Posibile confuzii

Am dat peste niste fotografii facute asta primavara pe deal si m-am gandit ca ar fi de folos celor care sunt interesati de flora si fac primii pasi in cunoasterea ei. Exista riscul unor confuzii cu urmari mai putin placute atunci cand e vorba de culesul unor plante medicinale sau alimentare.

Planta de mai jos se numeste pochivnic, piperul-lupului sau mai pretentios ghimbir-salbatic (Asarum europaeum) si poate fi confundata destul de usor cu untisorul ( Ficaria ranunculoides). Creste prin paduri, in locuri umede. E folosita drept condiment sau planta medicinala prin unele tratate. Dar este considerata dupa autori mai seriosi drept planta toxica in ciuda unor beneficii si deci interzisa de la consum.




E destul de raspandit pe la mine urmatorul arbust. Se numeste darmoz ( Viburum lantana) si e inrudit cu calinul. Florile de darmoz pot fi confundate cu cele de soc negru ( Sambucus nigra), incurcatura poate fi evitata usor pentru ca darmozul infloreste in aprilie iar socul in iunie. Daca florile sunt toxice nu stiu exact dar nici recomandari nu am gasit pe nicaieri pentru ele, oricum nu sunt flori de soc. Cert este ca fructele (negre precum ale socului) sunt usor toxice si pot provoca greturi si voma. Frunzele difera foarte mult dar florile si fructele sunt deci cele care pot induce confuziile. Darmozul un arbust foarte frumos cand infloreste, pacat ca e destul de putin raspandit prin parcuri si gradini, se asociaza foarte bine cu lemnul-cainesc in garduri vii. Fructele la inceput sunt rosii apoi devin negre, la fel de ornamentale precum florile. Chiar si frunzele sunt aspectoase. Detalii mai jos.



Fata de posibilele confuzii prezentate de mai sus exista altele mai des intalnite ( ex bozul cu socul, socul negru cu socul rosu, socul rosu cu scorusul, darmozul cu calinul etc) dar despre ele gasiti usor informatii foarte bune pe alte pagini ale internetului.
Sper sa fie cu folos cele scrise de mine.

La plantat de 1 Decembrie

Ajuns acasa la tara intr-un fel de semi-concediu m-am apucat sa fac ceea ce nu am putut face toata toamana: sa plantez cate ceva pentru consolidarea unui mal al paraului care trece prin spatele gradinii. Pe mal a fost adus pamant cu camionul ani de-a randul si deci trebuia fixat cumva. Timpul pentru plantare este foarte intarziat dar vremea a fost buna. Chiar prea buna, de parca am fi fost in octombrie. Pamantul in schimb era tare ca piatra din cauza secetei. Am pus tarnacopul in functiune, harletul nu facea fata. Pe unde am intalnit balastru am mers mai usor dar am avut probleme cu pietrele. Gropile le-am facut mai adanci, am pus pamant si apa,

apoi am venit cu un strat de pamant uscat sa previn inghetarea radacinilor.

In gropi nu am mai pus pamantul scos din ele, era plin de pietre, am carat pamantul cu galetile de mortar din alta parte. Mi-au cocosat spinarea de functionar de birou.

Pomii plantati: salcami in principal, cateva salcioare si salcii. Salciile le-am pus langa parau, le place apa. Salcioarele, in spatele salciilor dar mai sus pe mal, sa aiba soare. Salcamii , in partea superioara a malului, ei nu se prea dau in vant dupa locuri inundabile. Asa se zice dar am vazut ca o duc destul de bine direct pe prundul garlei. Probabil nu le plac mlastinile, prundurile da. Oricum, ei se vor intinde inevitabil si in partea de jos prin drajoni de radacina. Puietii sunt luati din natura, si chiar din gradina unde imi tot rasar singuri salcami. Copacii plantati vor avea rol atat de consolidare a malului cat si de creare a unui spatiu verde, cu tenta salbatica, unde sa ma pot relaxa pe malul apei. Peste catva ani vor oferi nectar si polen albinelor.


Expunerea malului e sudica. In prim plan salcioara in spatele unui gard provizoriu din catina. Se vede gardul de sarma al gradinii in stanga, dupa el sunt plantati alti salcami in ultimii doi ani. Undeva in spate , langa rachitele crescute natural laga parau, se vede o gramada de lujeri de fasole, am vrut sa o indepartez dar m-am gandit apoi ca pana la primavara poate oferi adapost pentru iernat unor mici animale sau insecte si oricum va putrezi o buna parte pana atunci. Rachitele sunt grozave, a venit de cateva ori paraul umflat si ele au protejat malul. Se inclina ca o retea de plasa in sensul curgerii torentului si acopera malul nelasand paraul sa "muste"din el. Din contra, ele retin intre ele aluviuni aduse de parau "ingrosand" malul. Pentru ca ele sunt chiar langa parau si in spatele lor sunt salciile protejate de ele pana se vor prinde si dezvolta viguros, voi fi nevoit sa le scurtez putin cu foarfeca de vie, salciilor nu le prea place sa fie dominate de alte plante . Dupa ce rachitele vor fi depasite suficient in inaltime de salcii, le voi lasa in pace. Rachita si salcia sunt valoroase pentru albine primava. Rachita e buna de impletit cosuri, mobilier usor pentru terase etc.


Plantati mai demult (intre 1 si 2 ani):

Vedere dinspre parau a locului proaspat plantat . Din cauza culorii pamantii a puietilor nu se pot zari bine pe fundalul solului. In fata sunt doua salcii plantate cu radacina. Adica eu stiu ca sunt , se disting cam greu :) .Greu a fost si sa le scot. Cam o jumatate de ora alocata fiecaruia. Salciile se inmultesc in general prin butasi de dimensiuni mai mari, cam de 1,5-2 m lungime batuti in pamant cu partea groasa in jos, am cateva prinse de asta primavara prin aceasta metoda dar pe acestea din toamna le-am scos cu ceva radacini sa plece mai repede in vegetatie . Zic si eu. Iar gropile pentru plantat cam o ora fiecare. Erau bolovani de rau intepeniti unul in altul, sarea scantei si aschii din ei cand dadeam cu tarnacopul. Nu vreau sa ma plang sau laud, vreau sa spun ca ma avut o satisfactie imensa muncind fizic, simteam cu adevarat ca traiesc. Imi venea sa strig de bucurie. As vrea sa repet in fiecare an experienta, asa de bine m-am simtit. Recomand tuturor plantatul , te face sa te simti bine si face bine si naturii!
Malul arata destul de ....trist acum. Vara e verde de la vegetatia care creste aici (priviti ultima poza). Se vad rachitele de care va vorbeam mai sus ce tufe protective formeaza pentru mal.




Daca am timp si-mi ajuta Dumenzeu, la primavara voi incerca sa intercalez si vreo doi corcodusi, ceva lemn cainesc. Dar cu atentie sa nu deranjez spatiul vital al puietilor pusi pana acum.
Salcamul accepta sa fie umbrit lateral, imi place asta la el. Ii voi curata pe salcami de lastarii laterali dandu-le o crestere verticala. Pe cand salcia si salcioara vor si o dezvoltare laterala a coroanei. La salcie voi insista pe cresterea in grosime a trunchiului. Lemnul cainesc infloreste in mai-iunie cu flori albe foarte mirositoare. si creste peste tot pe deal, nu fac paguba daca iau acasa mai multi puieti . Mai am catva plantati in alta parte. Am observat ceva: daca vreti sa se prinda repede, alegeti doar puietii de lemn cainesc tineri, de dimensiuni mici, lastaresc imediat. Puietii mai mari au tanjit toata vara, am crezut ca s-au uscat, doar spre toamna le-au dat cateva frunzulite, bine ca nu i-am scos. Banalul corcodus e foarte rustic, are sanse mari sa fata fata solului saracacios de pe mal. Flori frumoase, melifere. Fructele cand se parguiesc sunt bune pentru bulionul de "zarzare" (la mine corcodusului i se spune zarzar, dar acela e cu totul altceva), si merg facute tuica. Sunt placute consumate proaspete.
Sa nu uit, voi acoperi pamantul cu ceva verde, de la Radu Iliescu am luat sfatul sa pun trifoi alb. Am vazut prin magazine samanta de trifoi alb de vanzare. Nu-i pretentios fata de sol, vrea ceva umiditate,rezista binisor la calcat in picioare, o duce bine si la umbra, inteleneste pamantul . E melifer. Daca il cosesc il dau cuiva la animale. Fixeaza azotul in sol. Se inmulteste singur prin stoloni. Poate fi mancat si de catre om in caz de supravietuire!

Vedem la anul rezultatele. Mos Nicolae a venit cu un cadou asteptat de cam toata lumea: a adus ploaie! Acum avem sperante de mai bine !