Lansare TEI- Sepp Holzer PERMACULTURA

Matei 10.8: "In dar ati luat, in dar sa dati"


Am primit un cadou frumos de Craciun din partea grupului TEI ( TRADUCERI ECOLOGICE INDEPENDENTE).Il reproduc mai jos:
“Ajută-ne să ajutăm!

Cartea pe care o ții acum în mâini sau o citești pe ecran este rezultatul a sute de ore de muncă migăloasă – traducere, verificare terminologică, adaptare, corectură, editare, punere în pagină și design. Nenumărate e-mailuri și mii de corecturi. Nici un membru al grupului TEI – fie el traducător profesionist sau amator – nu este plătit pentru munca sa; tot ceea ce facem, facem gratuit, fără să cerem sponsorizări la Monsanto și fără să așteptăm medalii, diplome și, eventual, statui în fața ministerului agriculturii. Unii pot numi asta sacrificiu, alții civism, alții tâmpenie crasă și pierdere de timp.

Nu suntem sprijiniți de nici un partid politic sau ONG, nici unul dintre noi nu are de gând să candideze la președinție la următoarele alegeri, nici unul dintre noi nu are fabrică de produs insecticide. Dar asta nu înseamnă că nu avem și noi, la rândul nostru, nevoie de ajutor. În schimbul faptului că, prin intermediul nostru, ai acces gratuit în limba română la cărți de importanță fundamentală, pe care nici o editură din România nu a avut puterea sau curajul să le traducă, te rugăm să ne dai o mână de ajutor.

Dacă te simți stăpân pe orice limbă de circulație internațională și îți poți sacrifica câteva ore lunar pentru a traduce 10–20 pagini împreună cu noi, dă-ne de știre la adresa de mail: carti.din.tei@gmail.com. Cu cât vom fi mai mulți, cu atât vom putea traduce mai multe volume într-un timp din ce în ce mai scurt – performanță pe care nici o editură, din străinătate sau din România, probabil că n-a atins-o vreodată.

Și chiar dacă nu ești atât de deprins cu o limbă străină, tot ne poți fi de mare folos – dă mai departe cartea de față și celelalte cărți din colecția TEI, anunță-ți prietenii, recomand-o, tipărește-o, fă-o cadou, urmărește-ne pe Facebook, pe Scribd și oriunde vom mai apărea. Poți chiar să-ți enervezi socrii dându-le din când în când citate din cărțile traduse și publicate de noi, promitem că nu ne supărăm. Suntem siguri că, pe măsură ce crește numărul oamenilor care știu despre TEI, care citesc și aplică cele scrise în cărțile noastre, vom fi o țară din ce în ce mai greu de mințit, de controlat și de cumpărat. Îți mulțumim!”

Sarbatori fericite!

Și acum, în aplauzele Dvs., Sepp Holzer! :)

http://www.scribd.com/doc/117896743/Sepp-Holzer-Permacultura-Ghid-Practic-Pentru-Agricultura-La-Scara-Mica-tei-v-color

 Link alternativ: https://www.wetransferbeta.com/downloads/bb97d862d64dadfa45b6947d1fd8926720121225035147/e49e85#

Supa instant

Componente cat mai naturale, sanatoase.
Cat mai putine componente posibil.
Componente care sa nu se altereze usor.
Hrana usor de transportat.
Pe viitor inlocuirea macar a unor componente cu altele gasite in natura. Am cateva legume salbatice in plan dar mai intai sa experimentez la primava sa vad ce iese. Sa aiba gust macar, sa nu mancam ca porcii mistreti  :).

Componentele supei:
Pastarnac deshidratat.
Morcov deshidratat.
Ceapa deshidratata.
Patrunjel frunze proaspat.
Fidea.
Apa, sare.

Pastarnacul si morcovul rase pe razatoarea mare le-am uscat usor la cuptor. Le-am depozitat intr-un borcan.

 Cu ceapa a fost mai complicat, dupa ce am ars o tava plina, am refacut procedeul cu mai mare atentie.

In imagine avem trei gramajoare: fideaua, pastarnacul amestecat cu morcovul (doua linguri) si ultima din dreapta e ceapa (o lingura).

 Legumele le-am maruntit.

 Asa as vrea sa le transport, intr-o punga de hartie, cred ca cel mai bine ar fi sa tin legumele macinate intr-un borcan ermetic iar fideaua separat in punga ei. Aici avem cam pentru doua portii.

 Punga inchisa pentru transport.

 Am pus apa cu ceva sare la foc, cand a dat in fiert am pus tot continutul pungii. Atentie, dati la foc mic pentru ca face spuma si da pe afara. Sau cel mai bine folositi un vas mult mai mare decat volumul apei. Am mai facut supa la spirtiera mea primitiva de bushcraft dar focul nu il pot regla si fiind intens mi-a varsat supa pe jos. Din cauza aceasta am facut la aragaz. Cel mai bine cred ca se poate face la jar, la marginea focului de tabara. Oricum, mai e de experimentat pana imi gasesc modalitatea ideala de fierbere.

 Data trecuta am pus patrunjel uscat, naspa la gust. Asa ca am luat patrunjel din ghiveci. Puteti sa faceti si voi la fel, dintr-un plic semanati multe ghivece. Dupa ce am lasat legumele sa fiarba bine sa isi lase gustul ( cam 15 minute cred) am pus la final patrunjel tocat. Patrunjel la supele dulci, leustean la cele acre.

 Supa servita intr-un castron cazon.

Concluziile mele:
Gust acceptabil daca ignori senzatia ca mananci o zeama cu malai din cauza legumelor macinate ( mie imi plac supele mai lungi cu legumele intregi ) , o masa calda care te poate bine dispune in orice anotimp. Nu are cine stie ce calorii, dar iti incalzeste stomacul pregatindu-l pentru alte feluri de mancare.
Si as vrea sa am toate componentele uscate, patrunjelul precum vedeti l-am pus verde, cel uscat nu mi-a placut. Sau nu l-am uscat eu corespunzator de nu avea gust.

P.S. Prietenul meu Shinobi de pe forumul de bushcraft m-a sfatuit pentru ca " patrunjelul sa-si pastreze aroma, incearca sa pui langa el, in procesul uscarii, vreo doi catei de usturoi taiati in jumatate. Isi pastreaza aproape toate proprietatile aromatice insa, evident, cu aportul redus al vitaminelor - datorita uscarii."
Multumesc Shino, asa am sa fac!

Baton energetic cu cereale si nuca

Cand mai fac cate o plimbare pe coclauri imi iau la mine o bucata de ceva sa-ti tina de foame. De obicei sandvis cu branza si dupa sanvis mananc ceva dulce sau fructe. Daca e ceva mai simandicoasa plimbarea imi mai pun in desaga cateva batoane de ciocolata, din cele cu seminte sau croasante . Numai naturale nu sunt. Sau de bushcraft nici atat. Asa ca m-am apucat si am facut din ce am gasit prin casa duminica seara propriile mele batoane energetice si anume din fulgi fini de ovaz, nuca macinata fin si cacao :

am facut un sirop din miere (merge si zahar) dizolvata in putina apa calduta si am pus la inmuiat fulgii de ovaz si cateva stafide:

 dupa ce s-au insiropat bine am adaugat nuca macinata fin si cacao. Am amestecat bine si am mai gustat, daca mi s-a parut mai amaruie am mai indulcit putin cu zahar. Am adaugat nuca incontinuu pana cand pasta s-a facut tare de s-a indoit coada lingurii amestecand :

 am rulat cu mana pasta tare pe un fundulet din lemn  sub forma de batoane . Le-am tavalit prin nuca macinata ca sa nu le mai lipeasca nimic de mana cand tin sa manac batonul. Ceva urme de cocos erau de la o alta tentativa de-a mea si le-am pus si pe acestea sa nu le arunc:
 

Am lasat pe farfurie pana dimineata sa mai traga din umiditate nuca si fulgii si sa se intareasca mai bine. Am mancat una dimineata si doua la servici. Mi-a anulat foamea total pana seara. Se intelege nu am facut decat munca de birou, nu am tras la deal. Reteta poate si imbunatatita sau schimbata. Dar important e ca nu am preparat termic nimic, nutrientii sunt intacti.

Tura cu bicicleta

     

 Sibiciu de Jos- Sibiciu de Sus- Valea Sibiciului- Colti- Carabus- -Muscelul Caramanesti- Buduile-Scaieni- Vavalucile-Bozioru-Balanesti-Cozieni-Teis-Punga-Plaisor-Sibiciu de Jos

  Imi doream de mult timp sa fac o tura mai consistenta cu bicicleta. Usor de zis, greu de facut Pentru ca e nevoie de un interval mai mare de timp in care sa nu fiu prins cu alte treburi. Si sa coincida timpul meu liber cu al prietenilor mei.  E usor de inteles ca toata lumea isi programeaza timpul liber din timp, prietenii si  partenerii de calatorie aveau alt program pentru acea sambata cand mi-a picat pe chelie sa incalec bicicleta si sa plec de nebun . Asa sunt eu. Nu imi fac planuri ca oricum nu le respect. Cele mai bune planuri le fac din mers. Stiam doar ca trebuie sa o iau catre Colti si apoi mai vad eu pe unde ma intorc. Pentru ca nu imi place sa ma intorc pe acelasi drum. Asta-i alt gargaune al meu.

La apel a raspuns prietenul meu Andrei din Nehoiu. Am mai facut nistre trasee meseriase cu el si fratele sau Liviu in trecut.

Bun. Sambata, pe la 11 dimineata am plecat pe biciclete din fata casei din Sibiciu de Jos catre Colti. Greu cu aparatul foto, sa ma opresc din mers, sa-l scot, sa fac poze. Dar mi-am zis sa le fac pentru ca as vrea sa promovez traseul pe unde voi merge.Se poate ajunge la punctul de plecare cu masina sau cu trenul. Acum e tren direct Bucuresti-Patarlagele, daca ei si bicicleta te mai costa in plus doar jumatate de bilet, in total 36 de lei cu tot cu bicicleta un bilet dus. Eu zic ca se merita daca nu ai masina. Mersul trenurilor de verificat la compania privata de calatori Transferoviar grup. Din gara Patarlagele mergeti direct catre Colti, intrebati dar sunt si indicatoare, eu am venit din alta parte.

Aici sunt la iesire din Sibiciu de Sus, se vede vechea cariera de diatomita, acum acoperita de mestecanis.

 Privire spre dealul ce strajuieste satul Draganoi.

Suntem pe Valea Sibiciului la biserica. In satul acesta e traditie cu zidurile din piatra asezate una peste alta fara ciment. Sunt case mai vechi sau anexe care au unul din ziduri din piatra asezat direct la drum.

La genul acesta de ziduri ma refer. Mi se par pline de farmec.
 In poza e si Andrei.

 Zid nou. Nu mai are ,vorba lui Caragiale, nici un haz. Cimentul asta strica tot aspectul. Nu cred ca doar de dragul de a fi mai rezistent au folosit ciment ci pentru ca nu mai sunt mesterii de altadata care aveau rabdarea sa aseze pietrele. Dar salvare a esteticului, zidul din dreapta portii ( poza a doua) pare sa fie cel original chiar daca s-a bagat ciment intre pietre.

 Casa respectiva. Dar gardul se asorteaza.......:(

 Ajungem si la Colti. Nu am oprit decat sa fotografiez casa care gazduieste Colectia Muzeala Colti Chihlimbarul. Am tot vizitat-o, nu am mai intrat. E singura de acest fel din tara! Langa e vechea galerie de unde se extragea chihlimbar inaninte. Si acum sunt pasionati in zona care il extrag numai ei stiu de unde. Si-l prelucreaza frumos. Daca vreti sa faceti un cadou original unei doamne sau domnisoare aici aveti ocazia, bijuterii din chihlimbar unice: bratari, coliere, cercei. Preturi intre cateva zeci de lei pana la 7-800 lei.

 Din Colti, o luam pe drumul Alunisului ( unde e bisericuta in stanca) dar facem la dreapta. In stanga deci catre Alunis iar noi o luam la dreapta catre Carabus cu gandul sa ajungem la Muscelul Caramanesti.

Catunul Carabus

Catre Muscelul Caramanesti

Un bun loc de camping.....Poate  o viitoare intalnire bushcraft sa facem aici? Paraul e la catva metri si locul e curat.

Gosa. Raiul pe pamant.

Lacul Vacaresti

        Un bun prieten imi tot spunea ce frumos e pe Lacul Vacaresti si sa mergem sa ne plimbam pe acolo intr-o zi. As merge, dar cand daca nu prea e timp? Vazusem si eu cateva reportaje la TV si pe internet despre delta din Bucuresti.  Ocazia s-a ivit cand dupa serviciu am fost prin Berceni cu un pachet pentru o vecina de la tara si am zis sa fac doua lucruri de-odata.
        L-am contactat pe amic dupa ce am lasat pachetul si imbracat total neadecvat unei iesiri ( eram imbracat pentru birou )  am coborat parapetul ce delimiteaza zona Lacului Vacaresti. Zic zona pentru ca o buna suprafata este pamant acoperit de vegetatie iar restul de balti inconjurate de trestie si papura.
     Cateva impresii personale: flora abundenta, specifica baltilor dar si campiei. Salciile s-au descurcat bine. Crescute pe langa balti aveam impresia ca sunt in delta.  Fauna interesanta: eram la o ora nepotrivita la care cam tot ce misca s-a adapostit de caldura dar cateva rate, lisitze, si cotofene isi faceau de lucru. Cel mai tare m-a impresionat prezenta cucului, de fapt a mai multor cuci. Cantau de mama-focului. Unde mai canta cucul in Bucuresti?
Multe libelule. Cred ca seara sau dimineata colcaie de viata pe aici........
       Am intalnit pescari, hikeri, entuziasti cu aparatul foto. Am dat si peste cativa "bastinasi". Oameni necajiti. Pareau de treaba, daca are cineva ceva de facut pomana cred ca acolo ar merge cel mai bine. Unul mi-a zis ca are cinci copii si nici unul la scoala. Cel mai mare copil are 11 ani. si suntem in secolul XXI !!!

 In ansamblu am fost impresionat si sustin ideea Ministerului Mediului de a se face aici o arie protejata.

 S-a tot scris despre Lacul Vacaresti asa ca pun doar cateva imagini:

         Daca disparem subit de pe fata pamantului  vegetatia v-a acoperi in 20 de ani urmele civilzatiei cu care ne mandrim asa de mult precum pe Lacul Vacaresti!

Posibile confuzii (partea a II-a) Morcovul salbatic vs. Cucuta

       Am ramas dator cu poze facute cucutei. Le-am facut cu telefonul dar cred ca vor fi destul de clare pentru a deosebi morcovul salbatic de cucuta. Le pun alaturat celor de morcov salbatic pentru a vedea diferentele

Morcov salbatic

Cucuta

         Floarea morcovului este concava ( se poate vedea si mai sus ), unele din ele au un punc rosu-maroniu in centru ( de unde si numele de rusinea fetii :) ),  floarea cucutei are forma convexa si seamana cu cea de leustean la forma

Floarea cucuctei

      Tulpina morcovului salbatic e putin paroasa, de culoare verde-inchis ( vezi imaginea cu morcovul marita) pe cand tulpina cucutei e lucioasa, de culoare verde deschis-albastruie cu puncte maro-rosiatice, goala pe dinauntru

Tulpina morcov salbatic

Tulpina cucutei

Cucuta este extrem de otravitoare!

Din nou catre releu si despre cateva balarii intalnite in cale

     Tanjeam de prea multa vreme dupa o iesire iar cand un cumul favorabil de imprejurari ( sarbatori consecutive in care nu mi-am mai rupt spinare prin gradina dupa buruiana, vremea mai buna ) mi-a permis, am infascat traista in care mi-am pus aparatul foto, hamacul de la Dapyx si o sticla de apa si am tulit-o pe deal catre releu.

Ma asteptam sa inot in iarba, dar pentru ca vitele au pascut pana tarziu in mai, iarba era destul de mica. Mi-a fost usor sa remarc cateva plante pe care le-am fotografiat:

Morcovul salbatic (Daucus carota)

 

din care provine morcovul de cultura. Morcovul salbatic e destul de interesant:planta medicinala dar si aliment salbatic. Pe scurt despre importanta ca planta medicinala: din seminte se extrage un ulei deosebit pentru tratarea si intretinerea pielii, in antichitate semintele erau pe post de anticonceptionale cica acum s-ar fi dovedit prin teste. Or fi fost. Plantele erau utilizate de multe ori empiric pe principiul similitudinii, adica daca o componenta a lor semana cu ceva de la om se considera ca era buna pentru acesta. Cel mai cunoscut exemplu e al plamanaricii, pentru ca pe frunzele ei sunt niste pete precum cele de pe plaman, se folosea in afectiuni respiratorii ( lucru dovedit inutil). De ce va zic asta? Pentru ca in centrul florii de morcov salbatic se gaseste de multe ori o pata rosie sau doar inchisa la culoare, drept pentru care popular morcovului salbatic i se zice “rusinea fetii” :) explicandu-se cumva folosirea ei in contraceptie.

 

 

Bunnn. Facem bushcraft azi, nu? Hai sa va arat un morcov salbatic crescut in curte la mine pozat acum o luna:

Mai bine hranit (am pus gunoi asta toamna pe iarba din fata casei) si-a dezvoltat mai mult partea aeriana si radacina decat fratele sau de pe deal:

  

radacina e alba si emana un miros puternic de morcov. Se poate consuma doar cat e tanara pentru ca se lemnifica mai tarziu.

Atentie mare: morcovul salbatic poate fi confundat usor cu cucuta ( nu m-a dus capul sa fac poze si ei , poate cand mai ajung la tara), aceasta fiind una din ele mai cunoscute plante otravitoare de la noi. Ca sa n-o mierlim ca dusmanii lui Stefan cel Mare sa vedem diferentele dintre cele doua plante. Priviti tulpina morcovului, e paroasa pe cand cea de cucuta e neteda. Cucuta mai are niste pete rosiatice pe tulpina si oricum miroase urat.

Trifoiul de munte (trifolium montanum), inrudit cu trifoiul alb si cel rosu are cam aceleasi utilizari medicinale ca si cele doua. Probabil ca-i si alimentar , trebuie studiat.Frumzele sunt cam fibroase totusi.

Mai incolo niste tataneasa (Symphytum officinale), cunoscuta planta medicinala.

Din Ovidiu Bojor am aflat ca alantoina pe care o contine e substanta care ii da actiunea antiinflamatoare si cicatrizanta. Si o recomanda doar extern. Cine nu a folosit oare crema cu tataneasa?

Intern e interzis insa sa o folosim pentru ca alantoinele au actiune “carcinogena, hepatotoxica si genotoxica”. Si cand ma gandesc cate articole pe net sau prin reviste dau retete cu tataneasa......... Trebuie sa moara si omul de altceva decat de tutun asa ca alegeti cu incredere tataneasa.

O excludem deci din meniul “verde” chiar daca prin “Plantele alimentare din flora spontana a Romaniei” e inclusa.

Mai bine ne oprin asupra galbinelelor (Lysimachia vulgaris ). Nu galbenele, acelea-s din gradina.

Poti face ceai contra diareii, friguri etc. Si e frumusica

De aglica am mai vorbit, face niste tuberculi mici precum arahidele, dar naspa rau la gust. Poate am nimerit eu perioada neprielnica consumarii lor. Cica se pot fiebe. asta nu am incercat. Dar de trei ani ii tot gust dar nu-mi plac.

De ce sa ne complicam cand peste tot creste una din delicatesele mistretilor? Scaiul dracului

(Eryngium campestre), rostogol, scaiul vantului sau mai simplu scai. Necazul celor ce fac nutret din fan, mereu trebuie ales ca nu pune vita gura pe fan daca da cu gura de el.

Pentru ca ma grabeam sa trag un pui de somn in hamac am curatat radacina de abia acasa. Am inlaturat partea exterioara care era lemnificata si am mancat miezul. Precum pastarnacul la consistenta as zice, destul de placut la gust si aromat. La fel ca si radacina, lastarul are o aroma apropiata de patrunjel mi s-a parut mie.

 

Am lasat balariile comestibile si am urcat catre releu. Darmozul ( Viburum lantana) deja are fructele verzi.

Pe tot drumul am fost insotit de o mireasma imbietoare. Lemnul cainesc (Ligustrum vulgare)  inca nu-si scuturare florile.

 

Profitand de caldura albinele au dat navala la florile lemnului-cainesc, acesta fiind destul de apreciat de insectele care se hranesc cu nectar. Erau catva gandaci, bondari, furnici si albine, binenteles, pe care le-am surprins la cules.

Am pus in gradina in toamna lui 2010 lemn-cainesc luat direct de pe deal, anul acesta mi-a inflorit prima data ( nu am facut poze). M-a luat prin surprindere cu infloritul, cu toate ca a crescut destul de incet fata de varul lui cultivat in marile orase, a facut flori pe micutii lastari.

Protejata intr-o tufa mare formata din sanger, lemn cainesc si ulm de gurile flamande ale caprelor creste o vita salbatica. Cred ca-i salbatica pentru ca nu prea are de unde sa apara una domestica plus ca asta toamna stiu ca a facut niste ciorchini mici cu boabe rare si marunte. Pentru mine e un monument pentru ca nu o vezi decat foarte rar.

Boabele cica pot fi mancat. Evident. Dar nu m-am indurat niciodata sa le rup.

Mai incolo un gospodar a facut putina ordine pe aria sa. Inlaturand prin taiere tufele a lasat ulmilor libertatea sa se dezvolte. Si pe ei i-a curatat de crengile inferioare pentru ca sa creasca pe verticala si sa se ingroase. Buna treaba, imi zic. In felul acesta peste catva ani vom avea copaci, poate sa fie un inceput de padure? E o adevarata problema cu alunecarile de teren pe dealul acesta, niste ulmi vigurosi ar mai stopa fenomenul. Problema e ca orice copac daca e mancat si ros de capre sau vite nu mai e copac, poate deveni doar o tufa. Ulmii acestia, protejati initial de arbustii din jur au crescut suficient sa nu mai poata fi mancati. Sper sa scape atentiei amatorilor de bulimaci pentru gard.  Aaa, acum imi dau seama privind poza, peste catva ani merge sa leg hamacul de ei.....