuburi. Decolimarea nu apare numai din cauza prismelelor ci si din cauza ca uneori lentilele ocularilor de deplaseaza una fata de alta fapt pt. care decolimarea poate fi uneori usor rezolvata prin a desface ocularul binoclului si a strange cum trebuie lentilele componente.

6. Field of view (camp vizual)
Se masoara ori in grade, m ori in yards si reprezinta aria care se observa la o anumita distanta. De ex. un camp vizual de 6 grade inseamna ca 1000m se vede o zona de aprox. 105m si asa mai departe. Campul vizual se micsoreaza odata cu cresterea magnificatiei. Deci daca sunteti interesati de un camp larg vizual este indicat un binoclu Porro (stiute ca aviind campuri vizuale mai largi) 7x50 sau 7x56. In general cam toate binoclurile de 8x2 si 10x2 au campuri vizuale de 6-6,5 grade, intre 105 si 120m la 1000m. Binocluri de proasta calitate au campuri vizuale mizerabile creeind o senzatie tunelara.

Exista adesea cazuri in care campul vizual nu este specificat concret la binocluri si cazuri in care campul vizual este specificat numai in grade, m sau ft.
In calcularea campului vizual se foloseste intotdeauna o formula foarte simpla dar din pacate putin cunoscuta:

Campul vizual (in grade)= campul vizual specificat (in m/1000m) divizat cu 17,5 -in cazul in care masuratoarea se face in m.

Campul vizual (in grade)=campul vizual specificat (in ft/1000yards) divizat cu 52.5 -in cazul in care masuratoarea se face in ft.

Ca sa fie si mai la indemana, scriu mai jos majoritatea tipurilor de campuri vizuale existente la binocluri, cifrele ingrosate reprezentand majoritatea binoclurilor existente pe piata de genul 7x, 8x si 10x:

ft/1000yards

100 = 1.9° CV (ft imparatit la 52.5)
110 = 2.1°
120 = 2.3°
130 = 2.5°
140 = 2.7°
150 = 2.9°
160 = 3.0°
170 = 3.2°
180 = 3.4°
190 = 3.6°
200 = 3.8°
210 = 4.0°
220 = 4.2°
230 = 4.4°
240 = 4.6°
250 = 4.8°
260 = 5.0°
270 = 5.2°
280 = 5.4°
290 = 5.5°
300 = 5.7°
310 = 5.9°
320 = 6.1°
330 = 6.3°
340 = 6.5°
350 = 6.7°
360 = 6.9°
370 = 7.0°
380 = 7.2°
390 = 7.4°
400 = 7.6°
410 = 7.8°
420 = 8.0°
430 = 8.2°
440 = 8.4°
450 = 8.6°
460 = 8.8°
470 = 9.0°
480 = 9.1°
490 = 9.3°
500 = 9.5°
510 = 9.7°
520 = 9.9°
530 = 10.1°
540 = 10.3°
550 = 10.5°
560 = 10.7°
570 = 10.9°
580 = 11.0°
590 = 11.2°
600 = 11.4°

m/1000m

35 = 2.0° CV (m impartit la 17.5)
38 = 2.2°
41 = 2.4°
44 = 2.5°
47 = 2.7°
50 = 2.9°
53 = 3.0°
56 = 3.2°
59 = 3.4°
62 = 3.5°
65 = 3.7°
68 = 3.9°
71 = 4.0°
74 = 4.2°
77 = 4.4°
80 = 4.6°
83 = 4.7°
86 = 4.9°
89 = 5.1°
92 = 5.3°
95 = 5.4°
98 = 5.6°
101 = 5.8°
104 = 5.9°
107 = 6.1°
110 = 6.3°
113 = 6.5°
116 = 6.6°
119 = 6.8°
122 = 7.0°
125 = 7.1°
128 = 7.3°
131 = 7.5°
134 = 7.7°
137 = 7.8°
140 = 8.0°
143 = 8.2°
146 = 8.4°
149 = 8.5°
152 = 8.7°
155 = 8.9°
158 = 9.0°
161 = 9.2°
164 = 9.4°
167 = 9.5°
170 = 9.7°
173 = 9.9°
176 = 10.1°
179 = 10.2°
182 = 10.4°
185 = 10.6°
188 = 10.7°
191 = 10.9°
194 = 11.1°
197 = 11.2°
200 = 11.4°

De preferat, sunt binoclurile cu campuri vizuale cat mai mari pt. a evita senzatia tunelara. Problema este insa constituita de faptul ca este greu de combinat optica de calitate cu campuri vizuale largi. Firmele care dupa parerea mea, au reusit sa scoata multe binocluri cu campuri vizuale mai largi au fost in special cele japoneze si in special Nikon. Versiunile lor de Nikon SE au campuri vizuale surprinzator de largi fara ca optica sa fi avut prea mult de suferit.
In general insa la binoclurile de magnificatie 7x, 8x si 10x este de preferat ca limita de jos a campului vizual sa fie de cel putin 6.1°, deci 107m/1000m.

7. Eye Relief (distanta focala)
Este distanta dintre ochi si ocular la care ochiul obtine un camp vizual intreg. O distanta focala mare e foarte folositoare pt. cei care poarta ochelari dar si tuturor celorlalti utilizatori.

8. Exit Pupil (pupila de iesire)
Marimea cercului de lumina care trece prin ocular. Cu cat pupila de iesire e mai mare cu atat mai clara imaginea. Pupila de iesire este foarte importanta si multi nu o iau in considerare. Ce rost are sa iti iei un binoclu care are lentile cu diametru bun, calitate acceptabila dar o pupila de iesire prea mica? Imaginea nu va fi ce ar fi putut sa fie. Nu uitati de ea cand va cumparati binoclul!!!

9. Lotu Tec, Rainguard etc
Modalitati de tratament ale lentilelor care pe de o parte fac ca lentilele sa fie mai rezistente impotriva murdariei si prafului, iar pe de alta parte impiedica lentila de a se aburi. Daca ploua, picaturile de apa se vor diviza in particule foarte mici care vor aluneca usor pe lentila, nelasand urme urate si in acelasi timp ingaduind o claritate buna a imaginii in pofida ploii sau cetii.

10. Waterproof/Waterresistent
Unele binocluri sunt rezistente la picaturi de apa dar nu faca fata umezelii indelungate (de exemplu daca ai binoclu in masina tot timpul) sau a contactului indelungat cu apa. Acestea se definesc a fi Waterresistent.
Waterproof sunt adesea binocluri umplute cu azot (un gaz mai uscat decat aerul) si sigilate cu un O ring. Acestea doua garanteaza ca binoclul face fata umezelii, ploii si chiar situatiei in care este scapat in apa dar nu ajunge la o adancime prea mare, fara ca binoclul sa abureasca inauntru. De preferat intotdeauna astefel de binocluri. Cateva firme au inceput sa experimenteze cu Argon si Krypton care fac binoclul mai rezistent si la schimbarile de temperatura.

11.Focus/focalizare
Center focus/focalizare centrala- claritatea se regleaza cu ajutorul unei roti (focus wheel) adesea plasata intre tuburile binoclului. Trebuie reglata in permanenta in momentul in care distanta la care se priveste cu binoclul creste sau scade.
Autofocus/autofocalizare- se regleaza cu ajutorul dioptriilor. Dupa ce s-a reglat odata, ramane la fel indiferent de distanta la care se priveste. Binoclurile autofoacalizate sunt adesea mai slabe optic decat cele cu focalizare centrala, dar sunt preferate adesea de vanatori si militari intrucat micile slabiciuni optice sunt compensate de faptul ca reusesc sa identifice rapid obiectele din teren. Binoclurile autofocalizate sunt foarte bune ca binocluri introductive la copii, intrucat sunt mai usor de folosit, nefiind nevoie sa fie focalizate tot timpul.

12. Dioptrie
Se regleaza adesea prin a invarti ocularul din dreapta al binoclului fiind urmata de reglarea focalizarii. La binoclurile mai noi se regleaza la mijloc, la fel ca si rotita de focalizare centrala. La binoclurile autofocalizate exista reglaj al dioptriilor atat la ocularul din dreapta cat si la cel din stanga. Acest sistem dioptric, apare si la unele binocluri mai performante, de genul Zeiss Victory RF. Dioptriile centrale sunt cele mai bune putand fi blocate. In felul acesta nu se deregleaza in timpul in care binoclul se foloseste. Dioptriile se regleaza in general de la -3 la +3 insa exista si binocluri la care dioptriile se regleaza de la -5 la +5.

13. Magnificatie
Cat de aproape ti se aduce imaginea. Se defineste intotdeauna printr-o cifra urmata de un X. Asadar 8x42, 10x56, 7x50 inseamna un binoclu care are o magnificatie de 8x, 10x sau 7x si lentile de diametre: 42, 56 si 50.

14.Magnificatie variabila
Unele tipuri de binocluri, asemenea lunetelor apar cu magnificatii variabile (de ex. 8-15x50). NU SUNT DE RECOMANDAT! Toate binoclurile cu magnificatii variabile au o optica mai de proasta calitate decat cele fixe, sunt mai greu de manevrat si creeaza adesea o senzatie de voma sau durere de cap rezultata din faptul ca ochiul se forteaza mai mult, incercand sa focalizeze imaginea.
Deasemenea, la magnificatii mai mari de 10-12x este adesea nevoie de o forma de sprijin (monopied sau trepied).
Daca doriti totusi sa achizitionati asa ceva, cel mai de recomandat este Leica Duovid.

15.Binocluri "de zi" si "noapte"
Exista anumite tipuri de binocluri care sunt construite pt. a se folosi mai mult in anumite perioade ale zilei. In general se poate spune ca binoclurile ale caror lentile au o nuanta verzuie (spun lentilele si nu imaginea) sunt cele mai eficiente in perioadele de lumina ale zilei pe cand binocluri care au o nuanta mai rosiatica a lentilelor se potrivesc mai bine utilizarii in timp de noapte (ex. Steiner Nighthunter).

16. Binocluri marine, militare, cu range finder (telemetru) si BIS
Binoclurile marine nu sunt recomandate cu magnificatii mai mari decat 7x datorita faptului ca la mai mari tremura imaginea prea mult ingreunand folosirea lor. Pe vapoare de mare tonaj merge si cu magnificati pana la 10x dar de preferat este totusi 7x. 7x50 este tipul clasic de binoclu marin. Binoclurile marine au de multe ori compas.
Binoclurile militare au adesea o scala de gradare, cateodata iluminata si uneori filtre infrarosii. Optic sunt adesea mai slabe decat unele civile dar in general de calitate foarte buna.
Binocluri cu range finder (telemetru). Civil exista practic doua alternative: Leica Geovid si Zeiss Victory T*FL RF urmate de noile versiuni de Bushnell Fusion. Sunt binocluri care calculeaza distanta pana la obiectul privit cu ajutorul laserului. Zeiss Victory are si un un sistem BIS (Ballistic Information System) care calculeaza traectorie glontului. Sunt de folos la vanatoare. Leica nu are o optica asa de buna insa Zeiss e cel mai bun din lume la ora actuala, cu o optica de toata frumsetea!

17. Binocluri cu camera de fotografiat sau de filmat
Cu siguranta ca multi ne-am gandit uneori ce avantajos ar fi daca am avea un aparat de fotografiat sau de filmat incorporat in binoclu. S-au facut incercari in a produce asa ceva, ce mai obisnuite fiind cele de la Bushnell. Problema este insa ca sunt binocluri mizerabile din p.d.v optic si mecanic iar pozele scoase sunt de foarte proasta calitate.
Nici una dintre firmele germane nu a scos deocamdata un astfel de binoclu pe piata. Cand o vor face si daca vor mentine aceeasi calitate pe care o au astazi la binocluri, eu voi fi primul cumparator.

18. Binocluri cu stabilizator
Asa cum spune si numele, sunt binocluri care ne permit utilizarea mai usoara a lor in pofida tremurului mainii. Sunt adesea binocluri cu magnificatii mai mari (15x, 16x sau 20x) care pot in felul acesta sa fie folosita fara monopied sau trepied. In general, la utilizarea terestra nu is au rostul datorita faptului ca optica lasa mult de dorit (in special la Nikon si Canon care sunt cele mai obisnuite la ora actuala). Daca e sa le folosim in masina sau in barca, atunci sunt destul de eficiente permitand o utilizare mai usoara.
Cel mai bun binoclu cu stabilizator la ora actuala e Zeiss Dialyt 20x60. Un adevarat monstru optic!

19.Monocluri
Un singur tub in loc de doua. Multe monoculare sunt dotate cu range finder.
Monocularele sunt foarte eficiente in situatiile in care greutatea carata e prea mare. Daca ai un aparat mare de fotografiat, trepied, rucsac plin de obiective etc, nu prea iti arde sa mai cari dupa tine prea multa greutate in plus. Aici, un monocular se poate dovedi ca fiind o alegere foarte eficienta.
Cele mai bune sunt confectionate de Zeiss si Leica.

20.Twilight factor/ Factor crepuscular
Reprezinta capabilitatea binoclului de a face fata conditiilor cu luminozitate scazuta. Cu cat e mai mare, factorul crepuscular, cu atat mai bine.

Binoclul perfect
O magnificatie de 7,8 sau 10 (la magnificatii de peste 10x incepe sa apara un tremur al imaginii care poate fi considerat deranjant) cu o luminozitate de cel putin 42mm pana la 50mm, 56mm. Perfect colimat, fara aberatii cromatice, cu o distanta focala mare, cu o pupila de iesire mare, cu un factor crepuscular mare, cu focalizare si dioptrie centrala care se poate bloca, cu eye caps ajustabile, foarte bine cauciucat, construit solid (nu neaparat greu dar solid), cu lentile FMC HD sau FL, cu curea de neoprene ale carei agatatori sa stea in partile exterioare ale binoclului, usor reglabila, cu protectie pt. oculari care sa ramana atarnata pe curea si protectie pt. lentile care sa stea tot timpul pe binoclu.

Evitati binoclurile cu o magnificatie mare dar lentile cu diametru mic. Imaginea va fi neclara, mai intunecata, contrastele slabe. Urmatoarele combinatii magnificatie-luminozitate sunt de recomadat:
7x40, 7x50, 8x30, 8x40, 8x42, 8x43, 8x45,8x50, 8x56, 10x40, 10x42, 10x43, 10x45, 10x50, 10x56. La binocluri peste 10x evitati diametru mai mic de 42mm lar la cele de 15x nu mai mic de 56mm.
Binocluri de tipul 8x20, 8x25, 10x25 etc. sunt bune numai daca sunt produse de firmele cele mai tari care compenseaza diametrul mic al lentilei cu o calitate foarte buna, imaginea fiind mai slaba dar comparativ cu altele excelenta.
Binocluri de genul 20x50, 16x42, 10x20, 10x25, 10x30 si altele de genul acesta nu sunt de recomandat. Anumite exceptii fiind la binoclurile de la clasele superioare.

Evitati binocluri cu BAK-7, sau lentile care nu sunt FMC. La fel cele care nu sunt Waterproof si sigilate cu O ring.

Nu cu mult timp in urma am avut un schimb de pareri cu Holger Merlitz, un profesor de astrofizica considerat ca una din marile materi cenusii in ce priveste cunostiintele privitoare la binocluri. Mi-a impartasit ceva ce nu cunosteam si anume ca materialele din care Zeiss, Leica si Swarovski isi confectioneaza lentilele sunt inrudite cu pietrele pretioase. Cu alte cuvinte, materiale care, deja in faza incipienta, sunt foarte pure si cu o rezistenta foarte mare. Imi confirma o suspiciune pe care am avut-o mult timp si anume ca trebuie sa existe un alt secret in spatele succesului lor in ce priveste confectionarea "sticlelor" lor. Nikon, Steiner, Kowa printre altii folosesc teoretic aceleasi metode de tratament al lentilelor si cu toate acestea nu reusesc sa creeze aceleasi lucruri. Se pare asadar, ca o parte a secretului este constituita de calitatea materialelor cu care lucreaza.

De aceea, si nu numai, trebuie in continuare sa sustin ca in ce priveste binoclurile exista doar 3 firme care se pot plasa pe primul loc:
Zeiss, Swarovski si Leica. Intre ele si celelalte e o distanta destul de mare desi binocluri ca Nikon EDG, Kowa Prominar, Steiner Peregrine sau Nighthunter, par sa se apropie de ele.

Daca ai luneta, iti mai trebuie binoclu?

Da! Luneta nu iti furnizeaza aceeasi imagine ca binoclul. Daca te vei uita printr-o luneta la o magnificatie de 10x42 si dupa aceea printr-un binoclu de calitate similara de 10x42 vei observa ca imaginea este mai clara si de calitate mai buna prin binoclu. Asta pe de o parte din puctul de vedere in care sunt asezate prismele si pe de alta parte datorita faptului ca creierul inregistreaza imaginea mai bine cand e vazuta de doi ochi decat de unul.

Daca privind prin binoclu se pare ca experimentezi o ameteala, ochii iti lacrimeaza, trebuie sa clipesti mai des, te ustura sau par obositi sau experimentezi un inceput de durere de cap....atunci ai un binoclu de proasta calitate. Cu binoclurile de calitate buna nu apar astfel de probleme.

In concluzie, daca ar fi sa spun care este cel mai bun binoclu din lume, la ora actuala, as avea probabil aceeasi parere cu cei de aici:

http://www.birdwatching.com/optics/2008 ... _main.html

Cu exceptia faptului ca intre timp, au aparut cateva binocluri noi dintre care Swarovski Swarovision este dupa parerea mea cel care ar trebui sa se plaseze pe locul 1 atat la 10x42 cat si la 8.5x42.

LUNETE TERESTRE

Aici nu va mai trebui sa scriu la fel de mult intrucat majoritatea aspectelor specificate la binocluri se aplica si la lunete.
Lunetele terestre sunt de doua tipuri: drepte si inclinate.

Ambele au avantajele si dezavantajele lor.
Cele inclinate sunt in general favorizate de ornitologi pt. faptul ca e mai usor sa privesti cu ele in copaci si pasari in zbor. Deasemenea, nu e nevoie sa ridici trepiedul atat de mult pt. ca luneta sa iti ajunga la nivelul ochiului ceea ce face ca trepiedul sa fie mai stabil.
E mai usor sa fie folosite cu monopied pe fereastra de la masina, putand fi orientate in orice directie (adesea multumita butonului ce permite rasucirea lunetei in jurul axului propriu).
Un alt avantaj este ca poate fi folosita si ca luneta astronomica.

Cele drepte sunt adesea preferate de vanatori, pt. ca e mai usor sa privesti prin ele culcat. Deasemenea la tir de poligon, luneta poate fi plasata in aceeasi directie si la acelasi nivel cu arma, usurand verificarea loviturilor de la tinta.
Observatia se face cu o fractiune de secunda mai repede, creierul nefiind nevoit sa se adapteze la unghiul de observatie.

Lunetele terestre vin atat cu magnificatie fixa cat si variabila.
La fel ca si in cazul binoclurilor, cele cu magnificatie fixa sunt optic superioare celor cu magnificatie variabila cat si faptul ca au campuri vizuale mai largi. Au insa dezvantajul faptului ca in momentul in care iti doresti o alta magnificatie va trebui sa desurubezi ocularul pt. a monta un altul. Asta ia secunde pretioase in care pasarea pe care vrei sa o vezi poate si-a luat deja zborul cat duce si la faptul risti sa uzezi canalele de insurbare a ocularului.
De preferat sunt asadar lunetele cu zoom, in special intrucat acestea au devenit de foarte buna calitate in ultimii ani.

Variantele cele mai de calitate, de genul Swarovski, Zeiss, Kowa etc, au doua tipuri de rotite de focalizare. Una mai rapida si una mai fina pt. a obtine un contrast cat mai clar.

Magnificatiile clasice la lunete terestre sunt de 15-45x, 20-60x si 25-75x. Personal nu sunt adeptul magnificatiilor prea mari (peste 60x) intrucat le gasesc a fi inutilizabile, in majoritatea cazurilor, datorita mirajului. Intr-o zi calda de vara, chiar magnificatii de peste 30x vor fi prea greu de folosit.
Pe de alta parte, sunt un mare sustinator al obiectivelor largi. Asta da multa luminozitate lunetei si asa ceva e avantajos in orice situatie. Asemenea binoclurilor, cu cat magnificatia e mai mare cu atat mai bine este daca obiectivul e mare, imaginea devenind mai luminoasa si contrastele mai clare.
Majoritatea lunetelor au asadar astfel de combinatii: 15-45x60, 15-45x62, 15-45x65, 15-56x65, 15-45x50, 20-60x70, 20-60x77, 20-60x80, 20-60x82, 20-60x85, 20-60x88, 20-60x100.

Lunete cu camera de fotografiat

Si aici Bushnell a facut cele mai multe incercari (nereusite si de data aceasta) urmat de KOWA. Din pacate si varianta construita de Kowa s-a dovedit a fi una relativ nereusita, in parte datorita opticii mai slabe si in parte datorita caliatii slabe a aparatului foto.
Daca doriti asa ceva, dupa parerea mea, singura luneta care merita a fi achizitionata la capitolul acesta este Zeiss Photoscope unde atat luneta cat si camera foto au o calitate foarte buna.

Daca ar fi sa fac o clasificare personala a lunetelor aceasta ar fi urmatoarea:

1. Kowa Prominar 883 20-60x88
2. Zeiss Diascope 20-60x85 si 20-75x85
3. Swarovski HD 20-60x80
4. Leica Televid APO 20-60x82 si Nikon EDG 20-60x85
5. Nikon Fieldscope ED 25-75x82
6. Optolyth 20-60x100

Trepied

O luneta fara un trepied de calitate e ca o barca fara carma, imposibil de folosit.
De recomandat este ca trepiedul sa fie foarte stabil intrucat fiecare vibratie e accentuata la dimensiuni insuportabile la magnificatii de 20-75x. Un trepied stabil insa da voie lunetei sa presteze la capacitatea ei reala.
De preferat sunt cele de carbon de gen Manfrotto sau Gitzo, dar merge foarte bine si cu variante din aluminiu.
Personal folosesc un trepied de aluminiu Zeiss, fabricat de Manfrotto pe care am instalat o Kowa Prominar 883 20-60x88. Chiar si in conditii de furtuna pot sa folosesc luneta destul de lejer pana la magnificatii de 40x, iar in conditii normale de vant, pana la 60x.
Nu va zgarciti la trepied ci oferiti lunetei ceea ce are nevoie!

Atat la binocluri cat si la lunete, evitati pe cat se poate sa achizitionati chinezisme. In majoritatea cazurilor optica e foarte proasta si mecanica se va defecta destul de repede. Variantele germane si cele japoneze sunt fara indoiala, de cea mai buna calitate."

Daca se doreste introducerea articolului de mai sus in alte blogguri autorul acestuia cere sa se faca referinta corecta la sursa. O persoana de pe un forum a introdus textul scris de dansul pe vinatorul in mod plagiat si e neplacut. Citez din mesajul dansului: "Eu ma bucur daca toata Romania il citeste intrucat consider ca va prinde bine multora si ii va ajuta sa nu faca greseli si nu doresc bani pt. asa ceva, ci doresc numai ca referintele sa fie corecte. "

O dupa-amiaza perfecta (pentru mine)

2010-12-23T10:46:00.017+02:00

Sa ies in natura inseamna pentru mine incheierea unei saptamani. Nu mai am timp sa fac deplasari lungi, dar 2-3 ore pot rupe in week-end. Macar de urc acelasi deal de mai multe ori intr-o luna si tot nu ma las, ca sa nu ma plictisesc aleg trasee diferite. Asa dealul imi pare altul. Acum am urcat pe dealul Releului, l-am atacat ocolindu-l prin garla Plaisorului . Unele poze vi se vor parea cunoscute, e normal, urc destul de des acolo. Mi-am luat ranita, bag in ea un vechi scaun de camping, cateva lucruri de stricta necesitate, imi chem cei doi caini. Cainii mei, cand ma vad imbracat in camuflaj, stiu ca se lasa cu o plimbare, nu ma mai inteleg cu ei de veseli ce sant. O iau la pas, cand aud in spatele meu un schelancait: un catelus pripasit de o luna pe la mine a iesit pe sub gard si vrea sa mearga prima data cu noi. Stiind ca voi merge prin locuri greu de trecut pentru el, am ezitat sa-l iau cu mine. Dar aveam de ales? De ce sa nu isi faca si el botezul padurii? Nu m-a dezamagit, chiar daca la inceput scancea ca un copil de fiecare data cand era oprit de vre-un mal sau de apa si noi ne indepartam, isi facea curaj si trecea.

O iau pe garla, ocolind catunul Diculesti, ca-s mai interesante locurile.

Incep urcusul prin padure:
Pamantul e alunecos, nu mai pot urca asa repede cum eram invatat. Mai folosesc si de maini. Sunt atent si la crengi pentru ca intr-o tura anterioara mi-a intrat una in ochi, acum as fi aratat ca un pirat :).
Ajung sus, in spatele releului, fac o poza cu un peisaj care l-ati mai vazut, dar fara zapada. In stanga, cu prima biserica e Plaisorul; in dreapta, mai in spate, cu cealalta biserica , Panataul. Dealul inalt din stanga (cu platou) e Chichilaia, iar in dreapta se vede Blidiselul.

Trec repede sa fac un foc pentru ca-s fleasca si trebuie sa ma usuc. Lemne uscate sunt destule, trebuie doar sa fac un pat dublu pentru ca e multa umezeala jos.

In timp ce ma incalzesc, golanii mei se joaca sau isi curata gheata prinsa de par si de picioare. Mai dau cainii si cate o tura prin padure, coborand spre garla. Aud prin padure latrand doar glasul subtire al Piciului care incearca sa se tina dupa ei.

Ca sa ma incalzesc si pe dinauntru, zdrobesc niste catina culeasa direct din maracini, incalzesc niste apa si imi fac un ceai. E acru, dar bun. Mie asa imi place.

Pozele acestea doua cu mine mi le-a facut un tinerel care venise cica sa taie un brad de Craciun. I-am explicat cu argumente ca intentia lui nu-i buna, pentru doua saptamani e pacat sa strici un viitor arbore, plus ca-i si ilegal, e plantatie de conifere. Una e sa cumperi un brad din al carui pret Romsilva face impaduriri si da oamenilor de lucru si alta e sa tai dupa capul tau un pom deja plantat. S-a lasat convins de argumente dar si de faptul ca nu sunt brazi la noi, ci doar molid si pin.

Multumit, m-am intors pe alt traseu, pe cel direct si mai facil, pe langa releu, pentru a admira panorama.

Aici avem Patarlagele:
Iar aici Sibiciu de Jos:

Ture de sanatate

2010-12-13T22:31:00.018+02:00

Acum cand verdeata dealurilor a fost inlocuita cu griul trist, ar trebui sa astept primele zapezi pentru a-mi bucura vederea. Pentru ca imi place sa ies doar pentru a privi frumosul. Al mirosi si al auzi. Si dealurile comunei mele nu duc lipsa de frumuseti. ( O sa scriu pe indelete in posturi viitoare despre fiecare dintre locurile de la mine. Material am destul.) Perioada aceasta de inceput de iarna, cand inca nu s-a asezat zapada e cea mai putin interesanta. Nu prea e nimic de vazut. Dar nu pot sta degeaba. Incerc sa-mi mentin conditia fizica prin antrenament. Si sanatatea (sper). Imi aleg un deal impadurit si incerc intr-un ritm vioi sa-l urc pieptis, evitand potecile. Imi infig bocancii prin frunzele uscate incercand sa nu alunec, ma tin cu mainile de arbusti si radacini, indreptandu-ma direct catre varful dealului. La inceput mi se parea greu, picioarele ma dureau iar respiratia ma ardea. Am depasit nivelul acesta, acum pot spune ca imi provoaca bucurie. Merg ca un apucat. Daca trece un week-end si eu nu m-am angajat la un efort de genul pomenit mai sus, visez noaptea ca alerg, ma trezesc incordat tot, cu dureri in coapse. Cred ca da dependenta :).
Prea multe poze nu am facut pentru ca mi-e greu sa car aparatul foto dupa mine, dar atunci cand am avut compania unor prieteni (Vali Culachi si sotia lui) am putut retine cateva imagini si incropi un clip:

In timp ce urcam, am vazut in spate, printre copaci, Panataul:

Si Plaisorul:

Cand ajungem sus, cautam fructe de padure.
Fructe de paducel, care acum dupa brume si inghet nu mai au gustul acela fainos din toamna, sunt chiar placute:

Si catina, si-a mai pierdut din savoare dar inca e buna :

Rupem crengutele de catina inlaturand tepii si mancam boabele ca de pe stiuletele de porumb. In una din ture mi-am luat si mojarul din lemn ( din acela obisnuit de se gaseste pe la comercianti in piata) si am zdrobit fructele de catina, am adaugat apa si am baut suc de catina pregatit "la botul calului" cum s-ar zice. Asta da suc proaspat. De atunci iau mojarul in permanenta dupa mine. Mi se pare de baza. Il folosesc si pe post de cana.

Daca vrem un ceai aromat putem gasi pe langa tufisuri,in iarba, la adapost , cimbrisor:
Cimbrisorul e bun ca incalzeste pe vreme rece.

Ca tot ma plangeam de faptul ca peste tot e gri ( cu exceptia pinilor si molizilor plantati pe versanti care nu pot imbunatati totusi atmosfera mohorata), dau peste un arbore verde. E oare un foios cu frunza inca..... ? AAA...Un cires??? Nu, m-am lamurit imediat ce m-am apropiat: e un cires intr-adevar, dar napadit de iedera. Iedera e mereu verde. Daca ar fi fost vara sigur as fi trecut pe langa si nu as fi bagat de seama. Am stat cateva minute si am admirat.

In unele din ture, la sfarsit, dupa ce am obosit si transpirat bine, pun de-un foc sa-mi usuc hainele si sa ma incalzesc. Zic in unele ture, pentru ca trebuie avut grija, peste tot e cineva proprietar de livada sau faneata si poate veni cu obiectii. Sau trece vre-un piroman si-i dau idei. Coclaurile nu-s chiar un paradis,stau cu ochii si urechile ciulite. Nu stiu niciodata peste cine dau. Nu toti sunt cu gaduri curate, de curand am vazut niste indivizi tragand lemne cu calul dintr-o plantatie de mesteacan, dupa cum s-au purtat e clar ca furau. Am evitat de la distanta, oamenii surprinsi asupra faptului pot deveni periculosi. Sau pot fi si braconieri. Va dati seama ca nu-i combinatie. Oricum, nu-mi strica acestia bucuriile mele. Iar focul e una din ele:

Arzator cu combustibil grasime animala (untura)

2010-11-01T08:02:00.007+02:00

Vroiam de mai demult sa-mi fac un arzator care sa foloseasca un combustibil cat mai simplu si ieftin. Ceva din gunoaie.Nu sa-l folosesc neaparat la gatit ci pentru incalzit si luminat cat mai mult timp fara sa-l alimentez. Sa-l las afara sa arda ca sa nu mai stau sa pun toata noaptea lemne pe foc. Ideea mi-a venit in timp ce discutam cu colegii si prietenii pe bushcraft.me, Alex si Madwolf, despre candele si lumanari. Le multumesc pe aceasta cale. Sper sa nu plagiez pe cineva, vreau doar sa dau idei celor care au nevoie de asa ceva. Ideea mea nu are nimic original, grasimea animala se foloseste din cele mai vechi timpuri ca sursa de caldura si lumina, dar e placut si cand reinventezi roata :) .
Deci avem nevoie de un vas din tabla sau ceva care sa reziste la caldura ( o oala veche sau o galeata din tabla ar fi deja idealul), untura ( poate si si folosita sau ranceda pe care gospodinele o arunca,dar poate fi folosit si ulei de asemenea folosit), si cateva cartoane rulate (sau carpe). In functie de ce aveti la indemana puteti improviza. Eu am taiat pe jumatate o cutie de masline (din aceea de 2,5 kg ) , am pus untura in ea ( eu am pus cam multa si da pe afara cand introduceti cartoanele, deci puneti cu masura) si am introdus cartoane rulate in cutie. Metoda cu cartoanele rulate se foloseste la acele "lumanari de supravietuire" care folosesc drept combustibil parafina. Sunt ok acelea, dar parafina e scumpa si nu e intotdeauna la indemana. Practic eu am folosit doar deseuri de la gunoi.
Am dat foc cartoanelor.Dupa un inceput timid, cand credeam ca experimentul e un esec, am rascolit prin cartoanele arse la suprafata astfel ca focul a avut aer si s-a intins pe toata suprafata cu combustibil.

Cred ca influienteaza mult faptul arderea faptul ca untura s-a topit intre timp, cand era solida de abia ardea. Am urmarit evolutia arzatorului pana la final si am filmat cam din ora in ora diferite momente ale sale pe care le-am grupat intr-un videoclip.
Timpul de ardere mi-a intrecut asteptarile: 5 ore si 15 minute! Doar cu un sfert de ora inainte sa se stinga a scazut intensitatea flacarii in rest flacara a fost multumitoare.

Napul

2010-10-07T21:21:00.016+03:00

Am in gradina o tufa de napi. Cei mai multi cunoasteti napul, dar fiind o planta a carei valoare a fost trecuta cu vederea si cultivarea lui a devenit doar accidentala, chiar si la tara sunt persoane care n-o cunosc sau nu stiu cat de valoroasa poate fi.
In primul rand sa prezint fizic napul ( helianthus tuberosum), numit topinambur prin unele tari. Mai jos vedem o tufa matura de napi infloriti ajunsi la maturitate, lujerii napilor depasesc in general 2 metri:

Am facut si un filmulet :

O tufa de napi asa cum arata ea vara (poza e facuta tot acum dar napii au fost cositi din greseala si nu au ajuns la maturitate, nu-i problema, de napi nu scapi decat cu metode radicale):

Napul infloreste la sfarsitul lui septembrie- inceputul lui octombrie. Florile napului sunt foarte frumoase, seamana cu floarea-soarelui, din acest motiv poate fi cultivat ca planta decorativa. Florile sunt melifere, toamna cand nu prea mai sunt alte flori devin cautate de albine.

Asa arata napii scosi din pamant, sunt niste tuberculi asemanatori cartofilor dar mai mici in general si cu forma neregulata

Asa arata napii recoltati si spalati (sa stiti ca se spala cam greu de pamant):

Napii sunt apreciati de copii, au consistenta unei ridichi rosii si sunt gustosi. Cei mai in varsta mi-au spus ca in copilarie era bucuria lor sa scormone in pamant dupa tuberculii acestia. Cati copii mai stiu acum ce sunt napii?
Napii nu-s doar o delicatesa pentru copii, sunt un aliment foarte sanatos. Contin vitaminele A, B, C si bogati in saruri minerale. Se pot face salate cu ei cruzi sau se pot prepara ciorbe, piureuri din napi, inlocuind cartoful. Si sunt si mai sanatosi. Pentru ca nu contin amidon ci inulina, un polimer al fructozei este recomandat diabeticilor pentru ca nu le afecteaza glicemia.
Legat de supravietuire: am citit pe undeva ca in al doilea razboi modial taranii francezi au supravietuit cu napi, napii fiind printre putinele alimente pe care nu le rechizitionau germanii. Chiar daca se incearca cultivarea lor agricola partea cea mai interesanta e ca napii cresc singuri, ii arunci in pamant si nu mai scapi de ei, ii tai, ii sapi si cresc ca iarba rea :) . Si nu trebuie neaparat sa ingropi doar tuberculul, ci cand cureti cu cutitul coaja napului sa pastrezi mugurii( asperitatiile de pe coaja) si sa-i ingropi in pamant. Nu au nevoie sa-i ingrijesti, cresc foarte inalti si umbresc orice buruiana si o sufoca, deasemeni nu sunt atacati de boli si deci se preteaza la culturi ecologice. Atentie ca daca sunt in preajma altor plante cultivate mai scurte le extermina [mie mi-au uscat o frumusete de liliac alb :( ]. Nu-s pretentiosi la sol, dar e bine sa aibe sol mai gras, apa de ploaie e suficienta dar nu strica sa puneti si furtunul pe ei. Personal daca as fi pus in situatia sa plec in pribegie pe langa cateva unelte mi-as lua niste napi cu mine. Fiind foarte apreciati de porci (de unde si numele de nap porcesc) cred ca as duce lupte grele cu mistretii, dar i-as pune intr-un loc bine ingradit cu lemn si catina. Toamna as avea prima recolta. Napii se pastreaza peste iarna in pamant, fiind rezistenti la ger inghetand si dezghetandu-se de cateva ori iarna nu-si pierd proprietatile si ii scoti atunci cand ai nevoie de ei, iarna sau primavara. O smecherie e sa tai cam la juma de metru tulpinile pana in ierna ca sa retina zapada deasupra tuberculilor si sa nu ingheta foarte rau plus ca au umiditate primavara. Se pot conserva peste iarna si prin murare alaturi de varza. Se pot si usca feli la soare sau in cuptor.
Napul (tuberculul) e mai valoros decat porumbul pentru animale. De asemeni si tulpina verde este un bun furaj pentru animale, se pot consuma de catre om si frunzele tinere si lastarii primavara in salate.
Despre proprietatile lui medicale: recomandat in anemii, stari de oboseala, diabet, afectiuni cardiace, tuberculoza, ulcer gastric, constipatie. Datorita cresterii imunitatii organismului previne bolile si aceasta mi se pare calitatea lui cea mai mare.
Subiectul poate fi imbogatit cu ajutorul vostru, orice informatie in plus e de folos.
Update adaug si o poza cu frunza napului:

Culesul coarnelor

2010-09-10T12:26:00.007+03:00

Week-endul trecut am fost la cules coarne.

Fructele acestea rosii, placut acrisoare sunt astringente. Din ele se prepara cornata, o bautura asemantoare visinatei si preparata la fel. De asemeni, iese o pasta foarte gustoasa. Cele pe care le-am cules vor merge cele mai multe la pasta si o parte la cornata. Pentru ca multi le cunoasteti nu insist prea mult, puteti veni voi cu chestii noi, vreau doar sa va arat o metoda de cules coarne simpla si eficienta. Culesul bobita cu bobita implica prea mult timp, ne-ar lua o saptamana sa strangem cateva kilograme. Asa ca se aseaza sub corn o patura, folie sau o foaie de cort. Daca e chestie de supravietuire iti scoti si jacheta de te tine :) . Se scutura cornul iar fructele se strang cu usurinta de pe lucrurile intinse. Sa arat:

Toporul datorita coziilungi l-am folosit doar la aplecat, scuturat. Arbustii nu au avut de suferit nimic din pricina metodei de cules.
Iata si rezultatul muncii:

Molia soim ?

2010-09-03T22:28:00.009+03:00

Anul trecut am avut un musafir la florile de pe alee. Venea doar seara. O vietate cu forma de pasare si dimensiuni de insecta care culegea nectar cu o trompa. Am crezut initial ca vad pasarea colibri. Am cautat pe net atunci, cica ar fi o insecta. Pseudo colibri. Nimic concret. Anul acesta a venit din nou. Am pozat-o seara.

I-am facut si filmulet dar cu aparatul foto, doar daca maresc luminozitatea pot vedea ceva. Sa vad daca pot face ceva ca sa-l pot pune pe youtube. Am facut un alt videoclip mai vizibil:

Azi am gasit o' ganganie' in iarba in timp ce coseam. Apoi a zburat nu inainte de a o poza.

Am cautat din nou pe net. Au mai vazut-o si altii in Romania, se intrebau si ei ce ar fi. Acum am gasit aceasta: http://en.wikipedia.org/wiki/Hummingbird_hawk_moth. Daca stiti mai multe sau vre-o denumire populara v-as ramane recunoscator. Nu cred ca batrinii iar fi spus molia soim, ci altfel, cumva ca un alint.

Patuturi "bushcraft" pentru copii

2010-08-30T23:18:00.004+03:00

Patuturi "bushcraft" pentru copii din rachita din doua piese: cosuletul si suportul. Cel din fotografie are 1 m lungime, 50 cm latime, inaltime cosuletul are 37 cm iar cu tot cu suport 70 cm . Evident ca se pot face la comanda dimensiunile. Rachita e bine uscata,nelacuita. Pentru ca e vorba de sanatatea copiilor cine doreste poate lacui rachita doar cu lac ecologic.

Dragute, nu?

Tot la releu, dar cu binoclul

2010-07-28T17:12:00.005+03:00

Am de ceva timp un binoclu 20X80 cu care am facut observatii terestre sau astronomice insa doar din curte. Nu ma puteam totusi folosi de portabilitatea lui pentru ca geanta de transport originala e inestetica si incomoda, confectionata din carton presat acoperita cu vinilin ( daca ii mai punea chinezu' si geanta din piele putini si-ar mai permite sa cumpere un binoclu, e un compromis si asta), plus ca nu pot transporta si trepiedul cu ea.

Atunci am luat o geanta veche tip militara de merinde si i-am indepartat peretele despartitor din interior. Binoclul se potriveste perfect inauntru plus ca am putut atasa de geanta si trepiedul.

Cand vreau sa stau mai comod imi iau si un scaunel de camping foarte usor pe care il tin pe celalalt umar sau il agat de rucsac. Astfel echipat am urcat pe dealul releului , deal pe care il urc ori de cate ori am putin timp liber, dealul meu de antrenament sa zicem asa ;) .
Am luat si aparatul foto cu mine, am pozat de sus , de la releu, pentru a nu stiu cata oara satul. Imi place ca e din ce in ce mai verde, are tot mai multa vegetatie.

Am pierdut ceva timp contempland cu binoclul Valea Buzaului.

La coborare am pozat pentru voi catina, s-a colorat frumos dar mai are mult pana se coace. Dupa cum se vede va fi un an bogat in aceste fructe de padure, iar Valea Buzaului ( poate exagerez, de, patriotismul, asa am citit pe undeva pe internet, daca nu-i adevarat nu aruncati inca cu pietre :) ) e poate cea mai bogata regiune in catina din tara.

Despre calitatile catinei stiti mai toti, e o bomba de vitamine iar remediile nenumarate. Acum e usor sa aflam despre ele de pe internet . Eu doar vreau sa va arat un mod mai putin cunoscut de conservare peste iarna a catinei, fara a interveni prin fierbere asupra ei sau a le pune cu zahar sau conservanti. Fructele de catina culese, spalate, se dau prin storcator. Apoi sucul se pune in pungi pentru facut gheata si le bagam la congelator. Asa e mai usor iarna sa o folosim: rupem cuburi de catina congelata, atat cat ne trebuie si le punem in ceai sau facem un suc proaspat din ele cu miere.

Bureti laptosi ( iutzari)

2010-07-18T10:47:00.003+03:00

Cam la o saptamana dupa workshopul nostru , fratele meu s-a dus la cules de bureti laptosi. Cea mai mare parte a lor au fost bagati la otet pentru iarna dar o parte au fost pregatiti pentru masa la cuptor. Reteta e simpla: spalati ,aranjati in tava iar pe deasupra lor a fost rasa branza si adaugate cateva mirodenii.

Un deliciu. In combinatie cu branza isi lasasera o zeama de i-am mancat fara paine .

Poate vreti sa stiti cum se fac si buretii la otet: se fierbe apa cu sare, cam o lingura la 5 l. Cand da in fiert se adauga si buretii, se fierb peste o jumatate de ora. Se scot buretii si se pun in borcane sau intr-un vas daca vreti sa-i consumati atunci. Se pregateste otetul precum cel pentru gogosari: 1l otet, 2 l apa, 3 linguri sare si trei linguri zahar, bobe mustar, piper, marar,usturoi. Se fierbe apoi se rastoarna peste bureti. Daca ii pastrati pentru perioade mai mari sterilizati prin fierbere borcanele, altfel ei tin cam pana la Craciun. Sunt teribili cu mancarurile grase de iarna :).

Prima intalnire Bushcraft Romania

2010-07-02T12:11:00.005+03:00

Minunea s-a produs. Ca in povesti, cei ce discutam in spatiul virtual in spatele unor nick-uri ne-am materializat si ne-am vazut in carne si oase. Ne-am cunoscut, am discutat, am schimbat impresii. Cred ca toata lumea s-a simtit bine.Pacat ca a durat asa putin...... Foarte frumos au scris despre intalnirea noastra Alex, Razvan si B0gdan pe paginile lor. La ei gasiti si poze si videoclipul oficial, eu inca mai diger si savurez impresiile, iar ca dupa o mancare buna cand te ia somnul am o leneeeeeee sa mai postez si poze :-).
E o zicala care spune ca "pofta vine mancand". Daca ne mentinem calzi si facem mici iesiri, mici grupulete macar , sigur vom comite iarasi o "mare ieseala".

Topor cu coada lunga

2010-05-29T16:55:00.005+03:00

Mi-am dorit de mai demult un topor cu coada lunga. Acum il am. Am cumparat la sfatul lui Razvan Serban un topor rezonabil la pret si calitate. Initial i-am pus o coada din comert asa cum m-am priceput si eu. Foarte mandru l-am aratat unui var care in timpul liber e si rotar si i-am produs stupoare: "arata frumos toporul tau dar nu asa se pune o coada, se pune din lemn pe fibra si se baga de jos in sus si trebuie sa ii mai largim la forja urechile ca sa ia coada mai multa pentru ca iese prea ingusta." Dezarmat i l-am predat cerandu-i sa ii puna si o aparatoare de metal pe coada pentru ca atunci cand tai cu el sa nu i-o stric in lemne. Rezultatul se vede in pozele de mai jos:
Coada e din frasin. Lungimea totala a toporului este aproximativ 1,2 m.

Intentionez sa-l am tovaras de haladuit pe coclauri. Ma voi folosi de lungimea cozii pentru a taia de la distanta sau apleca maracini pentru a avea acces la cules catina toamna sau alte fructe de pe poteca, pentru a ma sprijini la mers, a descuraja caini si evident pentru a taia lemne. I-am trasat pe coada (nu se vad in fotografii) doua semne la jumatate de metru si un metru pentru a masura eventuale chestii cu el.

Update- Am adaugat la sugestia lui emil b o aparatoare lamei toporului:

1 Mai la Muchea Plaisorului

2010-05-06T23:00:00.015+03:00

Asemeni multora am ales sa ies de 1 Mai in natura. Cu prietenii la un picnic .
Cu o seara inainte am iesit pe dealul releului, in livada, pentru ca merii si prunii erau in floare:

Deci sambata dupa amiaza am luat-o pe drumul dintre satul Plaisor si Punga oprindu-ne in zona numita Muchea Plaisorului

la o margine de padure .

Frate-miu a facut o tocanita belea

si mamaliga sa ne ungem pe gat.

Pana sa se faca bunaciunile am cules plante medicinale care abundau :

ciubotica cucului

si trei frati patati.

Am mancat, baut ceai (facut evident la spirtira), in concluzie ne-am simtit bine.

La intoarcere am admirat un gandac verde de balegar

si un brotacel

pe marginea unui mic lac dintr-o livada

Sa dea Domnul sa fim sanatosi sa ne petrecem timpul liber in natura ca tare frumos e!

Foaie de cort militara

2010-04-28T22:41:00.006+03:00

M-a intrebat cineva cum arata o foaie de cort militara. Cei mai multi o cunoasteti, poate ca in primele iesiri pe care le faceati in natura va insotea. Acum poate ati depasit acest nivel, aveti foi de cort moderne, asa numitele tarp-uri. Cele moderne de outdoor sunt mult mai usoare pentru o suprafata si mai mare, mai sigure, cu forme speciale pentru a oferi adapost. O sa-mi iau si eu una in curand.Pana atunci inca o folosesc pe cea militara, mai mult in loc de patura pentru a sta pe ea la iarba verde, ocazional o fac umbrar. Am folosit-o si ca pelerina. Am tinut-o intr-o vreme in portbagajul masinii in caz de Doamne-fereste: daca ploua si am pana si trebuie s-o iau pe mine, bate piatra si o pun pe parbriz, e frig si ma invelesc cu ea, pun ceva pe bancheta si nu vreau s-o murdaresc si atunci asez pe foaia de cort. Am asezat-o sub mine cand am avut odata o problema si m-am bagat sub masina (eram imbracat la tol). Se pot imbina 2 foi prin gaicile si nasturii de pe margine si se dubleaza suprafata.
Cateva poze:
-foaia de cort intinsa:

-fanta prin care se poate scoate mana cand este folosita ca pelerina:

-fanta deschisa, se vede ca sunt doua straturi:

-fanta inchisa cu nasturele (asa se numeste? nasture?):

-foaia de cort pregatita pentru a fi folosita ca pelerina, se aseaza pe diagonala si se indoaie un colt care se prinde cu 2 nasturi, apoi se strang cele doua sireturi in zona care formeaza gluga:

-inca o poza cu foaia in postura de pelerina, se observa ca pe exterior fantele sunt inchise cu cate 2 nasturi, se mai observa ca pelerina se inchide in fata cu mai multi nasturi. Acest gen de pelerina e buna pentru ca e larga, poti sa ai rucsacul in spate ca il acopera fara sa te jeneze:

Cam atat despre ea, daca ati folosit-o si vreti sa completati la cele spuse cu alte utilizari va astept.

O simpla iesire

2010-04-26T00:09:00.000+03:00

Ne-am hotarat in week-endul acesta, eu ,fratele meu , cumnata si mama ei, sa mergem si pe dealul Chichilaia, catre "platou", deoarece am iesit de prea multe ori catre dealul releului in primavara aceasta si e bine sa mai diversificam.
Imi place sa recuperez, sa improvizez si sa-mi confectionez singur obiectele necesare. Tineam neaparat sa testez noua spirtiera artizanala care acasa a dat rezultate mult mai bune ca precedenta. Apoi am renuntat sa mai transport apa cu sticla de plastic, am luat apa intr-un stand-up bag, o punga in care cumparasem apa demineralizata AquaeXpert pentru masina. E mult mai ergonomica decat un bidon, ocupa mult mai putin volum dupa folosire,dupa ce am consumat apa punga s-a strans precum o coala de hartie.
Noua spirtiera e mai practica si mult mai puternica: am recuperat de la vechiul primus pe gas care s-a stricat suportul pentru pus oala si am folosit o banala cutie de conserva gaurita cu cutitul. Practic spirtiera e formata din suport, cutii de conserve se gasesc usor. Puterea sporita i-o da gaurile mari, se face tiraj mare astfel, am facut-o prima data cu gaurile mai mici si mergea prea incet. Deci e important sa intre mult aer. Flacara iese pe sus, nu pe gauri, pe acolo intra doar aerul. Da in fiert apa sub 10 minute. Punga de apa (pare mica dar are 2 l, vedeti ca se gasesc pungi si la 5 l) si spirtiera:

Pe drum am gasit ciuperci:
- ciuciuleti
-si ciuperci albe
Care s-au transformat seara intr-o cina delicioasa:

Am cules si muguri de pin:

Iar un guster bortos a tinut mortis sa apara pe net:

Ultima panta am facut-o alergand "luand cu asalt reduta la baioneta":

Binenteles cand am ajuns sus pe platou am facut ceai :

Care a mers de minune cu placintele cu branza facute de mama soacra a fratelui meu:

La intoarcere am strans cu fratele meu intr-o punga gunoaiele lasate pe traseu de iresponsabili si le-am distrus :

In concluzie a fost o iesire reusita in care am imbinat placutul cu utilul, o plimbare consistenta finalizata cu un ceai gustos , cules de ciuperci si muguri de pin dar si curatenie pe traseu (ca tot noi o sa mergem pe el) .

Rezervatia naturala de zimbrii de la Vama Buzaului si cascada Urlatoarele

2010-03-06T22:39:00.000+02:00

Daca esti pe drumul national 10 intre Buzau si Brasov si nu te grabesti, te poti abate la Intorsura Buzaului de la drum ca sa vezi Rezervatia naturala Valea Zimbrilor de la Vama Buzaului. Cum ajungi acolo: daca intri dinspre Brasov in Intorsura Buzaului dai de localitatea Bradet, un indicator iti arata la dreapta catre Vama Buzaului (evident, daca vi dinspre Buzau faci la stanga la iesire din Intorsura). Mergi putini km si pe stanga vei gasi rezervatia. Vei fi incantat de ce vei vedea:
Ma intreb cine ar putea sa aiba inima sa puna tinta pustii pe asa frumusete si inocenta:

La cascada se ajunge de la rezervatie urmand drumul asfaltat din comuna pana la o curba unde drumul asfaltat face dreapta, se va merge in fata pe un drum pietruit si se urmeaza indicatorul. Destul de usor de mers cu masina. Destul de usor si pentru grataragii care fac mititei in fata cascadei si lasa gunoaie. Daca privesti doar spre cascada ( mai precis spre fenomenul hidro-geologic dupa cum ne precizeaza un panou ) poti spune ca e frumos:

Invata sa traiesti in natura

2010-02-24T15:34:00.000+02:00

La initiativa lui Serban Razvan incerc sa-mi pun "doctrina" dupa care ma ghidez in relatia mea directa cu natura. De e bine de e rau, de e suficient sau mai trebuie completat sa-mi ziceti.
De iesi in natura, la o plimbare mai lunga sau mai scurta, chiar de este o plimbare dupa o masa copioasa pentru o buna digestie si un somn usor, sau ai iesit la un banal gratar, incearca sa-ti inchipui ca acel loc prin care treci si te relaxezi este al tau. Iti apartine.

E gradina ta de care esti mandru. Esti proprietarul locului si nu cei ce vin dupa tine. Daca e al tau nu-l strici , nu-l murdaresti. Nu-ti bati joc de gradina pentru ca-i a ta. Gradina are iarba, flori, arbusti si arbori. Printre ele stau animale. E gradina ta botanica si zoologica si te poti lauda cu cu ce ai vazut : cutare arbore, cutare floare, iepure, caprioara, urs:

Marmota, o vezi ce bine e camuflata ?

Daca e a ta gradina poti culege plante medicinale, culege flori, face focul. Dar sti ca e a ta si nu rupi decat ce-i regenerabil, nu culegi flori la rand ci din loc in loc si numai daca nu-s ocrotite de lege , daca le strici la anul nu mai ai de unde lua, nu te mai poti bucura de frumusetea lor.

Nu pune capcane, nu bracona animale : e plina alimentara de mezeluri si bunatati gata facute, mult mai gustoase. Oricum nu vei sti sa le prepari cum trebuie carnea, apoi risti sa te imbolnavesti pentru ca unele pot si purtatoare de boli ca turbare, trichineloza, iar daca ai braconat nu te poti duce cu ele la veterinar pentru analize. De vanatoare se ocupa asociatiile de vanatori. Daca esti vanator faci ce-ti spun ele. E treaba ta si a lor atunci.
Focul il faci ca la tine in curte, suficient sa-ti satisfaca nevoile, caldura si preparea hranei, apoi il stingi bine ca iti ia gospodaria foc. Si pui lemne uscate, nu strici vegetatia, oricum cele verzi nu ard. Si carbunii ii astupi ca arata urat. Dar inainte de al stinge ar fi bine daca nu vrei sa iei intr-un sac de gunoi resturile menajere acasa, sa le arzi pe toate. Pune-le la foc mare, plastic, hartie, resturi alimentare. Ecologic ar fi bine sa le reciclezi dar poti sti tu unde ajung ele dupa ce le duci la cosul de gunoi din oras ? Intr-o groapa. Daca sunt tomberoane dedicate reciclarii cum au aparut acum, du-le acolo,ok.
Poti taia daca ai neaparat nevoie bete, crengi, dar pentru ca e gradina ta sa tai doar ce se poate regenera : nuiele taie una-doua de unde cresc mai multe in tufa arbustului pentru ca le faci bine, rarite cresc mai viguroase. Nu taia o varga care creste singura pentru ca astfel vei reteza chiar trunchiul arbustului ( alun, rachita, etc). Comporta-te ca si cum ai taia pomi fructiferi sau trandafirii din gradina ta. Sa tai doar ce-i neimportant si in plus. Si ma repet, numai daca este neaparat nevoie. Nu-ti place prin curte sa vezi hartie, servetele, cutii de conserve ? Stiam eu. Atunci si prin natura nu le arunca. Arde-le, ia-le acasa. Si nu te jena daca le vezi de la altii de dinaintea ta aruncate, sa le intepi in varful unei nuiele si sa le arunci in focul tau. Esti un tip caruia ii place curatenia si vrei ca cei care te cunosc sa te caracterizeze astfel. Nu pui casetofonul si radioul sa-ti cante ca poti face asta in casa, ai iesit afara ca sa auzii pasarile, vantul. Astfel , daca nu intervi brutal in natura te integrezi ea si recunoscatoare te va rasplati.

Hai, mergi pe deal?

2010-01-25T19:07:00.000+02:00

Probabil ca frumosul da dependenta. Natura e frumoasa, deci sunt dependent de natura. Sau poate doar de endorfinele rezultate in urma efortului pe care il fac ca sa urc pe cele doua dealuri :

Stau toata saptamana pe jar cu gandul la iesirea in natura din week-end si de obicei imi reuseste :).
Imi place sa vad peisaje frumoase, sa surprind cate un animal in mediul lui (sau poate ca ma surprinde de fapt el pe mine), sa trag in piept aer curat, sa simt durere in muschii picioarelor. Binoclul este nelipsit, fara el m-as simti ca avand un organ de simt lipsa.

Iesirile mele sunt cam de 2-3 ore, cam scurte, dar le fac des.
Nelipsiti tovarasi sunt cateii care ne insotesc peste tot:

Apoi "ne combinam" la un ceai sa ne incalzim si energizam:

Viata poate fi frumosa! Tu de ce esti stresat? Vino la un ceai cu noi pe deal....

Paravan pentru spirtiera

2010-01-14T21:08:00.000+02:00

Am confectionat si un paravan dintr-o tabla. Arde mai bine spirtiera acum afara.

Spiertiera cu ibricul pe ea, se vad flacarile.

Prima iesire 2010

2010-01-09T23:33:00.000+02:00

Astazi am iesit prima data pe anul acesta in natura. Impreuna cu fratele meu Florin, cumnata mea Elena, prietenul meu Cristi ( doctorul) si cu matusa lui am urcat pe dealul releului, deasupra satului Diculesti. Am testat in conditii exterioare spirtiera mea artizanala si lumanarea de supravietuire.

Eu cu cainele meu care ma insoteste peste tot, Hiena

Lumanarea de supravietuire: cutie de conserva, parafina si carton de la ambalaje. M-am folosit de informatiile furnizate pe blogurile personale de Calatorul si AdriaN carora le multumesc pentru ca impart cu noi ceea ce gasesc pe net.
Lumanarea arzand:

Spirtiera artizanala: o cana din inox veche, gaurita cu bormasina:

Pentru ca era lumina, nu e vizibila flacara dar apa a fiert dupa cum se vede, a iesit un ceaiul negru mult dorit. A durat putin mai mult pana a fiert decat in testul facut in casa pentru ca nu am folosit paravan si batea vantul. Ii voi face un paravan din tabla subtire cu gaurele jos.
Aici puteti vedea multe modele de spirtiere, alegeti pe care vi se potriveste si vreti s-o construiti: http://www.youtube.com/watch?v=9b9E4TtACrY

Placerea de a bea un ceai negru in natura: